Admissibility of constitutional referral tied to late-filed nullity ground and nexus requirement for unconstitutionality exceptions

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 17.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiţiei, anularea deciziei civile nr. 672R/30.10.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi contestatoare împotriva deciziei civile nr. 310/11.04.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2015.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, ca neîntemeiată, s-au respins cererile de sesizare a Curţii Constituţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulate de contestatoare, s-a admis excepţia tardivităţii cu privire la "excepţia de nulitate absolută şi de drept" invocată de contestatoare şi calificată din oficiu de Curte ca motiv al contestaţiei în anulare şi a fost respins acest motiv de contestaţie în anulare ca tardiv formulat. S-a respins în rest, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare.

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs contestatoarea A..

În motivare, recurenta a arătat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, precum şi procedura prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare CCR printr-o încheiere distinctă.

Susţine că la termenul din 8.12.2021 a fost informată că instanţa a rămas în pronunţare şi i s-au comunicat măsurile dispuse, motiv pentru care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, necesar pentru soluţionarea cererii de îndreptare a încheierii din 22.09.2021 şi a cererii de lămurire dispozitiv din 13.10.2021, însă i s-a comunicat că poate depune concluzii scrise până la termenul la care s-a amânat pronunţarea.

Arată că, deşi i s-a comunicat motivul suplimentar al contestaţiei în anulare în calificarea dată de instanţă excepţiei de nulitate absolută şi de drept a hotărârii obiect al contestaţiei şi intimatul nu a depus întâmpinare şi nu a invocat nici o excepţie cu privire la acest motiv suplimentar, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii lui, fără o motivare în drept, ca aspect nou al repunerii pe rol a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ulterior termenului de 12.05.2021 când tot instanţa a convertit respectiva excepţie în motiv suplimentar, aşa încât nu numai încălcarea legii, dar şi încălcarea principiului egalităţii de arme este la fel de evidentă.

Susţine că întrucât obiectul cererii de lămurire a fost dispozitivul încheierii de la 13.10.2021 de repunere pe rol a cererilor de sesizare a CJUE şi CCR pentru rediscutarea unor chestiuni legate de admisibilitatea lor din perspectiva unor aspecte noi, având caracter prejudicial, se impunea pentru respectarea garanţiilor procesuale, soluţionarea acestora după epuizarea procedurii art. 443 C. proc. civ.

Evocă decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 pronunţată de Curtea Constituţională.

Ulterior, contestatoarea a depus o completare a motivelor de recurs cu "argumente generate de motivarea ulterioară a încheierii de dezbateri din 8.12.2021 şi a deciziei".

Arată în esenţă, că respectivele cereri de îndreptare şi lămurire dispozitiv nu au primit termen de soluţionare, că nu a fost citată, că nu apăreau pe lista camerei de consiliu şi că nu a figurat niciun interval orar în sensul art. 215 alin. (1) C. proc. civ.

În mod greşit s-a reţinut că ar fi solicitat judecata în lipsă şi s-a trecut la soluţionare, câtă vreme această solicitare a vizat doar contestaţia în anulare.

Instanţa a ignorat argumentele formulate prin concluziile depuse pentru amânarea de pronunţare din data de 6.10.2021, când a completat cererea de sesizare a CCR.

4. Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 ianuarie 2022, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 9, care prin rezoluţia de primire a dosarului din data de 10 februarie 2022 a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin rezoluţia completului din 16 martie 2022, s-a stabilit termen de judecată la 5 aprilie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, prin prisma soluţiei date asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios contituţional, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 321/09.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/20.07.2017, prin care s-a stabilit că "…dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti".

Prin criticile formulate în memoriul de recurs, precum şi în completarea motivelor iniţiale, ce nu au fost subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta a susţinut: încălcarea de către curtea de apel, a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional prin încheiere distinctă; că respectivele cereri de îndreptare şi lămurire dispozitiv nu au fost soluţionate, nu a fost citată pentru soluţionarea acestora şi nici nu a fost stabilit un interval orar în sensul art. 215 alin. (1) C. proc. civ., iar cererile de sesizare CJUE şi CCR trebuiau soluţionate după epuizarea procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ. că judecata în lipsă viza doar contestaţia în anulare; că instanţa a convertit excepţia de nulitate în motiv suplimentar al contestaţiei în anulare şi a invocat din oficiu excepţia tardivităţii lui, fără o motivare în drept şi fără ca intimatul să depună întâmpinare sau să invoce vreo excepţie; instanţa a ignorat completarea cererii de sesizare CCR, depusă pentru amânarea de pronunţare din 6.10.2021; încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi a principiului egalităţii de arme.

