Insurance liability of the national compensation fund falls within the scope of the cassation ban on insurance matters

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 02 iunie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, conform cursului de schimb comunicat de BNR, cu titlu de daune morale către A., la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, conform cursului de schimb comunicat de BNR, cu titlu de daune morale către B. şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017, art. 1357 şi urm. Noul C. civ.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1826 din 21 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a obligat pârâtul la plata către reclamantul A. a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata către reclamantul B. a sumei de 35.000 RON cu titlu de daune morale şi, pe cale de consecinţă, a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel:

Prin decizia civilă nr. 1971A din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1826/21.12.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a obligat pârâtul să plătească către reclamantul A. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale şi către reclamantul B. suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale; a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei civile nr. 1826/21.12.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021.

I.4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1971A din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs recurentul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii recurate, pe motiv că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei, fără a fi evocate şi analizate motivele de casare, astfel încât nu vor mai fi redate motivele de recurs concret invocate.

I.5. Apărările formulate în cauză:

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi au solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, pe motiv că prezentul litigiu este circumscris materiei asigurărilor, precum şi că recurentul critică modul de interpretare a probelor de către instanţa de apel, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând cu prioritate chestiunea admisibilităţii recursului de faţă, invocată din oficiu, se reţin următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu o acţiune prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata despăgubirilor, reprezentând prejudiciu moral suferit în urma accidentului rutier cauzat de numitul C., care nu avea încheiată, pentru autoturismul pe care îl conducea, o asigurare de răspundere civilă auto valabilă la data producerii accidentului.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017, art. 1357 şi urm. Noul C. civ.

În aceste circumstanţe, instanţa de recurs apreciază că, faţă de cadrul procesual trasat prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce priveşte obiectul, pârâtul, cauza şi temeiurile de drept invocate, acţiunea dedusă judecăţii se circumscrie materiei asigurărilor, individualizată în mod expres în art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în sensul exceptării de la exercitarea căii de atac a recursului.

Astfel, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 02 iunie 2021:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative a intrat în vigoare în data de 21 decembrie 2018, iar conform art. 27 C. proc. civ.:

"Legea aplicabilă hotărârilor - Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Art. 2 pct. 9 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, ce guvernează materia litigiului pendinte, defineşte entitatea legală având calitatea de intimat-pârât în prezenta cauză, după cum urmează:

"BAAR - asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite prin lege".

Potrivit art. 32 din această lege, "(1) BAAR se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule.

(2) BAAR are următoarele atribuţii:

a) de birou naţional auto;

b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;

c) de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34;

d) de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;

e) de a asigura dezvoltarea şi administrarea bazei de date privind evidenţa contractelor RCA (…)

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism de compensare, BAAR îşi constituie o structură proprie denumită Fondul naţional de protecţie, prin contribuţia tuturor membrilor, proporţional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde. Disponibilul Fondului naţional de protecţie, nivelurile contribuţiilor pentru BAAR şi ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc prin reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să îşi poată îndeplini în orice moment atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism de compensare".

Potrivit art. 33 din lege:

"(1) În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiţii:

a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces;

b) dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri doar pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces; se acordă despăgubiri şi pentru daune materiale cu aplicarea unei franşize de 500 de euro în echivalent RON la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului, dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul produs de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului;

c) în situaţia producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, conform art. 6 alin. (6). (…)

(3) Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului au posibilitatea să îşi recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative sau obligatorii ori în baza legii şi nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se dovedeşte că acestea ştiau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract RCA. (…)

(5) Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României, precum şi persoanele care pot beneficia de despăgubiri şi condiţiile de intervenţie ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii accidentului. (…)

(7) BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-un singur accident care să depăşească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute de legislaţia în vigoare la data producerii accidentului în România sau de legislaţia în vigoare a celorlalte state pe teritoriul cărora s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franşiza prevăzută prin lege".

Rezultă din cele ce preced că BAAR este, cum îi arată şi numele, un organism ai cărui membri sunt societăţile de asigurare care au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule. În prezenta cauză, interesează funcţia BAAR de organism de compensare a victimelor unor accidente produse de autovehicule care fie nu erau asigurate RCA, deşi asigurarea era obligatorie, fie au rămas neidentificate.

