Recourse annulled as void for failure to plead statutory illegality in co-ownership repair reimbursement dispute.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 08 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 2125 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiei acoperişului efectuată de reclamant şi 600 euro, contravaloarea în RON, reprezentând 1/4 din valoarea acestuia. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1900 RON, reprezentând daune morale, obligarea la eliberarea curţii de deşeurile existente, în termen de 3 zile, respectiv obligarea acesteia să nu mai ţină câinele în curtea comună şi să aibă o atitudine civilizată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 652 din 01.02.2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis, în parte, acţiunea reclamantului A., a dispus obligarea pârâtei B. să ridice deşeurile şi materialele depozitate pe terenul în suprafaţă de 68,90 mp situat în Bucureşti, str. x, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei ce i-ar reveni acesteia din cheltuielile legate de reparaţia acoperişului, ca neîntemeiat, şi a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

1.3 Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 2552/20.10.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 652/2021 pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. şi l-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1000 RON, reprezentând onorariu avocat, redus conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

1.4 Decizia pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a IV-a Civil

Prin decizia civilă nr. 527R din data de 23.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă a admis excepţia nulităţii şi a anulat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2345/02.10.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Totodată, l-a obligat pe recurentul-reclamant să achite intimatei-pârâte suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

1.5 Decizia pronunţată în contestaţie în anulare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 527R/23.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca inadmisibilă, şi l-a obligat pe contestator la plata sumei de 595 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.

1.6 Decizia pronunţată în revizuire de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 445 din 16 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată, şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 911R/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca nefondată; a respins cererea revizuentului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, şi l-a obligat pe revizuent să achite intimatei suma de 595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

2.1. Motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 445 din 16 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a declarat recurs revizuentul A..

Prin cererea de recurs, întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-revizuent a susţinut că decizia atacată cuprinde erori în considerente, sub aspectul numărului de decizie şi a numărului de dosar atunci când face referire la decizia pronunţată în recurs. Pe de altă parte, deşi avocaţii intimatei-pârâte nu au participat la toate termenele de judecată şi nici nu au depus, în termenul defipt de lege, întâmpinările formulate, partea a primit în întregime onorariile avocaţiale solicitate, deşi activităţile prestate de acesta "au fost incomplete."

Sentinţa civilă nr. 652 din 01.02.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este contradictorie cu decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pentru următoarele argumente:

Prin sentinţa civilă nr. 652 din 01.02.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a reţinut atitudinea sfidătoare a intimatei la adresa soţilor A. prin lăsarea nesupravegheată a câinelui acesteia în curte şi prin depozitarea unor materiale de construcţii, ocupând în proporţie de 80%, din curtea comună.

În cauză, s-a făcut dovada că intimata deţine un câine care nu poartă botniuţă şi care este agresiv cu familia revizuentului.

Prin cererea de contestaţie în anulare, astfel cum a fost completată prin adresa din 13 octombrie 2022, au fost prezentate dovezi din care reiese că pârâta îşi ţine în continuare căinele în curte, împiedicând accesul reprezentaţilor C. şi D. la adresă.

Prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa nu a analizat notele scrise depuse de revizuent la 12 iulie 2022 în dosarul nr. x/2022, respectiv concluziile scrise din 13 octombrie 2022 şi cele depuse în şedinţă publică la termenul de judecată din 15 noiembrie 2022.

Or, neanalizarea de către instanţă a notelor şi a concluziilor scrise depuse de revizuent în dosarul nr. x/2022 atrage incidenţa prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din perspectiva în care nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 652 din 01.02.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 652 din 01.02.2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că "prin fotografiile depuse de reclamant la dosar, instanţa constată că în curtea interioară a imobilului au fost depozitate o serie de paleţi de lemn şi alte materiale de construcţie, împrejurare recunoscută de către pârâtă prin întâmpinare, care nu atrage imposibilitatea de folosinţă a spaţiului comun."

Prin adresa depusă la dosarul nr. x/2022, în şedinţă publică de la termenul din 15 noiembrie 2022, s-a învederat că, deşi prin sentinţa civilă nr. 652 din 01.02.2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis, în parte, acţiunea reclamantului A. şi a dispus obligarea pârâtei B. să ridice deşeurile şi materialele depozitate pe terenul în suprafaţă de 68,90 mp situat în Bucureşti, str. x, pârâta continuă să ocupe, în mod nelegal, curtea comună.

Prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a reţinut că, în cauza de faţă, contestatorul invocă existenţa unei greşeli materiale cu privire la interpretarea probatoriului de către instanţa de judecată.

Or, în cauză, a fost probată împrejurarea că pârâta nu respectă dispoziţiile sentinţei civile nr. 652 din 01.02.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Prin urmare, prin decizia civilă nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 652 din 01.02.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti din perspectiva în care s-a reţinut că a fost invocată existenţa unei erori materiale cu privire la interpretarea probatoriului.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 652 din 01 februarie 2021, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că din probele administrate nu reiese decât faptul că reclamantul a încheiat cu S.C. E. S.R.L. un contract de prestări servicii de tinichigerie, fiind depusă la dosar o factură în cuantum de 2500 euro, fără însă a se face dovada achitării acestei facturi. Or, instanţa nu a solicitat depunerea la dosar a unei astfel de dovezi.

Prin înscrisurile înregistrate la 12 iulie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, revizuentul a depus devizul lucrărilor efectuate de S.C. E. S.R.L. - manoperă şi montajul acoperişului- şi cu toate acestea instanţa, prin decizia nr. 911 din 15 noiembrie 2022, nu a ţinut cont că a fost făcută dovada acestor cheltuieli, pronunţând o soluţie favorabilă intimatei.

Reţinerile curţii de apel din cuprinsul deciziei civile nr. 911 R/15.11.2022 conform cărora instanţa a constatat că aspectele invocate nu reprezintă o eroare materială în accepţiunea prevederilor art. 503 din C. proc. civ., ci o critică cu privire la modul de soluţionare a cauzei, sunt greşite din perspectiva în care revizuentul a invocat netemeinicia soluţiei pentru modul în care au fost administrate dovezile, raportat la dispoziţiile art. 250 din C. proc. civ.

În pronunţarea deciziei civile nr. 911 din 15 noiembrie 2022, curtea de apel nu a ţinut cont de situaţia de fapt a reclamantului şi a soţiei sale, de starea de sănătate a acestora precum şi de situaţia financiară precară justificată şi de împrejurarea alocării unei sume importante în repararea acoperişului (5000 RON) şi pentru recuperarea căreia s-a adresa instanţei de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 652 din 01 februarie 2021, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că reclamantul a solicitat schimbarea ţevilor de la baie având în vedere starea acestora precară, însă pârâta nu a permis accesul instalatorului.

Prin decizia civilă nr. 911 din 15 noiembrie 2022, contrar solicitărilor şi argumentelor prezentate prin adresa înregistrată la 12 iulie 2022, Curtea de apel a reţinut că deşi contestatorul invocă dispoziţiile legale din materia contestaţiei în anulare, afirmaţiile acestuia reprezintă simple aserţiuni fără legătură cu dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

2.2. Apărările formulate în cauză

La 29 septembrie 2024, data poştei, intimata B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului din perspectiva faptului că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 din C. proc. civ.. Prin urmare, intimata consideră că revizuentul a exercitat calea de atac împotriva unei decizii care nu este susceptibilă de recurs, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului.

La 12 octombrie 2023, revizuentul a depus note scrise în cuprinsul cărora a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, iar pe fond, admiterea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată, pentru argumentele expuse pe larg, prin memoriul de recurs.

La 25 ianuarie 2024, respectiv la 13 februarie 2024 şi la termenul de judecată din 19 martie 2024, revizuentul a depus concluzii scrise, ca o completare a motivelor de recurs, la care a ataşat o serie de înscrisuri şi planşe fotografice în probarea situaţiei de fapt deduse judecăţii. (filele x şi filele x).

2.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022, la 08 august 2023, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 2.

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din 18 decembrie 2024, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la 19 martie 2024, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac şi a nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prioritar, cu privire la excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocate prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

În drept, conform prevederilor art. 513 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ. "(5)Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.(6)Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători."

