Property restitution appeal timeliness and material error standard for annulment

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 1676A din 11 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi cu intimaţii-pârâţi B. şi C..

2. Contestaţia în anulare şi hotărârea pronunţată asupra acesteia

Împotriva acestei decizii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 588A din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 1676A din 11 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C..

3. Recursul

Împotriva deciziei nr. 588A din 24 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a declarat recurs contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare a validat soluţia tribunalului (de respingere a apelului ca tardiv formulat), reţinând că data inserată olograf pe plicul cu care cererea a fost expediată, 8 iunie 2022, nu a fost confirmată de vreun alt document, care să ateste modalitatea de transmitere către instanţă, precum şi data predării, astfel că singurul reper temporal era data certă aplicată la momentul înregistrării acesteia pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., pe baza cărora instanţa de apel avea obligaţia să-i solicite dovada comunicării apelului, apreciind că aceasta nu trebuia să se limiteze, atunci când a calculat termenul de apel, la data înregistrării cererii pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Astfel cum recurenta a susţinut prin contestaţia în anulare, conform borderoului de poştă militară ataşat, apelul formulat împotriva sentinţei nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost transmis la această instanţă la data de 8 iunie 2022, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la 5 septembrie 2023, în termenul procedural, intimatul A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceeaşi excepţie a fost invocată şi de intimatul C., prin întâmpinarea depusă la 25 septembrie 2023.

La data de 23 octombrie 2023, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatului C..

La termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, 7 martie 2024, Înalta Curte a respins excepţia de nulitate, reţinând că motivele de recurs invocate de către recurentă se pot circumscrie dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează o greşită a aplicare a normelor de procedură.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de critică deduse judecăţii recurenta a susţinut că soluţia pronunţată asupra contestaţiei în anulare este rezultatul încălcării dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., concretizat prin lipsa rolului activ al judecătorului de a examina cauza sub toate aspectele, inclusiv de a solicita dovada comunicării apelului declarat împotriva sentinţei nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la care s-a făcut referire în cursul judecăţii.

Constatând că motivele de recurs invocate se referă la nerespectarea unei norme de procedură, respectiv, normele care reglementează principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului - art. 22 C. proc. civ. - Înalta Curte urmează a proceda la examinarea acestora prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate (…) "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, ce privesc efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată prin prisma actelor de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1676A din 11 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii invocată din oficiu, şi a respins, ca tardiv declarat, apelul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi cu intimaţii-pârâţi B. şi C..

Prevalându-se de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., recurenta a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva deciziei nr. 1676A din 11 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 588 A din 24 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, întrucât s-a constatat că ipoteza reglementată de norma legală menţionată, raportată la motivele invocate, nu poate fi reţinută.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (…) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Recurenta a indicat acest temei de drept al contestaţiei în anulare, susţinând că soluţia de respingere, ca tardiv formulat, a apelului declarat împotriva sentinţei nr. 513 din 14 aprilie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă este rezultatul unei erori materiale, ce rezidă în lipsa de rol activ a judecătorului de a-i solicita prezentarea unei dovezi care să ateste transmiterea cererii de apel către instanţă, în vederea unei judicioase aprecieri a termenului de declarare a căii ordinare de atac.

Examinat prin prisma cazului de contestaţie în anulare invocat, se constată că în mod corect a apreciat curtea de apel că acest motiv nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, această ipoteză vizează erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite, rezultate din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, determinante pentru soluţia pronunţată.

Pentru ca motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. să fie incident este necesar ca erorile materiale menţionate să fie evidente, respectiv, să fie săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor aspecte importante care reies din actele existente la dosarul cauzei.

Procedând, în acest context, la examinarea contestaţiei în anulare, prin prisma motivului de contestaţie invocat, Curtea de Apel Bucureşti, analizând elementele materiale aflate în dosarul instanţei de apel, a concluzionat că, la data pronunţării deciziei nr. 1676 din 11 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti nu se găsea nicio dovadă cu privire la expedierea apelului prin poşta militară şi nici la data ridicării corespondenţei de către serviciul specializat, prevăzut de H.G. nr. 1349/2002.

Curtea a validat aspectele reţinute în considerentele deciziei civile nr. 1676 din 11 noiembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, observând că plicul cu care a fost expediată cererea de apel la instanţă poartă menţiunea olografă a datei de 8 iunie 2022, însă, niciunde pe acesta ori pe vreun document care să îl însoţească nu există vreo menţiune referitoare la modalitatea de comunicare a cererii către instanţă, precum şi la data predării.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că instanţa de apel a apreciat, cu respectarea dispoziţiilor art. 199 raportate la cele ale art. 482 C. proc. civ., că singurul reper temporal în raport de care se putea statua asupra termenului în care putea fi promovat apelul, era data certă, aplicată pe cerere la momentul înregistrării acesteia pe rolul Tribunalului Bucureşti, care era însă ulterioară expirării termenului de exercitare a căii ordinare de atac.

Or, de vreme ce, ca urmare a verificării înscrisurilor de la dosar prin prisma art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., s-a reţinut că niciunul dintre acestea nu au aptitudinea de a răsturna constatările tribunalului cu privire la tardivitatea apelului, Înalta Curte apreciază că nu i se poate imputa curţii de apel faptul că, prin hotărârea pronunţată asupra contestaţiei în anulare, nu a sancţionat instanţa de apel pentru pretinsa lipsă de rol activ în aflarea adevărului, care ar consta, conform susţinerilor recurentei, în soluţionarea excepţiei tardivităţii declarării căii de atac fără a solicita o dovadă de comunicare a cererii de apel prin poşta militară.

Cum deja s-a arătat, motivul de contestaţie în anulare invocat vizează greşeli materiale evidente, generate de confundarea unor elemente ori date materiale importante ce se regăseau la dosarul cauzei, iar nu posibile greşeli de judecată decurgând din modalitatea de apreciere a probelor administrate în dosar ori de interpretare şi aplicare a unor norme legale, chiar şi în situaţii în care acestea s-au circumscris rezolvării unui incident procedural.

Înalta Curte constată că judecata contestaţiei în anulare de către instanţei de retractare s-a realizat cu respectarea limitelor procedurale anterior expuse, astfel încât, constatând că aspectele analizate în cauză nu au decelat existenţa unei nulităţi prevăzute de art. 175 şi art. 176 C. proc. civ., incidenţa motivului de recurs reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acest act normativ nu va fi reţinută.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 588 A din 24 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 588 A din 24 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.