Regulile şi limitele aplicabile acestei funcţii de garanţie pentru victime sunt în esenţă cele aplicabile oricărui asigurător RCA, fiind vorba despre dreptul comun al răspunderii civile delictuale şi, în completare, regulile specifice edictate în materia răspunderii civile auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Concluzia că activitatea şi funcţiunile BAAR nu pot fi disociate de materia asigurărilor RCA rezultă şi din întreaga reglementare a Legii nr. 132/2017, al cărei art. 1 dispune în mod explicit că această lege reglementează:

"a) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumită în continuare asigurare RCA; b) domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligaţia să încheie contracte RCA şi excepţiile de la această obligaţie, limitele teritoriale de aplicare, limitele de răspundere, obligaţiile asiguratului, obligaţiile asigurătorului RCA, riscurile acoperite şi excluderile, elementele privind stabilirea şi plata despăgubirilor, verificarea asigurării RCA, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor şi asigurătorilor; c) organizarea şi funcţionarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, denumit în continuare BAAR".

Ar fi prin urmare, eronat în drept să se aprecieze că numai litigiile decurgând dintr-un contract de asigurare RCA ar fi subsumate materiei asigurărilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu şi cele decurgând din lipsa unei astfel de asigurări obligatorii, situaţie în care BAAR preia, în virtutea legii, funcţiunile care în mod normal ar fi revenit asigurătorului RCA al vehiculului care a produs pagubele. Materia asigurărilor include în mod limpede şi situaţia în care calitatea procesuală pasivă aparţine BAAR, în lipsa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, indiferent dacă acestea sunt exercitate de asigurătorul RCA, în cazurile prevăzute de lege, sau de BAAR.

De altfel, textul C. proc. civ. nu se referă la litigiile decurgând din contracte de asigurare, ci face trimitere, în mod cuprinzător, la materia asigurărilor, cu intenţia evidentă de a cuprinde şi litigii care privesc răspunderea civilă delictuală în materia accidentelor produse de autovehicule şi tramvaie. Raţiunea legiuitorului - al cărui drept de apreciere în ceea ce priveşte edictarea regulilor de admisibilitate a căilor de atac rezultă din art. 125 alin. (2) din Constituţie - constă în aceea că aceste litigii ridică probleme preponderente de ordin factual, iar stabilirea elementelor răspunderii şi îndeosebi cuantificarea prejudiciilor materiale şi morale implică extinse aprecieri de fapt, rezervate în general instanţelor de fond (prima instanţă şi cea de apel).

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că litigiul de faţă este subsumat materiei asigurărilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi aceasta chiar dacă nu rezultă dintr-un contract de asigurare, ci din funcţia de garant acordată de lege BAAR, ca organism de compensare a victimelor şi chiar dacă regulile de drept material aplicabile sunt, în mare măsură, regulile de drept comun privitoare la răspunderea civilă delictuală şi la acţiunea în regres; cu prioritate în cauză se aplică însă normele speciale edictate pentru materia asigurărilor RCA, din care rezultă atât obligaţia de dezdăunare a BAAR, cât şi dreptul de regres al acestui organism; regulile de drept comun sunt aplicabile în completare, în măsura în care normele speciale nu derogă de la ele.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, respectiv în art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Acelaşi principiu este reglementat şi prin prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data începerii procesului, potrivit cărora:

"Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale". Aceste prevederi se regăsesc şi în cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în vigoare la data soluţionării prezentei căi de atac.

În acelaşi sens, alin. (2) al art. 457 C. proc. civ. arată că:

"Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Câtă vreme prezentul proces a început în anul 2021, sub imperiul C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, potrivit art. 483 alin. (2) din acelaşi act normativ, decizia civilă nr. 1971A din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind pronunţată într-o cerere în materia asigurărilor, nu este supusă recursului, întrucât este o hotărâre definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, dând eficienţă textelor de lege evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului-pârât, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va dispune obligarea acestuia, ca parte care a pierdut procesul în sensul textului legal menţionat, la plata a câte 2380 RON către fiecare din intimaţii-reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial potrivit documentelor justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei nr. 1971A din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B..

Obligă recurentul-pârât la plata a câte 2380 RON către fiecare din intimaţii-reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.