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 513 alin. (6) teza 1 din C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a prevăzut pentru ipoteza în care cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca hotărârea prin care a fost soluţionată o astfel de cerere să fie supusă controlului de legalitate, la instanţa ierarhic superioară, indiferent dacă hotărârea la care se referă revizuirea este sau nu susceptibilă de cale de atac.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că revizuentul A., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ., la 20 ianuarie 2023, a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 911R/15.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a solicitat soluţionarea cauzei înlăturând hotărârile definitive potrivnice date de Curtea de Apel Bucureşti, care încalcă autoritatea lucrului judecat a primei hotărâri civile - sentinţa civilă nr. 652/2021 din 01.02.2021 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti (dosar nr. x/2020) şi, rejudecând cauza, revizuirea, în tot, a hotărârii civile nr. 911 din 15 noiembrie 2022 din dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 445 din 16 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 911R/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, ca nefondată.

Prin cererea de recurs cu care Înalta Curte a fost legal învestită în cauza pendinte, revizuentul a precizat că exercită calea de atac împotriva soluţiei curţii de apel prin care a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 513 alin. (6) teza 1 din C. proc. civ., decizia civilă nr. 445 din 16 mai 2023, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a analizat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este susceptibilă de a fi supusă controlului de legalitate, la instanţa ierarhic superioară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 911 din 15.11.2022 a aceleiaşi instanţe, cerere ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative ce rezultă din cuprinsul acestui text legal întrucât hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi litigiu, însă în etape procesuale diferite, nefiind incidentă noţiunea de autoritate de lucru judecat a hotărârii nr. 652/01.02.2021, pronunţate de către Judecătoria Sectorului 3, faţă de decizia civilă nr. 5122 R din 15.11.2022, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în judecarea căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare formulate de către reclamant.

De asemenea, s-a reţinut că, deşi părţile sunt aceleaşi, dosarele în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice au avut obiecte diferite, precum şi cauze diferite, nefiind, deci, îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză impusă de acelaşi text legal.

Din această perspectivă, Curtea de apel a mai reţinut că acordarea unui număr nou pentru dosarul constituit în vederea judecării contestaţiei în anulare nu presupune existenţa unui litigiu distinct, acesta fiind atribuit din considerente pur administrative, având în vedere că recursul asupra căruia s-a formulat contestaţia în anulare a fost judecat de către aceeaşi secţie a Curţii de Apel Bucureşti, astfel că era necesară atribuirea unui nou număr unic acestei cereri de contestaţie în anulare asupra căreia s-a pronunţat hotărârea nr. 5122R/15.11.2022 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a Civilă.

Pe calea prezentului recurs, petentul a invocat, sub un prim aspect, existenţa unei pretinse erori materiale în cuprinsul deciziei civile nr. 445 din 16 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care vizează numărul hotărârii şi nr. dosarului.

Cu referire la acest aspect, Înalta Curte reaminteşte că în conformitate cu dispoziţiile art. 442 din C. proc. civ.:

"(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri. (3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".

Dispoziţiile art. 445 din acelaşi cod prevăd că "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444."

În aplicarea prevederilor legale anterior citate, Înalta Curte constată că pretinsele erori materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 445 din 16 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu pot fi remediate în cadrul unui recurs promovat împotriva respectivei decizii, legiuitorul stabilind, în mod imperativ, procedura de soluţionare a unor astfel de erori ca fiind cea reglementată de art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, aceste chestiuni nu pot face obiect de analiză în prezenta cale de atac.

Cu referire la celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că, în esenţă, acestea vizează fondul litigiului existent între părţi iar nu critici concrete de nelegalitate aduse deciziei atacate, susceptibile de analiză din perspectiva cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită pentru motive de nelegalitate şi numai în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acest sens, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în revizuire care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Verificând, în aceste coordonate, cererea de recurs formulată de revizuent, Înalta Curte constată că prin aceasta nu au fost aduse critici punctuale deciziei atacate, în sensul că recurentul-revizuent nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de revizuire sub aspectul modului de interpretare şi aplicare a normelor legale incidente în cauză, acesta limitându-se la a reitera susţinerile formulate în faţa instanţelor devolutive cu privire la situaţia de fapt dedusă judecăţii şi la probatoriul administrat şi la a-şi exprima nemulţumirea faţă de împrejurarea că intimata B. nu respectă sentinţa civilă nr. 652/01.02.2021 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Or, aceste chestiuni, ce vizează pe de o parte fondul litigiului iar pe de altă parte modul în care partea adversă înţelege să se supună sau nu dispoziţiilor definitive ale instanţei, nu pot face obiect de analiză în cadrul recursului de faţă ce vizează o decizie dată în calea extraordinară de atac a revizuirii şi care a fost respinsă pe considerente legate de neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 509 punctul 8 C. proc. civ. pentru ca revizuirea să poată opera, aspectele de fapt ale cauzei nefiind în niciun fel antamate.

