Vindication of privatized real estate blocked by positive res judicata establishing prior collectivization

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Braşov, fiind stabilită ulterior competenţa în favoarea Tribunalului Braşov, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, S.C. B. S.A., ANCI-OCPI Braşov şi S.C. C. S.R.L., solicitând constatarea nevalabilităţii titlului Statului Român asupra imobilului situat în Braşov, str. x, jud. Braşov şi înscris în CF x a UAT Braşov, cu nr. cadastral x, nr. top x, teren arabil - schimbat categoria de folosinţă în curţi construcţii - în suprafaţă de 16754 mp, constatarea nevalabilităţii titlului S.C. B. S.A. şi nelegitimitatea înscrierii în CF a dreptului de proprietate conform Legii nr. 15/1990 prin lipsa titlului de proprietate emis în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 şi a documentaţiei cadastrale necorespunzătoare întocmită de S.C. C. S.R.L., anularea şi radierea dreptului înscris în CF nr. x Braşov, nr. cad x, nr. top x, teren arabil - schimbat categoria de folosinţă în curţi construcţii - în suprafaţă de 16754 mp în favoarea S.C. B. S.A. şi restabilirea situaţiei anterioare de CF.

La data de 23 iulie 2020, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că acţiunea este una în revendicare, solicitând obligarea pârâţilor să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul teren intravilan situat în Municipiul Braşov, str. x şi obligarea pârâţilor la rectificarea înscrierilor în cartea funciară nr. x pentru imobilul teren intravilan, cu suprafaţa de 16754 mp, aşa cum rezultă din încheierea nr. 82327/2014 a OCPI.

La data de 20 mai 2022, reclamantul şi-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei S.C. B. S.A. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafaţă de 16754 mp, înscris în CF x nr. top (x) şi obligarea pârâtei să îi predea terenul în paşnică folosinţă şi să se abţină în viitor de la orice act de conturbare în posesie. A solicitat, de asemenea, să se dispună radierea dreptului de proprietate a pârâtei S.C. B. S.A. din cartea funciară şi să fie obligată această pârâtă să-şi ridice construcţiile edificate pe imobilul teren, iar în caz contrar să se încuviinţeze ca reclamantul să demoleze construcţia pe cheltuiala pârâtei şi să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară, drept dobândit cu titlu de moştenire conform certificatului de moştenitor autentificat sub nr. x/1974.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 314/S din 24 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L., fiind respinsă cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu aceasta.

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei S.C. B. S.A. suma de 5000 RON şi pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 1130/Ap din 22 iunie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul principal formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 314/S din 24 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov.

A respins, ca neîntemeiat, apelul incident formulat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat pe apelantul-reclamant la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, în raport de onorariul de avocat diminuat conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de la suma de 17850 RON, la 6000 RON

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva încheierii din 24 mai 2023 şi a deciziei nr. 1130/Ap din 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, reclamantul A. a declarat recurs, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din data de 24 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, recurentul-reclamant a arătat că în mod greşit instanţa a respins cererea sa de repunere pe rol a cauzei, având în vedere că nu a înţeles niciodată să renunţe la judecată faţă de pârâtul Statul Roman prin Ministerul de Finanţe, de pârâtul ANCPI - Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Braşov - BCPI Braşov şi nici faţă de pârâta C. S.R.L..

Menţionează că a formulat la data de 19 noiembrie 2021 cererea de renunţare la judecată pentru că a fost obligat la plata unei taxe de timbru pe care nu o putea suporta - fiind pensionar şi având o pensie mică, nu putea plăti ratele stabilite ca urmare a acordării ajutorului public judiciar.

Pentru că pârâţii s-au opus la cererea de renunţare, judecata a continuat faţă de toţi pârâţii din cererea introductivă, aceştia fiind citaţi la toate termenele de judecată, inclusiv la termenul la care s-a judecat cauza în apel, astfel încât instanţa trebuia să pronunţe hotărârea în contradictoriu cu toate părţile din proces, chiar dacă cu privire la S.C. C. S.R.L. instanţa de fond a stabilit lipsa calităţii procesuale pasive.

Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 1130/Ap din 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, recurentul-reclamant a arătat că prin actele depuse la dosar a dovedit că a dobândit dreptul de proprietate prin moştenire, în baza testamentului întocmit de defuncta sa bunică (D.), fostă proprietară tabulară asupra terenului din litigiu, care nu a fost niciodată proprietatea Statului Român.

