Superficies contract flood damages; improper remand for re-judgment despite merits adjudication

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018, la data de 18 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâtei la: aducerea terenului (a căii de acces) de la drumul comunal Mănăştiur Pădurani la parcul fotovoltaic aflat în proprietatea reclamantei la starea iniţială sau la o stare care să permită folosirea sa în condiţiile contractuale,

- curăţarea digurilor/canalelor de scurgere aflate la limita terenului folosit de reclamantă pentru a permite scurgerea apelor, iar în caz de opunere să fie autorizată să efectueze lucrările pe cheltuiala B. S.R.L.;

- reducerea proporţională a preţului contractului sau scutirea de plata preţului până la aducerea terenului la starea iniţială;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 353.206,23 RON, cu titlu de daune produse reclamantei ca urmare a inundării terenului dobândit de la pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata sumei de 31.804 RON cu titlu de restanţe sistematice la achitarea obligaţiilor prevăzute în contractul de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. x din 8 mai 2013 la BNP C..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 1467 din 13 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiş a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 178 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat în parte, sentinţa civilă nr. 1467 din 13 noiembrie 2019 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., formulând în esenţă, următoarele critici: afirmaţia instanţei de apel conform cărora respingerea probelor de către tribunal este una speculativă este total neavenită; în mod corect au fost respinse probele cerute pentru că cercetarea locală nu putea convinge judecătorul, iar martorii, dacă nu erau specialişti, nu puteau atesta caracterul inundabil al terenului; nu este incident art. 480 alin. (3) C. proc. civ. afirmaţia din finalul considerentelor referitoare la "lipsa analizei cauzei" este în totală contradicţie cu normele procedurale respectiv art. 194 lit. e) C. proc. civ., care obligă reclamanta să arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât nu s-a dovedit încălcarea normelor interne de procedură; invocă ca motiv de nulitate a deciziei atacate, faptul că reclamanta a solicitat prin cererea de apel, efectuarea unei expertize tehnice, solicitare ce, în opinia pârâtei, este tardivă şi nelegală.

5. Înregistrarea recursului la înalta Curte de Casaţie si Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la ICCJ la data de 10 februarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia de primire din data de 3 martie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

II. Analiza recursului

Analizând recursul formulat în cauză, din prisma interpretării şi aplicării greşite a normelor de drept procedural indicate în memoriul de recurs, ceea ce face aplicabil motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul fondat al acestuia.

Prin decizia nr. 178 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat în parte, sentinţa civilă nr. 1467 din 13 noiembrie 2019 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În motivare, instanţa de apel a reţinut că respingerea acţiunii în mod formal de către tribunal pentru motivul nedovedirii susţinerilor şi totodată, respingerea probelor cu martori şi cercetare locală încalcă dreptul la un proces echitabil şi echivalează cu necercetarea fondului, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., în apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond este o soluţie de excepţie care este condiţionată de solicitarea expresă formulată de către cel puţin una din părţile din proces.

Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Rezultă din dispoziţiile legale mai sus citate că soluţia anulării hotărârii instanţei de fond, după admiterea apelului, intervine numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 480 alin. (3) C. proc. civ., respectiv dacă instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Textul legal citat instituie totodată, şi regula potrivit căreia instanţa de apel, după anularea sentinţei, va judeca procesul, evocând fondul.

Prin excepţie de la această regulă, art. 480 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte că în oricare dintre cele două situaţii, instanţa de apel va putea, totuşi, trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, o singură dată, însă numai dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri, prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Instanţa nu cercetează fondul atunci când dă soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, omite să se pronunţe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut. Nu poate fi apreciată drept o "necercetare a fondului" situaţia în care prima instanţă s-a pronunţat asupra fondului, dar în temeiul unui probatoriu insuficient. În acest caz se va proceda în sensul art. 479 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinţa schimbării sentinţei, dacă se admite apelul.

Or, în speţă tribunalul, nu numai că nu a soluţionat procesul în temeiul unei excepţii procesuale, ci s-a pronunţat asupra cererilor formulate în cauză, pe care le-a admis sau respins. Contrar celor reţinute de instanţa de apel, hotărârea tribunalului este motivată în fapt şi în drept, sunt indicate şi analizate inclusiv probe (a se vedea de exemplu, referirile la proba cu fotografii, referiri existente la pagina 11 a sentinţei civile apelate), aşa încât cauza nu putea fi trimisă spre rejudecare primei instanţe, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, prin încheierea din data de 18.09.2019, Tribunalul s-a pronunţat cu privire la probele cu martori şi cercetarea la faţa locului solicitate de reclamantă şi le-a respins ca nefiind utile soluţionării cauzei, iar în cuprinsul sentinţei prima instanţă a arătat motivele pentru care au fost respinse anterior probele propuse de reclamantă. Tribunalul a reţinut că niciuna dintre probele solicitate prin cererea de chemare în judecată nu a fost aptă să dovedească situaţia de fapt pretinsă, arătând că martorii propuşi spre audiere, neavând calitatea de specialişti, nu pot să-şi exprime punctul de vedere cu privire la caracterul inundabil al terenului şi la cauzele inundaţiilor.

Curtea de apel a apreciat că "prima instanţă ar fi putut reţine aceste aspecte, cu respectarea rigorilor impuse de art. 6 din Convenţia Europeana privind Drepturile Omului, doar după administrarea acestor probe, altfel se poate ajunge la concluzia că motivarea instanţei în ceea ce priveşte respingerea probelor este una speculativă", omiţând însă, faptul că, pentru a constata această încălcare era necesară verificarea în prealabil, a modului de aplicare a normelor interne de procedură referitoare la propunerea şi încuviinţarea probelor.

Constatând că prima instanţă a judecat în fond, însă există un alt motiv de nulitate a hotărârii, respectiv acela că nu au fost respectate dispoziţiile referitoare la încuviinţarea şi administrarea probelor, Curtea trebuia să constate că sunt incidente dispoziţiile art. 480 alin. (6) C. proc. civ. şi, admiţând apelul şi reformând dispoziţia instanţei de judecată de fond referitoare la respingerea probelor solicitate tribunalului (care a fost criticată în mod expres şi argumentat de reclamantă prin motivele de apel), să procedeze la reţinerea cauzei spre judecare, evident cu punerea în discuţia părţilor procesuale şi pronunţarea conform normelor procedurale incidente, şi asupra probatoriului solicitat de către reclamantă în apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel, de anulare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 480 alin. (3) C. proc. civ., mai sus citat, întrucât nu există niciuna dintre cele două situaţii la care face referire textul legal invocat, respectiv nesoluţionarea pe fond a procesului ori judecarea acestuia în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Aşa fiind, constatând incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de partea pârâtă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 178 din 28 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.