Nullity of extraordinary appeal for failure to challenge the appellate reasoning regarding copyright royalty calculations for public communication of musical works

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 28 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA, Asociaţia Pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR-ADA) a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 77.065.20 RON inclusiv TVA egală cu valoarea triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în: a) unitatea de cazare B. din Satul Vînători-Neamţ, Comuna Vînători-Neamţ, judeţ Neamţ, în perioada august 2015 - august 2018; b) în restaurantul situat în C. din satul Vînători-Neamţ, Comuna Vînători-Neamţ, judeţ Neamţ în perioada august 2015 - august 2018; c) în cadrul evenimentelor ocazionale desfăşurate în Restaurantul din C. din sat Vînători-Neamţ, comuna Vînători-Neamţ, judeţ Neamţ, în perioada august 2015 - august 2018.

În subsidiarul capătului I de cerere, a solicitat obligarea pârâtei la plata: a) sumei de 25.685,40 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale; b) sumei de 59.244,19 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 21.08.2018 pentru întârzierea plaţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului I al cererii de chemare in judecată; c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 22.08.2018 şi până la data plăţii efective a sumei de 25.685,40 RON.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată (100 RON taxă de timbru, 20 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză).

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, dispoziţiile Metodologiilor publicate prin Deciziile ORDA nr. 266/2011, nr. 198/2012 şi art. 30 alin. (1) şi art. 148 şi urm. C. proc. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 181 din data de 05 martie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta la plata sumei de 58.684,2 RON reprezentând triplul remuneraţiilor legal datorate (incluzând TVA) pentru comunicarea publică de opere muzicale în perioada august 2015- august 2018 şi a obligat pârâta la 4575 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 28.01.2021 sub nr. x/2018.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 1812A din data de 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 181/05.03.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, ca nefondat.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1812A din data de 10 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.R.L..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 15 iunie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, iar prin decizia ce se va pronunţa fie să se dispună casarea hotărârii recurate şi să se trimită cauza pentru efectuarea unei noi expertize contabile, fie să se modifice în tot decizia recurată şi în principal să se respingă cererea reclamantei ca neîntemeiată, iar în subsidiar să se admită în parte acţiunea, în sensul stabilirii cuantumului real al remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în spaţiul restaurant, în afara perioadei când au fost angajaţi muzicanţi, de ocupare efectivă a celor 19 camere din dotare şi a desfăşurării efective a evenimentelor, în perioada de referinţă 15.08.2015-15.08.2018, în baza evidenţei contabile a apelantei, ce corespunde realităţii şi legalităţii şi nu în baza aşa-ziselor informaţii din mediul on line a căror veridicitate nu poate fi probată şi pe care le-a contestat.

Drept motive de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs a susţinut că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală.

Susţine că în mod nelegal, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul pe care pârâta l-a formulat, motivând hotărârea pe constatările raportului de expertiză contabilă întocmit şi contestat la fond, care a fost întocmit subiectiv, doar în baza susţinerilor reclamantei, calculul efectuat de expert fiind eronat, în sensul că a reţinut greşit toate veniturile din fişa contului 704 din contabilitatea pârâtei-apelante, în condiţiile în care celelalte venituri provin din alte activităţi decât cele de cazare si alimentaţie publică, respectiv din prestaţii activităţi transport, etc., comunicându-i-se doamnei expert în acest sens şi formulând obiecţiuni care nu au fost înaintate expertei.

Doamna expert a întocmit expertiza prin susţinerea doar a punctului de vedere al reclamantei, ce nu are corespondent în înscrisuri, ci doar în baza aşa-ziselor informaţii din mediul on line a căror veridicitate nu poate fi probată şi pe care pârâta le-a contestat.