Pârâta B. S.A. nu avea cum să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991 pentru că terenul respectiv nu a făcut parte din patrimoniul fostei întreprinderi E..

Terenul din litigiu nu figurează în documentaţia în baza căreia s-a eliberat certificatul constatator seria x nr. x, documentaţie ce a fost depusă de către pârâtul de rând 2 la OCPI în vederea intabulării şi nici în documentaţia depusă la Consiliul Judeţean Braşov, în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea S.C. B. S.A. pentru terenul din litigiu nu corespunde cu situaţia juridică reală, astfel că se impune rectificarea înscrierii de carte funciară, potrivit art. 907 alin. (1) C. civ.

Respingerea de către instanţa de fond a cererii sale de rectificare a înscrierii de carte funciară în favoarea S.C. B. S.A., efectuată în baza certificatului constatator al proprietăţii, nu corespunde situaţiei juridice reale. Din acest punct de vedere, atât sentinţa instanţei de fond, cât şi decizia instanţei de apel sunt date cu încălcarea dispoziţiilor art. 907 C. civ.

Câtă vreme există la dosar documentele care au stat la baza eliberării certificatului constatator în care nu figurează şi terenul din litigiu, instanţa, în mod greşit, a constatat că pârâta S.C. B. S.A. are un drept de proprietate asupra terenului supus revendicării.

Înscrierea efectuată în CF nr. x Braşov, în baza deciziilor nr. 129/1978 şi 206/1972 este fictivă. Topograficele 11310/1/b/l/l/l arabil în suprafaţă de 5.675 mp şi 11310/1/a arabil în suprafaţă de 7.598 mp, 11310/2 arabil în suprafaţă de 2.548,80 mp şi 11309/3 arabil în suprafaţă de 9.812 nu puteau fi trecute în proprietatea Statului Român, având în vedere că actele invocate nu se referă la terenul înscris sub aceste topografice.

Declaraţia dată de S.C. B. S.A. prin administrator F., în susţinerea documentaţiei de intabulare asupra terenurilor din patrimoniul firmei, cu referire şi la terenul proprietatea reclamantului, este un fals. Conform documentelor arătate mai sus, terenul nu a făcut parte din patrimoniul fostei întreprinderi E..

Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa nr. 12/F/10.02.1998 pronunţată în dosarul nr. x/1995, a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că schimburile de teren aprobate de către Consiliul Judeţean Braşov prin deciziile nr. 129 şi nr. 206, nu se referă la terenul revendicat în cauză, respectiv cel pe care este amplasată în mod ilegal staţia de betoane.

În ceea ce priveşte nesocotirea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 563 C. civ., recurentul-reclamant a arătat că, deşi existau probe cu care a dovedit cu prisosinţă că terenul în suprafaţă de 16.754 mp, înscris în CF nr. x, nr. cad. x, top. xb/l/l/l, top. xa, top. x, top. x este proprietatea sa, fiind dobândit în baza testamentului existent la dosar, autentificat sub nr. x/1973 de către Notariatul de Stat Judeţean Braşov de la antecesoarea sa D., totuşi instanţa de apel a respins apelul ca fiind neîntemeiat.

Motivele invocate de instanţa de apel sunt contrare dispoziţiilor art. 563 ("Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept") şi art. 887 C. civ. ("Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire").

Prin vastul probatoriu administrat în cauză, a dovedit că terenul din litigiu a fost proprietatea bunicii sale, numita D., care a decedat la data de 20.03.1974. A dovedit, de asemenea, că înainte de deces, în anul 1973, a testat în favoarea sa întreaga sa avere, potrivit testamentului autentificat sub nr. x/1973 de către Notariatul de Stat Judeţean Braşov. Astfel că, la decesul acesteia, 20.03.1974, reclamantul a devenit, prin moştenire testamentară, proprietar al bunurilor imobile existente în patrimoniul bunicii sale la data decesului acesteia, inclusiv asupra terenului din litigiu (art. 887 şi art. 1226 C. civ.).