Raportând susţinerile recurentei la dispoziţiile legale menţionate şi la hotărârea recurată, Înalta Curte constată că aceasta a sesizat curtea de apel cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 672R/30.10.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulate de aceeaşi contestatoare împotriva deciziei civile nr. 310/11.04.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din 12 mai 2021, contestatoarea a invocat excepţia de nulitate absolută şi nulitate de drept a deciziei civile nr. 672/2020, care formează obiectul contestaţiei în anulare, arătând că aceasta a fost redactată de fostul judecător B. la o dată la care nu mai avea această calitate, fiind eliberată din funcţie la 10.11.2020 prin Decretul Preşedintelui României, iar instanţa a constatat că această excepţie vizează un motiv suplimentar de nulitate a hotărârii şi a amânat cauza pentru ca intimatul să-şi exprime punctul de vedere.

Înalta Curte constată că în mod corect "excepţia de nulitate absolută şi nulitate de drept a deciziei civile nr. 672/2020", a cărei anulare s-a solicitat de către contestatoare, a fost calificată prin decizia recurată drept motiv suplimentar al contestaţiei în anulare.

Căile de atac reprezintă mijloacele procedurale prin intermediul cărora părţile interesate sau procurorul au posibilitatea de a solicita şi obţine desfiinţarea/anularea hotărârilor judecătoreşti nelegale sau netemeinice.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pot fi anulate doar prin intermediul căilor de atac, prin motivele acestora, iar nu prin invocarea unor excepţii.

La termenul de judecată din 22 septembrie 2021, contestatoarea a depus o cerere de sesizare CJUE şi alta de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. (1), art. 402, art. 426 alin. (1) prima frază şi a art. 426 alin. (5) C. proc. civ., ca fiind contrare prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 CEDO, art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi art. 1 alin. (3) din Constituţie privind valorile supreme ale demnităţii şi dreptăţii în statul de drept, legat de împrejurarea că redactarea/motivarea deciziei contestate a avut loc la un moment ulterior pronunţării, când membrul redactor al completului nu mai avea exerciţiul funcţiei de judecător, iar instanţa de contestaţie în anulare, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării asupra acestor două cereri la data de 6 octombrie 2021.

După ce instanţa a rămas în pronunţare, la data de 4 octombrie 2021 contestatoarea a depus concluzii scrise prin care a arătat că înţelege să completeze cererea de sesizare a CCR, respectiv pct. 2 lit. c) a acesteia, care priveşte legătura dispoziţiilor obiect al excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, respectiv şi cu motivele de contestaţie în anulare formulate iniţial, contestatoarea ignorând însă, faptul că în raport cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ., după închiderea dezbaterilor asupra celor două cereri de sesizare, părţile nu mai pot depune nicio cerere de completare sau modificare a cererilor rămase în pronunţare şi niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă.

Astfel, prin concluziile scrise (singurele pe care părţile le pot depune la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor, date fiind prevederile art. 244 şi art. 394 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că acestea trebuie să vizeze potrivit art. 244 alin. (2) C. proc. civ., împrejurările de fapt şi de drept la care părţile s-au referit în notele iniţiale sau în concluziile orale, acestea neputând aduce în atenţia instanţei, pe această cale, elemente de fapt şi de drept noi, care nu au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii şi care nu au fost formulate în cererea iniţială de sesizare a instanţei de contencios constituţional, pentru că astfel, ar fi încălcate principiile dreptului la apărare, al contradictorialităţii şi al dreptului la un proces echitabil în referire la celelalte părţi procesuale, reglementate de prevederile art. 13, art. 14 şi art. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, cererea de completare a cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu mai putea fi valorificată, sancţiunea care a intervenit fiind neluarea sa în seamă.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021, instanţa, în aceeaşi compunere şi pentru acelaşi motiv, a amânat pronunţarea asupra celor două cereri la 13 octombrie 2021 când, în timpul deliberării, a constatat că se impune ca, din perspectiva unor aspecte noi legate de motivele contestaţiei în anulare, să se rediscute unele chestiuni legate de admisibilitatea cererilor de sesizare a CJUE şi a CCR, motiv pentru care a repus cauza pe rol şi a acordat termen la 8.12.2021, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din 8 decembrie 2021, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, constatând de asemenea, lipsa părţilor, dar şi solicitarea de judecată în lipsă formulată în cadrul contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de îndreptare a erorii materiale şi cererea de lămurire a dispozitivului încheierii de şedinţă din data de 13.10.2021, formulate de contestatoare.

