Co-ownership abuse and revision for contradictory judgments: lack of identity of legal cause and prior adjudication of res judicata exception

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Decizia atacată:

Prin decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj Napoca prin primar împotriva deciziei civile nr. 579/A din 27 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2019, pe care a casat-o, în tot şi, rejudecând, a admis apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 3190 din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Cluj pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C..

A înlăturat din sentinţă şi din decizie orice dispoziţie contrară.

I-a obligat pe intimaţii-reclamanţi, în solidar, să plătească recurentului - pârât suma de 3.281,04 RON cheltuieli de judecată în recurs şi apel.

A constatat rămasă fără obiect cererea de suspendare a deciziei recurate.

A dispus restituirea către recurent a cauţiunii consemnate.

2. Cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii C., A. şi B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, susţinând contrarietatea deciziei atacate în raport de decizia nr. 68/R din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, dar şi în raport de deciziile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 şi nr. 165/R din 9 februarie 2011 ale Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Prin decizia nr. 1168 din 25 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de C., A. şi B. împotriva deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, prin care revizuenţii au susţinut că decizia a cărei anulare se solicită încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziei nr. 68/R din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

S-a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj soluţionarea cererii de revizuire având ca obiect contrarietatea deciziei civile nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj cu deciziile civile nr. 33/A/2017 şi nr. 165/R/2011 ale Tribunalului Cluj.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj:

Prin decizia civilă nr. 217/R din 14 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 217/R din 14 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, revizuenţii A., C. şi B. au declarat recurs, indicând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6,pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenţii-revizuenţi au arătat că în mod nelegal Curtea de Apel Cluj a respins cererea de revizuire, deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au precizat că sunt coproprietari împreună cu intimatul, iar acesta exercită atributele dreptului de proprietate, împiedicându-i să îşi exercite dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în coproprietate.

Prin decizia civilă nr. 165/R/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a constatat că sunt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi pentru prejudiciul cauzat de intimat. Instanţa de judecată a tranşat în mod definitiv litigiul dintre părţi, având în vedere aceeaşi stare de fapt care a fost reţinută şi în cadrul dosarului finalizat prin decizia atacată cu revizuire, în sensul că, instanţa a statuat asupra faptului că sunt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi, motiv pentru care Tribunalul Cluj a admis cererea de chemare în judecată, considerând în mod legal că titularul dreptului de coproprietate are dreptul de a beneficia de toate prerogativele acestui drept, respectiv de a beneficia de folosinţa imobilului aflat în coproprietate. Starea de fapt care a fost reţinută prin decizia civilă nr. 165/R/2011 este identică cu cea care a fost reţinută în cadrul dosarului nr. x/2019, astfel încât, în aceste condiţii, recurenţii-revizuenţi apreciază că cererea de revizuire este întemeiată.

În mod nelegal, Curtea de Apel Cluj a arătat că motivarea deciziei civile nr. 165/R/2011 reprezintă un silogism sui generis faţă de care nu se poate reţine vreo putere de lucru judecat, iar revizuenţii nu au invocat chestiuni concrete pentru a justifica încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Dimpotrivă, prin decizia nr. 165/R/2011 s-a statuat definitiv, contrar celor reţinute de Curtea de Apel Cluj, că dreptul de proprietate este o valoare, respectiv că recurenţii sunt îndreptăţiţi să îşi exercite atributele dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în coproprietate şi că Municipiul Cluj-Napoca foloseşte abuziv imobilul. Aceste argumente nu reprezintă un silogism sui generis, ci reprezintă statuarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă, prin care instanţa s-a pronunţat atât asupra stării de fapt, cât şi asupra stării de drept.

Prin decizia nr. 430/R/2021 instanţa a tranşat în mod diferit acelaşi litigiu dintre părţi, dispunând în mod contrar, în sensul că recurenţii nu sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, încălcând efectul pozitiv al primei hotărâri, respectiv al deciziei civile nr. 165/R/2011, în care cererea de chemare în judecată a fost admisă.

Precizează că decizia civilă nr. 165/R/2011 nu a fost invocată în cadrul dosarului nr. x/2019, astfel încât este îndeplinită această condiţie în vederea admiterii cererii de revizuire.

