Property restitution claim fails as appeal deemed lapsed after six-month inactivity.

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 17.04.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la returnarea sumei de 1.890.000 RON, actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 10.12.2010 şi până la data plăţii efective, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la returnarea contravalorii celor 1.890.000 acţiuni primite în mod nelegal, stabilite potrivit valorii acestora la data primei tranzacţionări a acestora la Bursă.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 05 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în contradictoriu cu pârâta A. şi a luat act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei civile nr. 123 din 05 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat apel apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin încheierea din data de 23 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus suspendarea judecării apelului conform art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin acordul părţilor.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a încuviinţat cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelanta-reclamantă, după care a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a cauzei penale potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus menţinerea măsurii suspendării cauzei dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 28 septembrie 2017.

Prin încheierea din data de 28 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus repunerea cauzei pe rol, întrucât nu a mai subzistat motivul suspendării.

Prin încheierea din data de 30 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus suspendarea judecării apelului conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru neindicarea moştenitorilor defunctei intimate-pârâte.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de apelanta-reclamantă şi a menţinut măsura suspendării judecăţii apelului.

Prin încheierea din data de 09 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, având ca obiect constatare vacanţă succesorală.

Prin încheierea din data de 27 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus menţinerea măsurii suspendării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin rezoluţie administrativă s-a stabilit termen de judecată pentru data de 16 ianuarie 2023, dispunându-se citarea părţilor.

La data de 13 ianuarie 2023, apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, conform art. 415 alin. (2) C. proc. civ., învederând că motivul suspendării a încetat, dat fiind faptul că litigiul având ca obiect acţiune în constatare vacanţă succesorală (succesiune, potrivit menţiunii de pe portal), deschis la solicitarea instanţei de judecată, cu privire la moştenirea doamnei A., înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2019, a fost soluţionat definitiv.

Prin sentinţa civilă nr. 8533 din data de 21 decembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţa a respins cererea formulată împotriva Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, iar în rest a respins cererea, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2764 din data de 02 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 39 din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepţia perimării cererii de apel, invocată din oficiu de către instanţă şi s-a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 123 din 05.02.2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A., citată pe numele moştenirii.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 39 din data de 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 2 martie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că nu a rămas în pasivitate ci a efectuat demersuri în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor defunctei, formulând acţiuni de constatare a vacanţei succesorale a moştenirii doamnei A. şi adrese/reveniri la Primăria municipiului Bucureşti - Serviciul de stare civilă sector 6, DEPABD, Camera Notarilor Publici Bucureşti.

Susţine că din toate comunicările către instanţă şi cererile de repunere pe rol a cauzei, reiese că a adus la cunoştinţa instanţei faptul că a întreprins toate demersurile, nefiind în culpă, însă succesiunea nu s-a dezbătut.

Prin urmare, instanţa de apel în mod greşit a constatat perimată cauza, ignorând dispoziţiile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, în susţinerea admisibilităţii şi temeiniciei recursului recurenta-reclamantă a înţeles să se prevaleze de decizia nr. 4052/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la perimarea căii de atac pentru presupusa neindicare a moştenitorilor.

În consecinţă a învederat că nu i se poate imputa vreo culpă, având în vedere că a întreprins toate demersurile în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor, îndeplinindu-şi această obligaţie, astfel încât sancţionarea cu perimarea nu se justifică, soluţia instanţei de apel fiind neîntemeiată. Ca atare, a solicitat admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii apelului.

I.5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 31 octombrie 2023, a fost admis în principiu recursul şi s-a fixat termen de judecată la data 26 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de apel a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 123 din 05.02.2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În etapa procesuală a apelului, judecata acestuia a fost de mai multe ori suspendată, ultima suspendare dispunându-se prin încheierea din data de 09 ianuarie 2020, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, suspendare ce a fost menţinută prin încheierea din data de 27 mai 2021.

Urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în continuarea judecăţii, instanţa de apel, prin decizia recurată, a admis excepţia perimării cererii de apel, excepţie invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat decizia instanţei de apel, pe motiv că în mod greşit a fost admisă excepţia perimării şi perimată, în consecinţă, cererea de apel.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că nu s-a aflat în niciun fel de culpă, întrucât a efectuat toate demersurile pentru introducerea în cauză a moştenitorilor intimatei-pârâte, astfel că nu se justifică soluţia instanţei de apel.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că termenul de perimare a fost întrerupt conform art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., prin intervenirea decesului intimatei-pârâte.

În aceste coordonate, Înalta Curte observă că, prin criticile aduse hotărârii recurate, recurenta-reclamantă reproşează, de fapt, instanţei de apel încălcarea unor reguli de procedură, astfel că acestea vor fi analizate de către instanţa de recurs din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii) şi vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este o sancţiune procedurală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp prevăzut de lege.

Rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

Deci, pentru a opera perimarea, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii care se desprind din prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., anume: învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni şi lăsarea în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

În speţa pendinte, se constată că suspendarea cererii de apel a intervenit de mai multe ori în faza procesuală anterioară, temeiul de drept al suspendării fiind diferit. Astfel, cererea de apel a fost suspendată la data de 23 martie 2017 în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (prin acordul părţilor), la data de 28 septembrie 2017 în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (pricina a fost repusă pe rol şi apoi suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei penale), la data de 30 mai 2019 în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (pentru neindicarea moştenitorilor defunctei intimate-pârâte), la data de 09 ianuarie 2020 în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (cauza a fost repusă pe rol şi suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, având ca obiect "constatare vacanţă succesorală"), măsură menţinută prin încheierea din data de 27 mai 2021.

Se mai constată că dosarul nr. x/2019, până la a cărui soluţionare definitivă a intervenit ultima suspendare a cererii de apel, a fost soluţionat definitiv la data de 02 noiembrie 2021, apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor formulând cerere de repunere pe rol la data de 13 ianuarie 2023.

Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Aşadar, de la data rămânerii definitive a dosarului nr. x/2019, respectiv 02 noiembrie 2021, când a fost pronunţată decizia civilă nr. 2764 a Tribunalului Bucureşti, moment la care cauza de suspendare a încetat, a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit în data de 02 mai 2022, fără ca recurenta-reclamantă din prezenta cauză să facă vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii apelului. Aceasta, aşa cum s-a arătat mai sus, a formulat cererea de repunere pe rol abia la data de 13 ianuarie 2023, depăşind cu mult termenul de 6 luni în care putea solicita repunerea pe rol a pricinii.

Pe de altă parte, este nerelevantă, în cazul suspendării întemeiate pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinerea potrivit căreia recurenta-reclamantă a efectuat toate demersurile pentru indicarea moştenitorilor intimatei-pârâte. Aceasta, întrucât, în acest caz de suspendare facultativă, respectiv cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta-reclamantă trebuia să solicite repunerea cauzei pe rol în termenul instituit de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care începe să curgă de la data soluţionării definitive a dosarului (în cazul de faţă, de la data pronunţării de către Tribunalul Bucureşti a deciziei civile nr. 2764/02.11.2021 în soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 8533/21.12.2020 pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2019).

Or, având în vedere că de la momentul rămânerii definitive a dosarului nr. x/2019 reclamanta nu şi-a exprimat dorinţa şi nici nu a stăruit în continuarea judecăţii apelului formulat, deşi era datoare ca, în termen de 6 luni, să solicite repunerea cauzei pe rol pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare, nu poate fi primită susţinerea acesteia în sensul că în mod greşit a fost admisă excepţia de perimare şi perimată, în consecinţă, cererea de apel. Consecinţa lipsei cererii de repunere pe rol a cauzei în termenul legal ori formularea acesteia în afara termenului de 6 luni, cum este cazul în speţă, atrage sancţiunea perimării cererii.