Instanţa a pus în discuţie în continuare "tardivitatea motivului de contestaţie constând în nulitatea absolută a hotărârii atacate pentru lipsa calităţii de magistrat a redactorului deciziei şi a celorlalte motive indicate în cererea depusă la data de 12.05.2021, precum şi reluarea discuţiei cu privire la admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale şi necesitatea sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în raport de soluţia dată chestiunii tardivităţii cererii privitoare la nulitatea deciziei" şi a reţinut cauza în pronunţare, arătând că în măsura depăşirii acestor incidente, va lua în deliberare şi contestaţia în anulare formulată.

Aşadar, instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, după soluţionarea cererilor de îndreptare şi lămurire pe care recurenta le aprecia ca având caracter prejudicial, necesitând a fi rezolvate înaintea cererii de sesizare.

După reţinerea cauzei în pronunţare s-a prezentat contestatoarea căreia i s-au comunicat măsurile dispuse şi faptul că se va amâna pronunţarea la 15 decembrie 2021 pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.

Aşadar, la termenul de judecată din 8 decembrie 2021, instanţa a constatat lipsa părţilor la apelul nominal, dar şi faptul că s-a solicitat judecata în lipsă prin contestaţia în anulare.

Prin motivele recursului de faţă, contestatoarea a susţinut că în mod eronat s-a procedat la soluţionarea cauzei, câtă vreme nu a solicitat judecata cauzei în lipsă şi cu privire la cererea de lămurire dispozitiv a încheierii din 13.10.2021 sau prin celelalte cereri formulate.

Or, Înalta Curte constată că art. 223 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă".

Conform art. 411 alin. (2) C. proc. civ., "cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanţa în faţa căreia a fost formulată".

În cauza de faţă aceste condiţii au fost îndeplinite, pentru că recurenta de faţă a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin contestaţia în anulare, cu care a fost învestită Curtea de Apel Bucureşti.

Ca urmare, această cerere urma a fi avută în vedere în tot cuprinsul dosarului de contestaţie în anulare, până la soluţionarea cauzei, deci până la momentul la care instanţa urma să se dezînvestească, deci inclusiv cu privire la orice cereri incidentale, cum este de exemplu, cea de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, nu pot fi primite alegaţiile recurentei în sensul că nu au fost soluţionate cererile de îndreptare a încheierii de şedinţă din 22.09.2021 şi de lămurire a dispozitivului încheierii de şedinţă din 13.10.2021, acest aspect rezultând chiar din practicaua încheierii de dezbateri din data de 8 decembrie 2021, când instanţa a constatat că prin serviciul Registratură contestatoarea a depus aceste cereri, la 18.10.2021 şi faţă de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, a reţinut în ceea ce priveşte cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de contestatoare, că aceasta nu produce consecinţe juridice concrete cu privire la analiza necesităţii sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, indiferent dacă este sau nu înlăturat termenul "admisibilitate" şi că ulterior va fi evitat acest termen. În ceea ce priveşte cererea de lămurire a dispozitivului încheierii de şedinţă din data de 13.10.2021 formulată de contestatoare, Curtea de apel a apreciat că acesta este clar, în sensul că s-a dispus repunerea pe rol în vederea discutării unor aspecte noi, aspecte noi cognoscibile la termenul de judecată din 08,12,2021, astfel că a respins şi această cerere.