De asemenea, menţionează că cele două dosare, respectiv dosarul nr. x/2009 şi dosarul nr. x/2019, nu au avut cauze juridice diferite, cum în mod greşit a reţinut instanţa de revizuire, deoarece prin ambele dosare recurenţii au solicitat despăgubiri pentru motivul că intimatul este cel care încalcă dreptul de coproprietate în mod abuziv, foloseşte integral imobilul, fără acordul recurenţilor şi îi împiedică să îşi exercite dreptul de coproprietate. Faptul că în dosarul înregistrat în anul 2009 au solicitat fructele civile încasate de către coproprietar, nu înseamnă că, prin încasarea acestor sume doar de către un singur coproprietar, nu s-a săvârşit un delict civil de către intimatul care a beneficiat integral de folosinţa bunului aflat în coproprietate.

Mai mult decât atât, cauza juridică între dosarul înregistrat în anul 2009 şi cel finalizat prin decizia atacată nu puteau fi identice întrucât între timp a intrat în vigoare noul C. civ. care reglementează expres raporturile juridice dintre coproprietari.

Scopul prevederilor art. 508 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. este acela ca un litigiu să nu poată fi judecat în mod diferit, o hotărâre judecătorească să se bucure de autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunile juridice care au fost tranşate.

Prin deciziile invocate s-au tranşat toate chestiunile juridice care reglementează raporturile dintre coproprietari şi s-a decis ca recurenţii să fie despăgubiţi pentru încălcarea dreptului de coproprietate de către intimat.

Contrar celor reţinute de instanţa de revizuire, prin decizia civilă nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost contestat dreptul recurenţilor de folosinţă asupra imobilului din litigiu şi în acest mod a fost încălcat autoritatea de lucru judecat al celor două hotărâri.

Este contrar oricăror principii de drept ca printr-o hotărâre judecătorească reclamantului să i se admită acţiunea, iar printr-o altă hotărâre ulterioară aceeaşi acţiune să fie respinsă. În aceste condiţii, nu mai au vreo relevanţă motivele care au determinat pronunţarea deciziei nr. 430/R/2021, având în vedere că toate chestiunile litigioase au fost tranşate în mod definitiv prin decizia civilă nr. 165/R/2011, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 33/2017 pronunţată de Tribunalul Cluj, în mod nelegal instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Recurenţii-revizuenţi precizează că nu au încercat prin demersul judiciar să deschidă "un recurs la recurs" împotriva deciziei nr. 430/R/2021, ci au invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat, respectiv al efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin decizia civil nr. 430/R/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019.

În mod nelegal şi eronat a reţinut instanţa de revizuire că decizia civilă nr. 33/A/2017 a fost analizată prin decizia civilă nr. 430/R/2021 deoarece această decizie nu a fost avută în vedere la soluţionarea recursului. Aşa cum rezultă din lecturarea deciziei civile nr. 430/R/2021, autoritatea de lucru judecat invocată de către revizuenţi s-a referit doar la decizia civilă nr. 68/R/2021. Precizează că nu au invocat şi autoritatea de lucru judecat stabilit prin decizia civilă nr. 33/A/2017.

Prin decizia civila nr. 33/A/2017 pronunţata de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligat intimatul să îi despăgubească pentru împiedicarea exercitării dreptului de folosinţă asupra imobilului aflat în coproprietate. Instanţa a statuat în mod definitiv, cu putere de lucru judecat, în sensul că în temeiul art. 636 şi art. 637 C. civ., raportat la art. 555 C. civ., recurenţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de prerogativele dreptului de proprietate şi astfel sunt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi de către intimat.

Starea de fapt reţinută în cadrul dosarul nr. x/2015 şi cea reţinută în cadrul dosarului nr. x/2019 sunt identice, astfel încât decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat al acestei hotărâri judecătoreşti, instanţele constatând în mod definitiv că municipiul Cluj-Napoca este cel care se bucură de folosinţa în întregime al imobilului aflat în coproprietate.

Or, reţinând aceeaşi stare de fapt, instanţele s-au pronunţat în mod contrar, respectiv prin primele două decizii cererile revizuenţilor de chemare în judecata au fost admise cu motivarea că, în temeiul art. 555 C. civ., raportat la art. 636 şi art. 637 C. civ., coproprietarul are dreptul să exercite atributul dreptului de folosinţă, iar intimatul a fost obligat să îi despăgubească pentru că le-a încălcat acest drept, iar în decizia atacată s-a constatat în mod contrar, prin încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă cu motivarea că intimatul nu datorează vreo suma de bani, deşi acesta a încălcat dreptul de coproprietate.