Pe de altă parte, în argumentarea incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-revizuent a susţinut că prin pronunţarea deciziei civile nr. 911 R/15.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a nesocotit autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin sentinţa civilă nr. 652 din 01.02.2021 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în condiţiile în care, învestită fiind cu soluţionarea contestaţiei în anulare, curtea de apel nu a analizat adresele înregistrate la 12 iulie 2022, respectiv la 13 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, şi cele depuse în şedinţa publică la termenul din 15 noiembrie 2022. Cu alte cuvinte, recurentul este nemulţumit de împrejurarea că instanţa nu a analizat o serie de probe încuviinţate şi primite ca atare la dosar

Înalta Curte constată că şi aceste chestiuni excedează controlului de legalitate pe care instanţa îl poate efectua în recurs, întrucât modalitatea în care instanţele de fond au înţeles să încuviinţeze, să administreze şi să interpreteze probatoriul ţine de temeinicia decizia atacate şi nu de nelegalitatea acesteia, neputând fi cenzurată în recurs.

În recursul ce vizează soluţia dată cererii de revizuire instanţa poate să examineze exclusiv legalitatea deciziei din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv să verifice dacă instanţa de revizuire a reţinut în mod corect neîndeplinirea condiţiilor acestui text legal, valoarea probatorie pe care instanţele de fond, în analiza pretenţiilor deduse judecăţii, au acordat-o înscrisurilor depuse de revizuent în diferite faza procesuale anterioare- fond, apel, recurs, contestaţie în anulare- astfel cum acestea au fost relevate prin memoriul de recurs, neputând fi cenzurată.

De altfel, aceste aspecte nici nu au făcut obiectul judecăţii în cadrul revizuirii, întrucât, în analizarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., instanţa sesizată este obligată să se limiteze la analiza admisibilităţii cererii şi a împrejurărilor pe care se întemeiază, fără a putea repune în discuţie aspectele legate de fondul pricinii şi probatoriul administrat, aceleaşi rigori fiindu-i impuse şi instanţei care soluţionează recursul declarat împotriva deciziei prin care s-a soluţionat cererea de revizuire.

Pentru aceleaşi motive, nu pot fi analizate nici susţinerile în cadrul cărora recurentul-revizuent critică comportamentul intimatei (faptul că aceasta deţine un câine pe care nu îl supraveghează, creând astfel un disconfort soţilor A., că nu a permis accesul în curte al reprezentanţilor F. şi D., că s-a opus efectuării reparaţiilor părţilor comune ale imobilului, sub aspectul înlocuirii ţevilor uzate şi al înlocuirii/reparării acoperişului imobilului şi depozitarea de materiale de construcţii sau a altor bunuri comune în curtea imobilului în care locuieşte recurentul-revizuent), ele nefiind de natură a releva aspecte de nelegalitate a deciziei atacate care să reclame incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci doar chestiuni de fapt ce excedează controlului de legalitate al deciziei atacate.

Sunt lipsite de legătură cu cauza şi nu pot fi analizate în recursul ce vizează o revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri şi aspectele ce vizează starea de sănătate a soţilor A. şi situaţia lor financiară instanţele de fond fiind singurele care, în virtutea plenitudinii de competenţă pe care o au în administrarea şi evaluarea probelor, raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii, să verifice temeinicia unor astfel de susţineri şi să stabilească valoarea lor probatorie.

Cât priveşte criticile ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat recurentul în fazele procesuale anterioare, Înalta Curte reţine că, deşi în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. "instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, în recurs instanţa nu poate cenzura cheltuielile de judecată acordate de instanţele de fond.

În acest sens este Decizia nr. 3/2020, pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, decizie prin care instanţa supremă a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca atare, criticile ce vizează cuantumul disproporţionat al cheltuielilor de judecată se circumscriu unui motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate a deciziei atacate, astfel că neputând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., nu pot forma obiect de analiză pentru instanţa de control judiciar.

În raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în faza procesuală anterioară, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de revizuire, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată, şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-revizuent a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului, cererea de recurs astfel formulată nerespectând rigorile impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445 din 16 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445 din 16 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.