Aşadar, întrucât curtea de apel a precizat în mod expres în soluţionarea cererii de lămurire, faptul că aspectele noi urmează a fi cunoscute la termenul respectiv, din data de 08.12.2021, termen pentru când contestatoarea a fost citată şi când instanţa a ilustrat şi a pus în discuţie aceste aspecte noi (reprezentate de excepţia de tardivitate a motivului suplimentar de contestaţie în anulare), rezultă că nici art. 400 C. proc. civ. invocat de recurentă nu a fost deturnat în privinţa încheierii din 13.10.2021 de la finalitatea instituită de legiuitor, nefiind aşadar incident nici art. 174 alin. (2) C. proc. civ. menţionat de recurentă.

Contrar susţinerilor recurentei, cele două cereri apreciate a fi prejudiciale (de îndreptare şi de lămurire) au primit termen de judecată din partea completului, respectiv 08.12.2021, ora 10:00 (a se vedea rezoluţiile aplicate de judecător pe cele două cereri - dosar curte de apel).

Mai mult, la dosarul Curţii de Apel Bucureşti se află dovada îndeplinirii procedurii de citare cu această parte, contestatoarea fiind citată pentru termenul de judecată din data de 8 decembrie 2021, astfel că susţinerile acesteia referitoare la lipsa citării şi încălcarea astfel, inclusiv a art. 443 alin. (2) C. proc. civ., nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 215 alin. (1) C. proc. civ. în referire la art. 7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că la dosar CAB se află un extras de pe portalul instanţelor de judecată cu privire la dosarul în cauză din care rezultă că instanţa a fixat ora 10:00 pentru strigarea contestaţiei în anulare ce făcea obiectul dosarului nr. x/2020 Recurenta însăşi recunoaşte prin motivele sale de recurs, că a luat cunoştinţă de dispozitivul indicat al încheierii - incluzând deci şi ora prezentării - încă din octombrie 2021:

"3. Observând conţinutul inexact şi abstract al acestui dispozitiv, la data de 18.10.2021 am înregistrat o cerere de îndreptare eroare materială (...)" .

Prin urmare, în mod just s-a procedat la dezbaterea cauzei la ora 10:00, nefiind nesocotită lista de şedinţă pentru a se atrage astfel, o încălcare a dreptului la apărare în sensul susţinut de recurentă, parte procesuală ce s-a prezentat în sala de şedinţă mai târziu, după închiderea dezbaterilor în dosar şi care formulase, aşa cum s-a arătat mai sus, o cerere de judecare a cauzei în lipsă. Recurenta însăşi recunoaşte prin motivele de recurs că a ajuns în sala de şedinţă la ora 10 şi 10 minute, când şedinţa completului în format de trei judecători se terminase, al treilea membru al completului părăsind sala de judecată . Prezentându-se în sala de şedinţă după ora stabilită pentru strigarea cauzei, recurenta petentă şi -a asumat astfel riscul procedural ca a sa pricină să fie soluţionată în lipsa dumneaei, acest fapt culpabil al recurentei neputând pe cale de consecinţă, genera astfel, o afectare a dreptului părţii la apărare, la contradictorialitate, la egalitate de arme în procesul civil, la efectivitatea drepturilor procesuale, astfel cum dumneaei a invocat în recurs.

Înalta Curte constată aşadar, faptul că în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 215 alin. (1) C. proc. civ., art. 211 C. proc. civ. şi art. 157 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. (text de lege ultim care are în vedere chiar ora înfăţişării şi nu intervalul orar), întrucât completul de judecată a indicat şi partea a luat cunoştinţă, fiind şi citată, (de) chiar ora exactă a luării cauzei şi nu ora de început a intervalului orar al apelării pricinii. Din această perspectivă, nu este incidentă sanţiunea nulităţii reglementată de art. 157 alin. (3) C. proc. civ., invocată de recurentă.

De altfel, pentru a da posibilitatea părţii să depună concluzii scrise faţă de aspectele luate în discuţie la acest termen, care i-au fost aduse la cunoştinţă de preşedintele completului la momentul prezentării tardive a părţii procesuale în sala de judecată, instanţa a dispus amânarea pronunţării, fiind indiferent din această perspectivă faptul că această amânare a pronunţării era benefică şi celeilalte părţi procesuale.