Mai mult decât atât, prin decizia civilă nr. 33/A/2017 s-a reţinut în mod definitiv că niciun act de administrare nu poate fi efectuat exclusiv de către intimat asupra imobilului aflat în coproprietate, dar cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 430/R/2021 s-a statuat în mod contrar, în sensul că folosinţa exclusivă a imobilului de către intimat nu încalca dreptul revizuenţilor de proprietate asupra acestui imobil. Aşadar, sunt hotărâri potrivnice, întrucât prin prima hotărâre instanţa a dat câştig de cauză revizuenţilor, iar prin cea de-a doua, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, având în vedere că starea de fapt din cele două dosare este identică.

Recurenţii-revizuenţi arată că prin decizia civilă nr. 430/2021, Curtea de Apel Cluj nu s-a pronunţat pe efectul pozitiv al lucrului judecat în raport de deciziile nr. 165/R/2011 şi nr. 33/A/2017 - ambele decizii au tranşat în mod definitiv litigiul dintre părţi, fiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, de obiect şi de cauză.

Este evident că obiectul acestor sentinţe este puţin diferit pentru că au în vedere perioada anterioară celei pentru care au solicitat despăgubiri în dosarul nr. x/2019. Pentru a fi incident efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu este obligatoriu ca obiectul să fie identic, ceea ce este relevant în cauză este ca chestiunea juridică să fie tranşată în mod definitiv.

Aşadar, solicită să se constatate că sunt îndeplinite condiţiile efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, pentru că în litigiile finalizate anterior, revizuenţii au invocat împrejurarea că sunt prejudiciaţi de intimat pentru încălcarea dreptului de coproprietate asupra imobilului.

Prin decizia civilă nr. 430/R/2021 se reţine că părţile au invocat deopotrivă puterea de lucru judecat a unor hotărâri definitive, dar care au rezolvat în mod diferit aceeaşi problemă juridică, situaţie care ridică problema dacă instanţa învestită cu revizuirea poate alege căreia dintre aceste decizii să îi acorde preferinţă.

Reiterează faptul că nu au invocat puterea de lucru judecat faţă de deciziile care fac obiectul cererii de revizuire, astfel încât şi sub acest aspect cererea de revizuire este întemeiată.

Încălcarea autorităţii de lucru judecat faţă de deciziile invocate prin demersul judiciar, are consecinţe şi sub aspectul dreptului la un proces echitabil din perspectiva art. 6 CEDO, nefiind respectată stabilitatea raporturilor juridice, precum şi al accesului la instanţă (art. 13), întrucât revizuenţii sunt lipsiţi de orice remediu procedural pentru înlăturarea neregularităţii care afectează în mod esenţial efectele hotărârii judecătoreşti.

În condiţiile în care puterea de lucru judecat a hotărârilor anterioare a fost tranşată prin deciziile menţionate, în mod evident au fost nesocotite prevederile art. 430 şi ale art. 431 C. proc. civ.

Sub aspectul respectării celor statuate deja de o instanţă, Curtea Europeană a stabilit în mod constant că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante" şi că "unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice care urmăreşte, între altele, ca o soluţie definitivă pronunţată de instanţe să nu mai poată fi repusă în discuţie" (de ex., Hotărârea în cauza Rozalia Avram împotriva României, publicată în M. Of. nr. 252 din 15 aprilie 2015, par. 31; Hotărârea în cauza Mitrea împotriva României, public. în M. Of. nr. 855 din 21 decembrie 2010, parag. 23).

De asemenea, Curtea Europeană a considerat că repunerea în discuţie a unei soluţii adoptate într-un litigiu, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în cadrul altei proceduri judiciare, poate aduce atingere art. 6, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul (cauza Kehaya şi alţii împotriva Bulgariei, parag. 67-70).

S-a considerat că "repunerea în discuţie a unor soluţii definitive din litigii pronunţate de instanţe este de natură a determina o incertitudine permanentă şi a diminua încrederea publicului în sistemul judiciar, care reprezintă una dintre componentele fundamentale ale statului de drept" (parag. 41, cauza R. Avram) şi că "pronunţarea unei decizii radical opuse unei decizii anterioare poate fi considerată în mod rezonabil că a adus atingere principiului securităţii juridice, în special din cauza faptului că reclamanta aştepta în mod legitim ca instanţa să tranşeze urmarea aceluiaşi litigiu în sensul respectării autorităţii de lucru judecat a deciziei sale anterioare" (a se vedea şi cauza Amurăriţei împotriva României. parag. 37; cauza R. Avram împotriva României, parag. 42).