Această sancţiune intervine în acele situaţii în care se constată că lăsarea pricinii în nelucrare este rezultatul exclusiv al dezinteresului manifest al părţii care a declanşat procesul. În cazul de faţă, ea lipseşte de efecte cererea de apel cu care a fost învestită instanţa de apel, din pricina conduitei procesuale lipsite de stăruinţă a apelantei-reclamante, parte procesuală care se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată prin pasivitate, împrejurare identificată în mod indiscutabil în cauza de faţă.

Înalta Curte mai reţine că, în cazul unei suspendări facultative, cum este cazul în speţă, părţile litigante sunt datoare să ţină sub observaţie procesul până la a cărui soluţionare definitivă s-a suspendat pricina şi să solicite în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancţiunea intervenirii perimării cererilor lor. Această îndatorire a părţilor de a contribui la desfăşurarea procesului este prevăzută de dispoziţiile art. 10 C. proc. civ.. Nu este obligaţia instanţei să urmărească finalizarea procesului până la soluţionarea căruia a suspendat pricina, având în vedere că acest proces priveşte raporturi juridice vizând aceeaşi parte procesuală recurentă în prezentul litigiu. Aşadar, cât timp nu revine instanţei de judecată obligaţia legală de a repune caza pe rol din oficiu, reluarea judecăţii rămâne în sarcina părţii interesate, respectiv a oricăreia dintre părţile litigiului în care s-a dispus suspendarea.

Aceste aspecte au fost statuate cu valoare de principiu chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionare recursului în interesul legii în Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, paragraf 53, prin care s-au oferit repere concrete de interpretare a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum şi prin Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, paragrafele 57 - 59.

Nu poate fi primită aşadar, nici susţinerea recurentei-reclamante cum că termenul de perimare ar fi fost întrerupt conform art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. prin decesul intimatei-pârâte, întrucât decesul acesteia a intervenit la data de 27 aprilie 2017, deci cu mult anterior suspendării pricinii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că nu are efect întreruptiv al termenului de perimare care a început să curgă de la data de 02 noiembrie 2021.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurenta-reclamantă în susţinerea temeiniciei recursului său a deciziei nr. 4052/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se impune a se preciza că temeiul juridic al suspendării în respectiva pricina este diferit de cel din cauza pendinte. Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului în care a fost pronunţată decizia nr. 4052/2011, suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, cererea de suspendare fiind determinată de decesul unei părţi, iar în prezenta cauză, suspendarea s-a dispus în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa apreciind că dezlegarea cauzei de faţă depindea de soluţia ce urma a se da în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, ce avea ca obiect "constatare vacanţă succesorală". Cele două motive de suspendare sunt diferite din punct de vedere procesual şi comportă reguli procesuale diferite, astfel încât nu se poate realiza o analogie cu raţionamentul expus în respectiva decizie de speţă a instanţei supreme.

Înalta Curte reţine de altfel, că ansamblul criticilor din recursul promovat, vizează în realitate, o suspendare întemeiată pe cauza de suspendare a judecăţii, reprezentată de decesul uneia dintre părţi. Or, în procesul pendinte, perimarea a fost constatată subsecvent suspendării judecăţii în vederea soluţionării unei alte cauze litigioase, motiv de suspendare distinct.

În fine, împrejurarea că la data de 03.02.2021, recurenta ar fi formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului prezent, aflat în faza de apel, nu este de natură a schimba datele problemei, atât timp cât la acel moment, dosarul nr. x/2019 nu fusese încă soluţionat definitiv, astfel încât - date fiind prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ. - termenul de perimare nu începuse încă să curgă.

În consecinţă, reţinând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 02 noiembrie 2021, data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi s-a împlinit la data de 02 mai 2022, în mod legal instanţa de apel, prin decizia recurată, a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei-reclamante, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării.

Din perspectiva tuturor acestor elemente enunţate care se contrapun argumentelor invocate de recurenta-reclamantă în cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat, reţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 39 din 16 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2024.