Tot la termenul din 8 decembrie 2021, a fost pusă în discuţie tardivitatea motivului de contestaţie constând în "excepţia nulităţii absolute şi de drept" a hotărârii atacate, această excepţie de tardivitate putând fi invocată de către instanţă din oficiu, şi nu doar de către intimat, cum a susţinut recurenta, întrucât excepţia de tardivitate era una absolută, de ordine publică, întrucât privea legala învestire a instanţei de judecată cu contestaţia în anulare, cu un motiv al acesteia.

Curtea de apel a calificat excepţia nulităţii absolute a deciziei civile contestate, ca reprezentând un motiv nou, suplimentar de contestaţie în anulare, chiar la termenul din 12.05.2021, precizând în mod expres la acea dată, că el urmează a fi verificat, după comunicarea către partea adversă care s-a dispus la acel termen, astfel încât raportat la aceste elemente, nu se poate invoca în mod fondat încălcarea caracterului interlocutoriu al respectivei încheieri de şedinţă, astfel cum invocă recurenta.

Prin decizia pronunţată instanţa a reţinut corect că acest motiv a fost invocat la data de 12.05.2021, cu mai mult de 15 zile după data de 10.12.2020 când i-a fost comunicată contestatoarei hotărârea contestată (potrivit şi susţinerii acesteia din contestaţia în anulare formulată), astfel că în mod just s-a constatat că acest motiv a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 506 C. proc. civ., termenul fiind depăşit chiar şi în raport cu data introducerii contestaţiei în anulare (17.12.2020), astfel încât acest motiv de contestaţie în anulare nu poate fi evaluat şi sub aspectul fondului său, precum recurenta antamează prin parte din criticile formulate în recurs (a se vedea paragraful 10.9 din argumentele completatoare ale motivelor de recurs).

Referitor la modalitatea în care curtea de apel a judecat cererea ce conţinea excepţia de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că aceasta a fost examinată în raport de soluţia adoptată asupra motivului de contestaţie constând în "excepţia nulităţii absolute şi de drept" a hotărârii atacate.

Cum motivul suplimentar al contestaţiei în anulare a fost formulat tardiv, iar prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale contestatoarea invocase excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. (1), art. 402, art. 426 alin. (1) prima frază şi a art. 426 alin. (5) C. proc. civ., legat de împrejurarea că redactarea/motivarea deciziei contestate a avut loc la un moment ulterior pronunţării, când membrul redactor al completului nu mai avea exerciţiul funcţiei de judecător, deci aspecte legate de motivul de contestaţie declarat tardiv, în mod corect instanţa a constatat că o eventuală decizie a CCR nu ar mai influenţa cu nimic judecata pricinii şi nu ar mai prezenta vreo utilitate.

În raport de această succesiune a judecăţii, Înalta Curte apreciază că era inutilă analiza în continuare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată, fiind imperativ necesar ca dispoziţiile pretins neconstituţionale să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului ar fi ridicată şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Ca atare, nu se pune problema încălcării de către curtea de apel a dispoziţiilor legale evocate sub acest aspect de recurenta-contestatoare, acesteia neproducându-i-se vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi posibilă constatarea nulităţii actelor de procedură.

Referitor la nemotivarea soluţiei date asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motiv de recurs ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Astfel, se constată că instanţa a argumentat motivul pentru care a adoptat soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, arătând - astfel cum s-a expus - în cuprinsul hotărârii că prin această cerere, contestatoarea a făcut referire la nulitatea hotărârii atacate ca urmare a ipoteticei redactări şi semnări a acesteia de către judecătorul redactor după momentul pierderii calităţii de magistrat prin pensionare, adică la motivul suplimentar al contestaţiei în anulare constatat însă, a fi fost formulat tardiv.

Or, astfel cum s-a arătat, dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 condiţionează admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de legătura acesteia cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul său.