Nu este vorba, în ipoteza în care se cere revizuirea pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, despre o redeschidere a judecăţii pentru o nouă examinare a cauzei sau sub forma unui "recurs deghizat", sancţionate ca atare în jurisprudenţa instanţei europene. Dimpotrivă, în asemenea situaţii, se discută despre existenţa unor statuări definitive ale instanţei, intrate în autoritate de lucru judecat, indiferent că ele se regăsesc în dispozitivul sau în considerentele deciziilor ale hotărârii şi care, ca atare, nu mai puteau fi ignorate, nesocotite decât încălcându-se stabilitatea, securitatea raporturilor juridice, parte importantă a preeminenţei dreptului la care se face trimitere în mod constant în jurisprudenţa instanţei europene.

Concluzionând, recurenţii-revizuenţi au arătat că, întrucât în mod nelegal s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale revizuirii.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul a transmis prin email note scrise, solicitând respingerea recursului.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării iniţiale a dosarului pe rolul instanţelor judecătoreşti (4 aprilie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 9 aprilie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Deşi în finalul cererii de recurs recurenţii-revizuenţi au menţionat ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate sunt susceptibile de încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la faptul că prin hotărârea dată instanţa de revizuire a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut contrarietatea deciziei nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019 în raport de deciziile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 şi nr. 165/R din 9 februarie 2011, ambele pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia civilă, apreciind că a fost încălcat efectul pozitiv al acestor hotărâri judecătoreşti definitive.

Prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs, a fost respinsă cererea de revizuire, curtea de apel reţinând că, în ceea ce priveşte contrarietatea deciziei nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin raportare la decizia nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, în cuprinsul deciziei civile nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, a fost analizată excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei pronunţate de Tribunalul Cluj. Astfel, din considerentele deciziei civile nr. 430/2021 reiese că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că decizia civilă nr. 33/2017 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015 s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 637 C. civ., respectiv pe un alt fundament juridic, diferit de cel invocat în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire s-a solicitat.

În ceea ce priveşte contrarietatea deciziei nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin raportare la decizia nr. 165/R din 9 februarie 2011 pronunaţtă de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2009, instanţa de revizuire a reţinut, pe de o parte, că motivul invocat de revizuenţii a fost faptul că prin această ultimă decizie a fost admisă cererea de chemare în judecată cu motivarea că ˝dreptul de proprietate reprezintă o valoare economică, avându-se în vedere nu atât recunoaşterea dreptului în sine, cât posibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate.˝ Or, o asemenea aserţiune reprezintă un silogism sui generis, faţă de care nu se poate clama vreo "putere de lucru judecat", revizuenţii neinvocând chestiuni concrete pentru a justifica încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 165/2011 a Tribunalului Cluj.

Pe de altă parte, procedând la analiza comparativă a celor două cereri de chemare în judecată ce au format obiectul dosarului nr. x/2009 şi dosarului nr. x/2019, Curtea a concluzionat că obiectul, dar mai ales, cauza este esenţialmente diferită în cele două litigii - dacă în dosarul nr. x/2009, finalizat cu pronunţarea deciziei civile nr. 33/2017 de către Tribunalul Cluj, s-a solicitat contravaloarea fructelor civile care se cuvin coproprietarului unui bun aflat în posesia altui coproprietar, în dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire s-a solicitat, s-a invocat un delict civil (folosinţa exclusivă şi abuzivă a întregului bun de către acelaşi pârât coproprietar).

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenţii-revizuenţi.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel cum în mod legal a reţinut curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea verificării îndeplinirii acestor condiţii o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepţia puterii de lucru judecat.

Or, această condiţie, care decurge din raţiunea şi finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză, astfel cum în mod legal a reţinut instanţa de revizuire.

Examinând decizia civilă nr. 430 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Cluj, se constată că, în judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 579/A/2021, Curtea de Apel Cluj a analizat susţinerile intimaţilor-reclamanţi (recurenţii-revizuenţi din prezenta cauză), concluzionând că aceştia nu pot invoca cu succes puterea de lucru judecat a deciziei nr. 33/A din 12 ianuarie 2017, cauză ce s-a întemeiat pe un alt fundament juridic (dispoziţiile art. 637 C. civ.), diferit de cel invocat în cel din urmă litigiu.

