Lack of current procedural interest in cassation appeal against suspension of proceedings following appellate decision on merits

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul Statul Român reprezentat legal prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să dispună obligarea acestuia la repararea integrală a prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 16.877.371 RON, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente sumei respective, calculate de la data scadenţei şi până în ziua efectuării plăţii inclusiv, conform prevederilor Codului de Procedură Fiscală.

În drept au fost invocate prevederile art. 1357-1359 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 309 din data de 01 martie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.796.462 RON, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestui debit, calculate de la data scadenţei şi până în ziua efectuării plăţii efective, conform Codului de Procedură Fiscală.

Împotriva sentinţei civile nr. 309 din data de 01 martie 2022 au declarat apel reclamantul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pârâtul A..

3. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauza cu minori şi de familie

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâtul A..

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru continuarea judecăţii.

Invocând drept motiv de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că soluţia de suspendare este în favoarea părţii adverse care, având o soluţie favorabilă în primă instanţă, nu are interes în soluţionarea apelului promovat de pârât. A mai susţinut că pârâtul nu poate îndeplini obligaţiile impuse de instanţa de apel în sarcina Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întrucât înscrisurile solicitate se află în posesia acestuia.

A mai apreciat că dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile părţii care formulează cererea de apel şi care împiedică judecarea acestuia prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate de instanţă, iar prin suspendarea pricinii instanţa de apel a încălcat dreptul pârâtului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a învederat că instanţa de apel în mod eronat a suspendat şi apelul pârâtului, deşi obligaţiile fuseseră puse în sarcina apelantului-reclamant prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2022, iar la termenul din 13 ianuarie 2023, când s-a dispus suspendarea, instanţa a constatat că apelantul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor sale, astfel că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina acestei părţi. Prin urmare, culpa procesuală aparţine apelantului-reclamant Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, sens în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 414 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496, art. 150, art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a oricăror altor probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este lipsit de interes pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Legiuitorul român defineşte în art. 29 C. proc. civ., acţiunea civilă ca fiind un ansamblu de mijloace procesuale pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces.

Condiţiile de exercitare a acţiunii civile trebuie îndeplinite nu numai la declanşarea acţiunii civile prin sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată, ci şi pentru punerea în mişcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conţinutul acţiunii civile, art. 32 alin. (2) C. proc. civ. dispunând în mod expres că aceste condiţii trebuie îndeplinite şi în cazul apărărilor (atât de fond, cât şi de procedură).

Pentru a pune în mişcare acţiunea, este necesară, în primul rând, voinţa de a acţiona, iar odată ce această voinţă există, trebuie îndeplinite şi anumite condiţii de exercitare. Astfel, dispoziţiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia îndeplineşte cumulativ patru condiţii: are capacitate procesuală, are calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes.

În ceea ce priveşte interesul, ca o condiţie de exercitare a acţiunii civile, dispoziţiile art. 33 C. proc. civ. prevăd că acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, prin impunerea acestei condiţii urmărindu-se evitarea unor litigii lipsite de utilitate pentru parte, pur vexatorii.

Interesul reprezintă şi prefigurează scopul şi "profitul" demersului procesual, finalitatea acestuia care, dacă nu se identifică din punct de vedere juridic, acţiunea se consideră că nu există.

Această cerinţă, a interesului, este cerută nu numai la punerea în mişcare a acţiunii civile, prin formularea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită şi dovedită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii şi ori de câte ori nu numai reclamantul, ci şi oricare dintre participanţii la judecată apelează la una sau alta dintre aceste forme.

Între aceste forme care alcătuiesc conţinutul acţiunii intră şi căile de atac, condiţia unui interes actual, determinat şi legitim subzistând şi în cazul exercitării acestora.

Aplicând aceste aspecte de ordin teoretic la situaţia particulară a cauzei pendinte, Înalta Curte observă următoarele:

Recurentul-pârât a învestit instanţa cu o cerere de recurs declarată împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

Prin respectiva încheiere, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor formulate de apelantul-pârât Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de apelantul-pârât A., împotriva sentinţei civile nr. 309/01.03.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe motiv că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina apelantului-reclamant, întrucât acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile puse în sarcina sa prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2022 (obligaţia de a depune la dosar relaţii privind demersurile suplimentare efectuate în vederea recuperării prejudiciului afirmat prin cererea de chemare în judecată; obligaţia de a preciza în mod exact ce obiecte au dosarele nr. x/2021 respectiv nr. x/2022 şi de a depune la dosarul cauzei acţiunea care face obiectul respectivelor dosare; obligaţia de a menţiona exact dacă şi la ce dată a fost încasată suma de 13.080.909 RON pretins a fi fost consemnată de numitul B. la C., iar în cazul în care suma nu a fost încasată să precizeze care este motivul pentru care această sumă nu a fost încasată). De asemenea, Curtea a reţinut că părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina acestora, dar şi actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător.

Prin notele de şedinţă depuse la dosarul de recurs la data de 13 februarie 2024, recurentul-pârât a solicitat să se constate că prezentul recurs a rămas fără obiect, întrucât a formulat cerere de repunere pe rol, în termenul de perimare, aceasta fiind încuviinţată, iar apelurile soluţionate prin decizia civilă nr. 1360A din 03 noiembrie 2023. Împreună cu notele de şedinţă, a depus şi încheierea din 20 octombrie 2023, dar şi decizia civilă anterior menţionată .

Înalta Curte nu poate primi însă solicitarea recurentului-pârât, în sensul de a se constata că recursul a rămas fără obiect, întrucât obiectul recursului îl reprezintă însăşi încheierea atacată. Chiar dacă dispoziţiile art. 483 C. proc. civ. nu fac nicio referire la încheieri, analiza obiectului recursului trebuie să aibă în vedere şi încheierile, fie că este vorba de încheierile premergătoare, fie de încheieri prin care se finalizează procesul. Încheierea prin care s-a statuat asupra suspendării, cum este cea recurată în prezenta cauză, este o încheiere premergătoare care poate fi atacată, în mod separat, cu recurs. Ca atare, având în vedere că obiectul recursului de faţă îl reprezintă încheierea din 13 ianuarie 2023, încheiere ce există, nefiind desfiinţată, nu se poate reţine că recursul a rămas fără obiect.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât a vizat nemulţumirea acestuia legată de măsura dispusă de instanţa de apel, în sensul suspendării judecării apelului său. Or, având în vedere că pricina a fost repusă pe rol la data de 20 octombrie 2023 şi soluţionată la data de 03 noiembrie 2023, astfel cum a susţinut recurentul-pârât şi cum de altfel rezultă şi din actele depuse la dosar (încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2023 şi decizia civilă nr. 1360A din 03 noiembrie 2023), Înalta Curte constată că partea nu mai are un interes actual în exercitarea acestei căi extraordinare de atac, conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

Ca atare, demersul procesual a rămas fără finalitate practică din punct de vedere juridic, câtă vreme situaţia care a determinat formularea cererii de recurs, respectiv suspendarea judecăţii, a încetat, fără a avea drept consecinţă un rezultat vătămător pentru recurentul-pârât, cum ar fi intervenirea perimării cererii sale.

Or, având în vedere că menţionata cerinţă a interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, soluţia consacrată jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii acţiunii ca lipsită de interes.

Pentru considerentele expuse, reţinând şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane", Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.