Untimeliness of revision petition for violating res judicata; calculation of one-month deadline from final appellate decision.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a dispus anularea, în parte, a formelor de executare iniţiate în temeiul încheierii civile nr. 801 din 25 mai 2016 pronunţate de Judecătoria Carei.

Prin încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Carei a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolţ în contradictoriu cu intimatul A., şi a anulat formele de executare întocmite în dosarul execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a respins apelul formulat de intimatul A. împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolţ. A admis apelul promovat de contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolţ împotriva aceleiaşi încheieri, în contradictoriu cu intimatul A., pe care a schimbat-o în parte, înlăturând penalităţile stabilite în baza art. 906 alin. (5) C. proc. civ., menţinând celorlalte dispoziţii şi respingând cererea reclamantei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva acestor hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul A., susţinând că încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei şi decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a acestei instanţe.

Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 21 martie 2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă sub nr. x/2022.

3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj

Prin decizia nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a acestei din urmă instanţe.

Ca urmare a declinării de competenţă, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă la 21 iulie 2022, sub acelaşi număr de dosar.

4. Hotărârea Curţii de Apel Oradea

Prin decizia nr. 248R din 25 octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolţ, împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunţate în acelaşi dosar de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 248R din 25 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a declarat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în mod greşit Curtea de Apel Oradea a invocat din oficiu excepţia tardivităţii cererii de revizuire, reţinând în considerentele deciziei recurate că decizia nr. 399/Ap a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă a rămas definitivă la 4 iulie 2018 şi că, potrivit menţiunilor de pe ştampila de înregistrare la oficiul poştal, cererea de revizuire a fost formulată la 17 martie 2022, cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a săvârşit o omisiune şi un abuz prin faptul că în considerentele deciziei recurate nu a consemnat că cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, care a fost atacată cu recursul soluţionat prin decizia nr. 21 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, a învederat că instanţa de revizuire a modificat obiectul cererii de revizuire, întrucât recurentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 66R din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, precum şi să se constate că formele de executare silită şi încheierea din dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Zalău sunt lovite de nulitate.

Recurentul a afirmat că, din lecturarea cererii de revizuire reiese că nu există vreo consemnare cu privire la o cerere de revizuire a încheierii nr. 344 din 27 februarie 2018 şi a deciziei nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare.

A mai susţinut că instanţa de revizuire a încălcat prevederile art. 22 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. civ., reţinând că cererea are ca obiect revizuirea încheierii nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei, a deciziei nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a Tribunalului Satu-Mare, precum şi a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a aceleiaşi instanţe, deşi la dosar a fost depusă o copie a cererii de revizuire a deciziei nr. 66R din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Cluj.

A arătat că decizia recurată încalcă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind necesar să se ţină cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că o hotărâre definitivă şi irevocabilă nu poate fi desfiinţată de o hotărâre ulterioară.

Recurentul a solicitat să se constate incompatibilitatea unor judecători (C. şi D.), care au încălcat prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., întrucât au făcut parte din completul care a pronunţat decizia nr. 21 din 12 februarie 2019 prin care a fost casată decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018.

De asemenea, a învederat că judecătorii menţionaţi au făcut parte şi din completul care a pronunţat decizia nr. 248R din 25 octombrie 2022, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire, consemnându-se, în mod nelegal, că aceasta a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la 17 martie 2022 şi că are ca obiect revizuirea deciziilor nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 şi nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 ale Tribunalului Satu-Mare, precum şi a încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei.

A susţinut că instanţa de revizuire nu putea să invoce excepţia tardivităţii pe motiv că cererea de revizuire a fost formulată şi înregistrată la instanţă cu încălcarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A făcut referire la aspectele consemnate în cuprinsul încheierii din 29 ianuarie 2019, parte integrantă a deciziei nr. 21 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Oradea, ce vizează excepţia nulităţii absolute a actului de procedură, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 715 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. privind depunerea contestaţiei la executare, aspect ce poate atrage, în opinia sa, sancţiunea prevăzută la art. 185 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi constatarea faptului că cererea de revizuire se întemeiază pe art. 185 alin. (1) din cod şi pe nulitatea absolută a încheierii nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei.

Recurentul a susţinut că reiterează în recurs excepţiile asupra cărora curtea de apel nu s-a pronunţat.