Prin criticile din cererea de recurs, recurenţii-revizuenţi au arătat că nu au încercat prin demersul judiciar să deschidă calea unui recurs la recurs împotriva deciziei nr. 430/R/2021, ci au invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat, respectiv al efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, apreciind că în mod nelegal şi eronat a reţinut instanţa de revizuire că decizia civilă nr. 33/A/2017 a fost analizată prin decizia civilă nr. 430/R/2021. Au precizat că această decizie nu a fost avută în vedere la soluţionarea recursului, nefiind invocată şi autoritatea de lucru judecat stabilit prin decizia civilă nr. 33/A/2017.

Contrar acestor susţineri, aşa cum rezultă din lecturarea deciziei civile nr. 430/R/2021, curtea de apel, în soluţionarea recursului declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului, a făcut o amplă analiză asupra aspectului privind autoritatea de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât unul dintre motivele de recurs (formulate chiar de către recurenţii-revizuenţi din cauză) viza nemotivarea hotărârii tribunalului în raport cu puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 33/A/2017 a Tribunalului Cluj.

Astfel, în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 430/R/2021, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele: "In susţinerea pretenţiilor formulate reclamanţii au invocat disp. art. 636 Noul C. civ., precum si puterea de lucru judecat a deciziei nr. 33/A/12.01.2017 a Tribunalului Cluj, pronunţată in dosar nr. x/2015, dar si a deciziei civile nr. 231/A a Tribunalului Bistriţa Năsăud, menţinută in mod definitiv prin decizia civila nr. 68/R pronunţată de Curtea de Apel Cluj in dosar civil nr. x/2017, prin care acelaşi parat a fost obligat sa ii despăgubească pe reclamanţi pentru beneficiul nerealizat in perioada 20.03 - 20.12.2015 si respectiv 21.12.2015 - 20.12.2017.

(...) Raportat la aceasta stare de fapt, tribunalul a constatat că cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri este întemeiată, pârâtul folosind în mod exclusiv bunul aflat în coproprietate, împotriva voinţei reclamanţilor, chestiune reţinută cu putere de lucru judecat si prin decizia civilă nr. 33/A/2017 a Tribunalului Cluj pentru perioada 20.03.2015 - 20.12.2015.

Prin decizia civila nr. 68/R/2021 a Curţii de Apel Cluj pronunţată in cauza, Curtea a menţinut soluţia de mai sus a tribunalului.

Atât decizia civila nr. 33/A/2017 pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015 cat si decizia civila nr. 1404/A/2016 pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, au putere de lucru judecat în cauză.

Curtea a reţinut că ambele aceste decizii au putere de lucru judecat în cauză, însă a apreciat ca acest aspect trebuie complinit cu cele ce decurg din analiza art. 637 C. civ. şi cu argumentul că decizia civilă nr. 33/A/2017 pronunţată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015 nu se coroborează cu starea de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţa de apel."

Susţinerile recurenţilor-revizuenţi, în sensul că prin decizia civilă nr. 33/A/2017 s-a reţinut în mod definitiv că niciun act de administrare nu poate fi efectuat exclusiv de către intimat asupra imobilului aflat în coproprietate, dar cu toate acestea, prin decizia civilă nr. 430/R/2021 s-a statuat în mod contrar, reprezintă în fapt critici de nelegalitate ce vizează această din urmă hotărâre. Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Instanţa nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), astfel cum încearcă să susţină recurenţii-revizuenţi, ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate anterior menţionate, respectiv aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

În ceea ce priveşte contrarietatea deciziei nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin raportare la decizia nr. 165/R din 9 februarie 2011 pronunaţtă de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2009, recurenţii-revizuenţi au arătat că prin decizia civilă nr. 165/R/2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a constatat că sunt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi pentru prejudiciul cauzat de intimat, instanţa de judecată tranşând în mod definitiv litigiul dintre părţi, având în vedere aceeaşi stare de fapt care a fost reţinută şi în cadrul dosarului finalizat prin decizia atacată cu revizuire, în sensul că, instanţa a statuat asupra faptului că sunt îndreptăţiţi să fie despăgubiţi, apreciind în mod legal că titularul dreptului de coproprietate are dreptul de a beneficia de toate prerogativele acestui drept, respectiv de a beneficia de folosinţa imobilului aflat în coproprietate. Au mai arătat recurenţii-revizuenţi că prin decizia nr. 430/R/2021 instanţa a tranşat în mod diferit acelaşi litigiu dintre părţi, dispunând în mod contrar, în sensul că recurenţii nu sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, încălcând efectul pozitiv al primei hotărâri, respectiv al deciziei civile nr. 165/R/2011, în care cererea de chemare în judecată a fost admisă cu motivarea că ˝dreptul de proprietate reprezintă o valoare economică, avându-se în vedere nu atât recunoaşterea dreptului în sine, cât posibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate.˝