Deşi există această probă la dosarul cauzei, instanţa a tras concluzia greşită că terenul a fost cooperativizat făcând parte din patrimoniul G. şi, în urma unui schimb de terenuri efectuat cu Consiliul Popular al Judeţului Braşov, acest teren a devenit proprietatea Statului Român, ca ulterior să fie dat în administrare fostului E. şi în final să ajungă în patrimoniul pârâtei prin atribuire în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991. Toată această constatare a instanţei este greşită, fiind contrară probelor administrate în cauză. Astfel, există la dosarul cauzei testamentul, extrase de carte funciară şi coala evolutivă a cărţii funciare, din care reiese fără dubiu că acest teren a fost proprietatea bunicii sale, aflându-se în patrimoniul său la data decesului (20.03.1974).

La dosar nu există niciun document din care să rezulte că defuncta sa bunică a fost membră a G. sau alt CAP de pe teritoriul României, nici că terenurile proprietatea acesteia au fost vreodată cooperativizate - în mod greşit a fost reţinut de instanţă că defuncta D. a fost membru cooperator. Actul nr. 5012/17.07.1974, invocat de instanţă, nu există depus la dosar, iar în luna iulie 1974 defuncta nu putea să se înscrie în CAP deoarece a decedat în luna martie a acelui an.

Nici Statul Român nu a avut niciodată în proprietate terenul revendicat. Actul de schimb încheiat între Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiul Braşov şi Cooperativa agricolă de producţie G. (decizia nr. 129 din 20 februarie 1978) nu se referă la terenul proprietatea sa, ci la cu totul alt teren, respectiv terenul înscris în tarlaua x top x, în suprafaţă de 1,80 ha. Nici situarea terenului şi nici suprafaţa acestuia nu corespund cu cele ale terenului revendicat.

Terenul revendicat nu a făcut niciodată parte din patrimoniul societăţii pârâte, aspect dovedit prin cele 3 expertize întocmite în dosarul nr. x/1995 al Curţii de Apel Braşov de către experţii H., hotărârea pronunţată în această cauză fiind menţinută de către Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr. 102/1999. Acest aspect a fost consemnat şi prin minuta din 30.01.1998, în care cei trei experţi au concluzionat că staţia de betoane S.C. B. S.A. se află amplasată pe terenul proprietatea A., iar schimbul de teren era în altă parte.

Schimbul de teren invocat de pârâtă (efectuat în baza deciziei nr. 129 din anul 1978 al Consiliului Popular al municipiului Braşov), realizat între municipiul Braşov şi G. nu se referă la terenul din prezentul litigiu. Prin acest schimb, G. a transferat Consiliului Popular al Municipiului Braşov terenul în suprafaţă de 1.80 ha, identificat prin tarlaua x top x, iar terenul în suprafaţă de 1.850 mp identificat în decizia nr. 206/30.03.1972, atribuit în vederea construirii staţiei de betoane, nu se află pe terenul proprietatea reclamantului, fiind identificat în altă zonă a municipiului Braşov, respectiv în vecinătatea cimitirului central de pe strada x.

Actul nr. 5012/17.07.1974 nu se regăseşte în arhiva OCPI Braşov şi nici în dosarul de carte funciară în baza căruia s-au efectuat înscrierile în CF nr. x Braşov, 19227 Braşov şi 7544 Braşov, cu toate că a fost cerut inclusiv de instanţele de judecată. La dosar au fost ataşate răspunsurile de la OCPI, aspect ce îl îndreptăţeşte să aprecieze că intabularea dreptului de proprietate în favoarea fostului G. a fost efectuată în mod fictiv.

Cu privire la susţinerea instanţei de apel potrivit căreia sentinţa civilă nr. 8478/2005 a Judecătoriei Braşov, modificată prin decizia nr. 123/R/27.02.2007 prin care s-a anulat Ordinul Prefectului Judeţului Braşov prin care i s-a atribuit în proprietate terenul din litigiu, în sensul că "s-a reţinut cu putere de lucru judecat, că din extrasele de carte funciară în care sunt înscrise aceste terenuri reiese că nu au intrat niciodată în proprietatea statului, ci au fost cooperativizate intrând în patrimoniul C.A.P. G. în 1974 ", recurentul-reclamant a arătat că aceasta este parţial corectă, respectiv în ceea ce priveşte reţinerea că terenul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, dar este greşită în ceea ce priveşte reţinerea faptului că terenul a fost cooperativizat - însăşi instanţa de apel recunoaşte că terenul nu a fost niciodată proprietatea G.. În această situaţie, această decizie nu poate fi apreciată ca având autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare.