În speţă, această conexiune nu a fost confirmată, în raport de soluţia pronunţată asupra motivului suplimentar al contestaţiei în anulare formulat tardiv, aspect ce făcut inutilă efectuarea de către instanţă a procedurii prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Reiese astfel, că soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate îşi găseşte fundamentul în considerentele deciziei recurate, care au fost detaliate corespunzător obligaţiei legale de motivare, prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, deşi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului impune instanţelor naţionale să îşi motiveze hotărârile, această obligaţie nu presupune răspunsuri detaliate la fiecare argument ridicat, fiind suficient să fie examinate în mod real chestiunile supuse spre judecată, obligaţia de motivare presupunând o expunere a argumentelor care, prin conţinutul lor, sunt de natură să influenţeze soluţia.

Faţă de aceste aspecte, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea hotărârii recurate permiţând verificarea conformităţii sale în raport cu analiza susţinerilor părţilor, soluţia de respingere a cererii de sesizare nefiind aşadar, arbitrară, cum invocă recurenta.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că atât timp cât instanţa sesizată s-a pronunţat asupra cererii de trimitere a excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, fie şi prin decizia pronunţată, nu se poate invoca în mod fondat, nulitatea actului de procedură în sensul art. 175- art. 176 C. proc. civ., ca urmare a nepronunţării instanţei prin încheiere, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât pe de o parte, nu sunt afectate categorii de prevederi legale din cele enunţate la art. 176 C. proc. civ., iar pe de altă parte, nu s-a produs în acest mod, nici o vătămare concretă recurentei petente, nefiind ignorat în cauză nici art. 7 alin. (1) C. proc. civ. şi nici principiul bunei-credinţe procesuale.

În egală măsură, recurenta arată dezvoltat că succesiunea şi maniera de realizare a actelor procedurale efectuate de instanţa de judecată ilustrează lipsa de imparţialitate a acesteia, cu concluzia caracterului nelegal al completului de judecată. Recurenta omite însă, împrejurarea că mijlocul procedural pus la îndemână de către legiuitor pentru a sancţiona imparţialitatea completului de judecată îl reprezintă instituţia procesuală a recuzării, reglementată de art. 41 şi urm. C. proc. civ., mijloc de care petenta nu a înţeles să uziteze în faza procesuală a fondului.

În egală măsură, Înalta Curte observă că recurenta a completat motivele de recurs cu argumentele completatoare (depuse la filele x şi urm. dosar recurs), după comunicarea deciziei civile prin care a fost soluţionată inclusiv cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, instanţa prezentă de recurs analizând şi aceste argumente completatoare, astfel încât criticile recurentei relative încălcării de către curtea de apel, a dreptului la un proces echitabil, precum şi a dreptului la protecţie jurisdicţională efectivă, ca urmare a nemotivării soluţiei o dată cu pronunţarea sa, critici care vizează în acest context, şi Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021 pronunţată de Curtea Constituţională în materie procesual penală, sunt nefondate.

Înalta Curte constată în privinţa criticilor referitoare la faptul că i s-ar fi comunicat petentei de către preşedintele completului de judecată, în mod nereal, că s-ar fi amânat pronunţarea şi asupra cererii de lămurire, că menţiunile expuse în cadrul încheierii civile de către completul de judecată, referitoare la faptul că i-a comunicat în rezumat petentei măsurile dispuse în lipsa sa (deci inclusiv soluţionarea cererii de lămurire) nu pot fi răsturnate decât prin procedura înscrierii în fals, fiind constatări proprii ale instanţei respective de judecată, procedură reglementată de art. 270 C. proc. civ., încheierea de şedinţă fiind un înscris autentic, procedură de care însă, recurenta prezentă nu a uzat.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la nerespectarea dispozitivului şi a limitelor încheierii din 13.10.2021, în condiţiile în care la termenul de judecată din 08.12.2021 s-a procedat la punerea în discuţie a unui motiv de contestaţie în anulare (sub aspectul tardivităţii), întrucât astfel cum s-a expus anterior, acest aspect constituia chiar elementul nou care urma a fi pus în discuţie, la care se referea încheierea de şedinţă din 13.10.2021.

Constatând totodată, că toate aceste argumente expuse în prezenta decizie civilă, sunt arondate de Înalta Curte exclusiv soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte, în raport de ansamblul considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 931R din 15 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.