În mod legal, examinând cererea de revizuire, referitor la existenţa puterii de lucru judecat care se impunea cu forţă juridică obligatorie Curţii de Apel Cluj prin raportare la decizia civilă nr. 165/R/2011, instanţa de revizuire a reţinut că revizuenţii nu au invocat chestiuni concrete pentru a justifica încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 165/2011 a Tribunalului Cluj, aspectele invocate de aceştia nefiind apte să justifice încălcarea autorităţii de lucru judecat, reprezentând un silogism sui generis faţă de care nu se poate reţine vreo putere de lucru judecat.

Noţiunilor generale, pur teoretice, inserate de instanţe în considerentele hotărârilor nu li se pot ataşa vreo putere de lucuru judecat, în lipsa unor dezlegări asupra fondului problemei deduse judecăţii. Dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. tarsează o delimitare a considerentelor având autoritate de lucru judecat, referindu-se la acel considerente care "sprijină" hotărârea, "inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Se bucură, aşadar, de autoritate de lucru judecat considerentele decisive (care fundamentează şi explică dispozitivul) şi cele decizorii (care conţin dezlegări ale unor chestiuni invocate de părţi într-o manieră incidentală, ce sunt de natură să influenţeze raporturile juridice). Or, faptul că instanţa a reţinut că ˝dreptul de proprietate reprezintă o valoare economică, avându-se în vedere nu atât recunoaşterea dreptului în sine, cât posibilitatea de a exercita atributele dreptului de proprietate˝, nu înseamnă că a statuat asupra dreptului de proprietate, în sensul că recurenţii sunt îndreptăţiţi să îşi exercite atributele dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în coproprietate şi că Municipiul Cluj-Napoca foloseşte abuziv imobilul, astfel cum în mod forţat susţin recurenţii-revizuenţi.

Tot referitor la contrarietatea deciziei nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019 prin raportare la decizia nr. 165/R din 9 februarie 2011 pronunaţtă de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2009, recurenţii-revizuenţi au arătat că cele două dosare nu au avut cauze juridice diferite, cum în mod greşit a reţinut instanţa de revizuire, deoarece prin ambele dosare au solicitat despăgubiri pentru motivul că intimatul este cel care le încalcă dreptul de coproprietate în mod abuziv, foloseşte integral imobilul, fără acordul recurenţilor coproprietari şi îi împiedică să îşi exercite dreptul de coproprietate.

Cu titlu teoretic, se reţine că pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, prin obiectul cererii de chemare în judecată înţelegând pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de reclamant prin introducerea cererii şi dreptul subiectiv care se referă la obiectul material pretins. Dreptul subiectiv nu se confundă însă cu cauza raportului juridic, care constă în temeiul juridic al dreptului dedus judecăţii. Identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi de reguli de drept aplicabile acestor fapte.

Distincţia între dreptul pretins şi cauza acestuia are o mare importanţă, deoarece acelaşi drept va putea fi pretins şi printr-o nouă acţiune, fără a se putea invoca excepţia autorităţii lucrului judecat, dacă temeiul juridic este altul şi, deci, cauza este schimbată.

Cu privire la acest aspect, analizând comparativ elementele celor două cereri de chemare în judecată, instanţa de revizuire a arătat că obiectul, dar mai ales, cauza este esenţialmente diferită în cele două dosare. Dacă în dosarul nr. x/2009 s-a solicitat contravaloarea fructelor civile care se cuvin coproprietarului unui bun aflat în posesia altui coproprietar, în dosarul nr. x/2019 s-a invocat un delict civil, invocându-se folosinţa exclusivă şi abuzivă a întregului bun de către acelaşi pârât coproprietar.

Trebuie subliniat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că prin decizia civilă nr. 430 din 9 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost analizată problema autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Cluj, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În ceea ce priveşte contrarietatea deciziei nr. 430/2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin raportare la decizia nr. 165/R din 9 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2009, instanţa de revizuire a reţinut, în mod legal, că nu este îndeplinită condiţia ca a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A., C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 217/R din 14 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2024.