Menţionează că decizia a fost dată pentru anularea titlului de proprietate emis de prefectul judeţului Braşov în favoarea sa pentru terenul în litigiu. Motivul pentru care a fost admisă acţiunea de anulare este dat de faptul că instanţa a reţinut că terenul nu a fost proprietatea statului, astfel că prefectul nu îl putea restitui prin ordin, iar cerere de restituire în baza legii fondului funciar pentru terenurile aflate în patrimoniul CAP nu a formulat, tocmai pentru că antecesorii săi nu au fost membri cooperatori.

Susţinerea instanţei de apel potrivit căreia trebuia să urmeze calea procesuală prevăzută de legile de restituire a proprietăţilor este lipsită de suport legal. Pe de-o parte a dovedit faptul că terenul nu a fost proprietatea CAP, devenind proprietar la data decesului bunicii în baza testamentului lăsat de aceasta, iar pe de altă parte, în niciuna din legile succesive privind restituirea proprietăţilor funciare nu există o dispoziţie care să înlăture principiul disponibilităţii în ceea ce priveşte calea de urmat pentru recuperarea proprietăţilor. Acţiunea în revendicare fiind imprescriptibilă, nu este afectată de succesiunea în timp a legilor, rămânând acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Concluzionând, recurentul-reclamant a arătat că terenul din litigiu este proprietatea sa, iar înscrierea pârâtei în cartea funciară este contrară situaţiei juridice a terenului, astfel că acţiunea este admisibilă şi nu putea fi înfrântă prin compararea titlului său de proprietate (extrase de carte funciară depuse la dosar) cu titlul de proprietate al pârâtei, intabularea acesteia fiind făcută împotriva situaţiei juridice reale a terenului în baza unor acte fictive.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (2 iulie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 9 aprilie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Cu titlu prealabil, se impune a fi menţionat faptul că, în considerarea dispoziţiilor art. 487 C. proc. civ., vor fi supuse analizei în prezenta cale de atac exclusiv criticile prezentate de recurentul-reclamant în cuprinsul motivelor scrise de recurs, depuse în termenul prevăzut de art. 485 C. proc. civ., neputând face obiect al examinării aspectele dezvoltate prin concluziile verbale formulate de apărătorul părţii care nu se regăsesc în cererea de recurs ce a învestit instanţa în condiţii procedurale.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din data de 24 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, recurentul-reclamant a arătat că în mod greşit instanţa a respins cererea sa de repunere pe rol a cauzei, având în vedere că nu a înţeles niciodată să renunţe la judecată faţă de pârâţii Statul Roman prin Ministerul de Finanţe şi ANCPI - Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Braşov - BCPI Braşov şi nici faţă de pârâta C. S.R.L., cererea sa de renunţare la judecată formulată la data de 19 noiembrie 2021 fiind justificată de faptul că a fost obligat la plata unei taxe de timbru pe care nu o putea suporta.

Critica formulată, examinată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se vădeşte a fi nefondată, pentru considerentele ce succed:

Prin încheierea din 24 mai 2023, verificând cadrul procesual existent în apel, Curtea de Apel Braşov a constatat că în faţa primei instanţe reclamantul a formulat cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâţii Statul Roman prin Ministerul de Finanţe prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, ANCPI - Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Braşov - BCPI Braşov şi S.C. C. S.R.L., iar apelurile declarate atât de către reclamantul A., cât şi de către pârâta S.C. B. S.A., nu au vizat soluţia prin care prima instanţă a luat act de renunţarea reclamantului la judecată şi nici soluţia pronunţată de prima instanţă de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L..

Neregularitatea procedurală dată de conceptarea acestora în calitate de pârâţi în apel a fost pusă de instanţa de apel în discuţia contradictorie a părţilor, care, prin apărătorii prezenţi la termenul din 24 mai 2023, au formulat concluzii în sensul constatării lipsei calităţii de părţi în cauză şi a scoaterii acestora din citativ.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, măsura instanţei nu încalcă nicio normă de procedură, fiind dispusă cu respectarea prevederilor art. 36 C. proc. civ. (referitoare la calitatea procesuală), art. 9 alin. (3) C. proc. civ. (ce vizează dreptul de dispoziţie al părţilor din proces), a principiilor dreptului la apărare (art. 13 C. proc. civ.) şi contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.), respectiv cu respectarea limitelor efectului devolutiv, limite trasate prin dispoziţiile art. 477 şi art. 478 C. proc. civ.

