Inadmissibility of cassation against final appellate decision on political character of administrative measures under Law No. 221/2009

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 august 2022 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice reprezentant legal al Statului Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitând să se constate caracterul politic al masurii administrative luată faţă de ea şi părinţii săi (decedaţi) şi să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro, suma reprezentând daune morale pentru respectiva măsura administrativă cu caracter politic dispusă în perioada 1951-1956.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa nr. 62 din 9 noiembrie 2022, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A., contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice reprezentant legal al Statului Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, având ca obiect acţiune în constatare, astfel cum a fost precizată, în sensul că a admis primul petit.

A constatat caracterul politic al măsurii strămutării reclamantei din Drobeta Turnu Severin, în Vînju Mare, în perioada 1950-1953.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte petitul doi al cererii şi a respins, ca prescrisă, cererea reclamantei privind acordarea daunelor morale.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 191 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. şi de apelantul-pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentant legal al Statului Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 62 din 9 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 191 din 22 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că "în condiţiile în care strămutarea familiei reclamantei a fost dispusă în temeiul Decretului -Lege nr. 92/1950, a cărui ţintă principală a constituit-o pătura bogată a societăţii şi categoria de populaţie care nu împărtăşea noua doctrină şi politică de stat, nu poate fi contestat caracterul politic al măsurii la care a fost supusă reclamanta şi părinţii acesteia", întrucât, raportat la situaţia de fapt astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, nu s-a făcut dovada caracterului politic al măsurii administrative.

În mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că în cauză a fost dovedită îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii de admisibilitate a primului petit al acţiunii prvind constatarea caracterului politic al măsurii strămutării în baza Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, având în vedere că măsura la care a fost supusă reclamanta, respectiv strămutarea acesteia împreună cu părinţii din propria locuinţă, ca urmare a naţionalizării, nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 3 lit. (a) - (f) din Legea nr. 221/2009.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 4 alin. (2) cu art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 rezultă că pot fi apreciate ca fiind măsuri administrative cu caracter politic şi acele măsuri de deportare, stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în condiţii de muncă dispuse în temeiul altor acte normative, cu condiţia ca măsurile să fi fost dispuse de organele fostei miliţii sau securităţii Statului Român, faţă de persoane care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România după 6 martie 1945 sau care prin activitatea lor s-au opus acestui regim.

Or, în speţă nu s-a făcut dovada că reclamanta sau autorii săi ar fi desfăşurat astfel de acţiuni şi nici faptul că măsura de strămutare a fost dispusă de organele de represiune ale Statului comunist Român.

În aceste condiţii, în mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 pentru a se constata caracterul politic al măsurii dispuse.

Concluzionând, recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel a dat o interpretare greşită prevederilor legii speciale, strămutarea realizată în baza Decretului nr. 92/1950 privin naţionalizarea unor imobile neîncadrându-se în dispoziţiile Legii nr. 221/2009, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a primului petit al acţiunii privind constatarea caracterului politic al măsurii strămutării.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (1 august 2022), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 9 aprilie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, în raport de excepţia de inadmisibilitate, se reţin următoarele:

Demersul judiciar ce face obiectul cauzei vizează o acţiune în pretenţii fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentant legal al Statului Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, solicitând să se constate caracterul politic al masurii administrative luată faţă de ea şi părinţii săi (decedaţi) şi să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro, suma reprezentând daune morale pentru respectiva măsura administrativă cu caracter politic dispusă în perioada 1951-1956.

Cererea de chemare în judecată a avut, aşadar, două petite:

- constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării, temeiul de drept invocat fiind art. 4 pct. 2 din Legea nr. 221/2009 - cu privire la acest capăt, prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost admisă acţiunea şi a fost constatat caracterul politic al măsurii, prin decizia recurată apelul fiind respins ca nefondat;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale, în temeiul art. 1349 şi art. 1357 C. civ. - referitor la acest petit având ca obiect acordarea daunelor morale, acţiunea a fost respinsă ca prescrisă.

Recursul declarat de pârât cuprinde critici exclusiv cu privire la primul petit, respectiv constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009.

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin art. XIII al Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispune că "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, "hotărârea pronunţată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Conform art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, dispoziţiile alin. (1) fiind incidente şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al masurii administrative luată faţă de reclamantă şi faţă de părinţii săi a avut două grade de jurisdicţie, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior redate, decizia nr. 191 din 22 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova este o hotărâre definitivă în sensul prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că şi cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, legea specială de referinţă reglementează un regim juridic diferit pentru căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii pronunţate, similar celui anterior precizat, astfel cum rezultă din prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o "hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta".

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva deciziei nr. 191 din 22 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2024.