Potrivit evidenţelor contabile ale pârâtei şi a înscrisurilor "situaţie salariaţi" se atestă că au existat 2 (doi) salariaţi angajaţi ai pârâtei, pe post de solist vocal şi solist instrumente, care prestau activitate în restaurant, pe perioada aprilie 2016 - aprilie 2018, sens în care doar în 10 luni de zile din cele 37 de luni de referinţă s-au comunicat opere muzicale ambientale în restaurant, întrucât pentru 27 luni au existat muzicanţi angajaţi.

Totodată, expune şi susţine că este un calcul al remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în perioada de referinţă 15.08.2015-15.08.2018, pentru cele trei categorii de remuneraţii după cum urmează:

l. a) în perioada august- decembrie 2015 doar 25 de zile au fost ocupate cele 19 camere de cazare, rezultând calculul 19 camere x 1,5 RON/cameră x 1 lună = 28,5 RON remuneraţie;

b) în perioada ianuarie 2016- august 2018, doar 116 de zile au fost ocupate cele 19 camere de cazare, rezultând calculul 19 camere x 1,5 RON/cameră x 4 luni = 114 RON remuneraţie;

2. a) în perioada august 2015- martie 2016, remuneraţia pentru cele 8 luni de zile corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în restaurant, calculată până la angajarea muzicanţilor- aprilie 2016, este de 1200 RON = 150 RON/lună x 8 luni;

b) în perioada mai 2018- august 2018, remuneraţia pentru cele 4 luni de zile corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale în restaurant, calculată după încetarea contractelor de muncă a salariaţilor muzicanţi - aprilie 2018, este de 600 RON = 150 RON/lună x 4 luni;

3) În perioada august 2015- august 2018, s-au organizat patru evenimente, iar remuneraţia cu muzică este de 400 RON = 100 RON x 4 evenimente.

Arată că în practica judiciară au fost abordări diferite cu privire la legalitatea perceperii remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice în scop ambiental a operelor muzicale. Este necesară oferirea unei soluţii tranşante şi clare a situaţiilor divergente apărute în practică, evitându-se astfel riscul unor interpretări trunchiate ale dispoziţiile normative, de natură să genereze în continuare litigii.

I.5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deşi recurenta-pârâtă a indicat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare ad litteram a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia recurată.

Astfel, criticile aduse modului de calcul efectuat de către expert, cu motivarea că acesta este eronat, întrucât expertul s-ar fi bazat doar pe susţinerile părţii adverse şi pe informaţii din mediul on line, iar nu pe înscrisuri, precum şi criticile privind omisiunea expertului de a valorifica aspectul că din evidenţele contabile ale pârâtei ar fi reieşit faptul că în perioada dedusă judecăţii a avut doi angajaţi care interpretau muzică în restaurant, dar şi susţinerea că modul de calcul al remuneraţiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în scop ambiental se realizează în funcţie de numărul de camere ocupate în perioada de referinţă, sunt critici de netemeinicie prezentate drept motive de recurs, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu au putut fi primite.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurenta-pârâtă trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Simpla reluare a susţinerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca şi cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod. Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, de doar reluare a cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei de apel, la raţionamentul curţii de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanţei de recurs învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel şi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta-pârâtă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale împotriva sentinţei pronunţate, cu toate că legea recunoaşte dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanţei de prim control judiciar.

Cum accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac şi recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestor imperative, argumentele expuse în apel şi reluate ad litteram prin cererea de recurs nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac.

Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunţate, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, astfel cum s-a enunţat şi anterior, criticile recurentei sunt unele de netemeinicie, vizând dezbaterea probelor administrate şi situaţia de fapt configurată pe baza acestora. Or, Înalta Curte constată că aşa cum rezultă din cuprinsul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., dar şi din dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul exercitat de prezenta instanţă de recurs este unul de legalitate, grefat pe situaţia de fapt astfel cum a fost ea stabilită în mod definitiv de către instanţele devolutive ale fondului cauzei. În consecinţă, intervine aceeaşi sancţiune a nulităţii recursului promovat.

Prin urmare, faţă de ansamblul celor anterior reţinute şi cum în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1812A din 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.