Consideraţiile de ordin subiectiv prezentate de recurent cu privire la cererea de renunţare (faptul că nu a înţeles niciodată să renunţe la judecată faţă de pârâţi, cererea sa de renunţare la judecată fiind justificată de faptul că a fost obligat la plata unei taxe de timbru pe care nu o putea suporta), dincolo de faptul că ridică aspecte ce ţin de starea de fapt, nu pot face obiect al analizei în actuala cale extraordinară de atac. Împotriva hotărârii prin care se renunţă la judecată legiuitorul a prevăzut o cale de atac distinctă, ce poate fi exercitată de partea interesată în condiţiile art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

Strict cu privire la aserţiunea recurentului-reclamant ce face referire la faptul că instanţa de apel, în mod greşit, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte constată că o atare cerere a fost formulată de parte la data de 6 iunie 2023, ulterior închiderii dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 24 mai 2023, termen la care, reţinând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept, instanţa a rămas în pronunţare, amânând succesiv pronunţarea în cauză la 8 iunie 2023 şi respectiv, 22 iunie 2023, astfel cum reiese din încheierile de amânare a pronunţării existente la dosar.

Cu privire la momentul procedural al închiderii dezbaterilor în fond, art. 394 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă" - text legal ce răspunde cerinţelor principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 400 C. proc. civ., sub denumirea marginală "repunerea pe rol", arată că "dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea de rol a cauzei, cu citarea părţilor". Aşadar, măsura procedurală de a repune cauza pe rol, după momentul rămânerii în pronunţare, aparţine exclusiv instanţei de judecată, nefiind reglementat dreptul părţilor de a solicita o asemenea măsură.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că prin hotărârea pronunţată instanţa nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii din 24 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 1130/Ap din 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, se constată că, invocând faptul că decizia instanţei de apel este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 563, art. 887, art. 907 şi art. 1126 C. civ., recurentul-reclamant pretinde, prin ceea mai mare parte a criticilor, o reevaluare a probatoriului, făcând referire la "vastul probatoriu administrat în cauză", pe care îl corelează cu situaţia de fapt.

Prin raportare la caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, care poate fi exercitată numai pentru motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, Înalta Curte urmează a examina exclusiv criticile de nelegalitate care au fost formulate în legătură cu soluţia pronunţată de curtea de apel şi cu considerentele care o susţin, reţinând că nu se circumscriu aspectelor de nelegalitate criticile privitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi la aprecierea materialului probator.

Punctând succint circumstanţele factuale ale cauzei, se reţine că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat, pe calea principală a acţiunii în revendicare, obligarea pârâtei să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului (teren intravilan format prin dezmembrări şi comasări ale unor loturi cu numere topografice distincte), să îi predea terenul în paşnică folosinţă şi să se abţină de la orice act de tulburare a posesiei. În subsidiar, a solicitat să se dispună radierea dreptului de proprietate a pârâtei din cartea funciară, obligarea acesteia să îşi ridice construcţiile edificate pe teren şi înscrierea dreptului reclamantului de proprietate în cartea funciară, ca fiind drept dobândit cu titlu de moştenire.

Astfel cum a arătat recurentul-reclamant prin cererea de recurs şi cum au reţinut instanţele de fond, asupra imobilului teren este înscris dreptul de proprietate al pârâtei S.C. B. S.A. (menţionându-se că dreptul de proprietate a fost dobândit de pârâtă prin H.G. nr. 834/1991 şi Legea nr. 15/1990), însă terenul revendicat a aparţinut bunicii reclamantului, care a lăsat prin testament întreaga sa avere, în părţi egale, numiţilor I. şi A., reclamantul susţinând că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin testament şi prin certificat de moştenitor.

În dezacord cu aspectele de fapt reţinute în continuare de instanţele de fond, care au constatat că în anul 1974 terenul a fost cooperativizat, intrând în patrimoniul G., prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că la dosar nu există niciun document din care să rezulte faptul că defuncta sa bunică a fost membră a G. sau alt CAP de pe teritoriul României şi nici faptul că terenurile proprietatea acesteia au fost vreodată cooperativizate.

Cu privire la acest aspect, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, din actele şi lucrările dosarului reiese că, prin decizia civilă irevocabilă nr. 123/R din 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov în cadrul unei judecăţi anterioare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2005, a fost stabilit cu putere de lucru judecat faptul că terenul în litigiu a fost cooperativizat, intrând în anul 1974 în patrimoniul G., fiind redat de către instanţa de apel pasajul din cuprinsul considerentelor deciziei ce tranşează această chestiune.

Instanţa de apel nu "a tras concluzia greşită că terenul a fost cooperativizat făcând parte din patrimoniul G.", astfel cum arată recurentul-reclamant prin cererea de recurs, ci ceea ce a făcut Curtea de Apel Braşov a fost doar să valorifice, în mod legal, efectul pozitiv al lucrului judecat prevăzut de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că nu mai poate fi repusă în discuţie împrejurarea dacă terenurile au fost sau nu cooperativizate, dat fiind că aceste aspecte au fost deja tranşate, astfel încât nu se impun a fi analizate argumentele invocate de reclamant, prin care acesta tinde la efectuarea probei contrare.

De asemenea, nu pot fi validate susţinerile recurentului-reclamant în sensul că aspectele reţinute prin decizia civilă nr. 123/R din 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov sunt parţial corecte, respectiv în ceea ce priveşte reţinerea faptului că terenul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, însă este greşită reţinerea faptului că terenul a fost cooperativizat, situaţie în care, în aprecierea recurentului, această decizie nu poate fi reţinută ca având autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare.

Printr-o atare argumentare, partea tinde a diviza efectul pozitiv al lucrului judecat, dând eficienţă parţială de lucru judecat doar aspectelor care îi profită, reţinute irevocabil de instanţa anterioară, înlăturând în mod discreţionar aspectele care îl dezavantajează, ceea ce este inadmisibil şi în dezacord cu dispoziţiile legale ce dispun asupra puterii de lucru judecat al unei hotărâri irevocabile.

Chiar dacă decizia civilă nr. 123/R din 27 februarie 2007 a fost pronunţată de Tribunalul Braşov în cauza ce a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 23/1993, emis de prefectul judeţului Braşov în favoarea reclamantului, aspectele deja reţinute în acel litigiu se bucură de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat şi nu mai pot face obiect al analizei într-o altă judecată ulterioară, astfel cum anterior s-a arătat şi cum în mod legal a reţinut instanţa de apel.

Tot sub incidenţa puterii de lucru judecat se află şi susţinerea recurentului-reclamantul în sensul că a devenit, prin moştenire testamentară, proprietar al bunurilor imobile existente în patrimoniul bunicii sale la data decesului acesteia, inclusiv asupra terenului din litigiu.

Cum în mod legal a reţinut instanţa de apel, dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Braşov a avut ca obiect radierea pe cale principală a dreptului de proprietate al pârâtei, iar în cadrul acestui litigiu s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că certificatele de moştenitor de care se prevalează reclamantul nu fac dovada dreptului său de proprietate asupra bunurilor revendicate, astfel încât, fiind deja tranşată această chestiune, nu se mai poate efectua o nouă analiză în actualul cadru procesual.

Ca un ultim aspect, se reţine că statuarea instanţei de apel potrivit căreia reclamantul trebuia să urmeze calea procesuală prevăzută de legile de restituire a proprietăţilor nu este lipsită de suport legal, aşa cum arată recurentul-reclamant. De altfel, partea a urmat această cale procedurală, terenul în litigiu formând obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, cerere soluţionată prin emiterea unui ordin de către prefect, prin care terenul în litigiu a fost atribuit reclamantului A. în proprietate, chiar dacă legalitatea ordinului a fost ulterior contestată de pârâta S.C. B. S.A., fiind constatată nulitatea absolută.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii şi a deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a sumei de 10.000 RON, constând în onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă faţă de complexitatea cauzei, ţinând cont de activitatea prestată de avocat în etapa procesuală a recursului şi de faptul că dosarul a fost soluţionat la primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 mai 2023 şi a deciziei nr. 1130/Ap din 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 10.000 RON către intimata-pârâtă S.C. B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2024.