A arătat că s-a reţinut că decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare a rămas definitivă, astfel cum reiese din dispozitivul său, la data pronunţării, 4 iulie 2018, că cererea de revizuire a fost formulată la 17 martie 2022, omiţându-se să se constate că hotărârea menţionată a fost atacată cu revizuire şi recurs, Curtea de Apel Oradea dispunând casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de faptul că, pe de o parte, ultima hotărâre în raport de care se calculează termenul de revizuire este decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare care a rămas definitivă la data pronunţării şi împotriva căreia nu mai putea fi formulată nicio cale de atac, iar, pe de altă parte că, pronunţându-se asupra tardivităţii cererii de revizuire, recursul nu ar putea viza motive de nelegalitate ale deciziei nr. 248/R din 25 octombrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, întrucât nu a fost soluţionat fondul; excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de faptul că recurentul a mai solicitat revizuirea deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, soluţionată prin decizia nr. 821 din 7 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 19 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ prin întâmpinare, a constatat că motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia în şedinţa publică de la 7 martie 2024.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Motivele de recurs invocate de către recurent vizează, în esenţă, modalitatea de soluţionare a excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire de către Curtea de Apel Oradea, printr-o pretinsă apreciere greşită a termenului de promovare a căii extraordinare de atac, încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., ca urmare a modificării obiectului cererii de revizuire (susţinându-se că eronat s-a reţinut că aceasta se referă la încheierea nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei şi la decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu-Mare, în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a aceleiaşi instanţe), precum şi neobservarea incompatibilităţii unor judecători, prin încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că motivele de recurs invocate se referă la nerespectarea de către instanţa de revizuire a unor norme de procedură, care reglementează termenul înăuntrul căruia poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, precum şi unul dintre cazurile de incompatibilitate ale acestuia, Înalta Curte urmează a proceda la examinarea acestora prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate (…) "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, ce privesc efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti" (..), "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat revizuirea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, precum şi a deciziei civile nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, pronunţate în dosarul nr. x/2017, susţinând că acestea încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constată că prin încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Carei a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolţ în contradictoriu cu intimatul A. şi a anulat formele de executare întocmite în dosarul execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Apelurile formulate de contestatoare şi de către intimat împotriva acestei încheieri au fost soluţionate prin decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, care, potrivit dispoziţiilor art. 718 alin. (1) C. proc. civ., este o hotărâre definitivă, ce a dobândit acest caracter încă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 ale acestui act normativ ("Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs").

Raportat la succesiunea hotărârilor a căror revizuire se solicită, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că ultima hotărâre definitivă care se constituie ca reper al începutului curgerii termenului de exercitare a căii extraordinare de atac, în sensul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii a început să curgă la 4 iulie 2018, împlinindu-se la 6 august 2018, conform art. 181 alin. (3) coroborat cu art. 182 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ (4 august fiind o zi nelucrătoare, sens în care a avut loc o prorogare a termenului până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 6 august 2018).

Înalta Curte reţine că revizuentul a promovat calea extraordinară de atac la data de 17 martie 2022 (conform menţiunii inserate de oficiul poştal pe plicul cu care a fost expediată cererea de revizuire la Curtea de Apel Cluj, prima instanţă învestită).

Ca atare, promovarea cererii de revizuire la 17 martie 2022 a fost făcută de către recurent cu nerespectarea termenului stipulat imperativ la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., implicând decăderea acestuia din dreptul de examinare a fondului căii extraordinare de atac.

Această sancţiune intervine în situaţia efectuării actelor de procedură cu încălcarea termenelor prevăzute de lege, conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Raportat la considerentele expuse, critica ce vizează greşita soluţionare a excepţiei de tardivitate de către instanţa de revizuire urmează a fi apreciată ca nefondată.

În mod similar va fi considerată şi critica ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., ca urmare a unei pretinse modificări a obiectului cererii de revizuire.

Înalta Curte reţine că prin prevederile art. 22 C. proc. civ. legiuitorul a reglementat în mod expres rolul activ al judecătorului în procesul civil, care, potrivit alin. (2) al acestui articol, are obligaţia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale.

Pentru a lămuri toate împrejurările concrete ale cauzei, instanţa, în virtutea rolului său activ, poate solicita atât reclamantului, cât şi pârâtului, explicaţii sau lămuriri, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă acestea nu au fost menţionate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.

Alin. (6) al art. 22 C. proc. civ. obligă instanţa de judecată să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Rolul activ al judecătorului nu trebuie însă să afecteze dreptul de disponibilitate al părţilor, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa acestora, în scopul stabilirii adevărului.

Astfel, judecătorul este ţinut de cadrul procesual trasat de către părţi, sub aspectul obiectului, al cauzei şi al părţilor, trebuind să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii.

În cauză, recurentul a învestit iniţial Curtea de Apel Cluj cu soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În vederea stabilirii corecte a cadrului procesual, potrivit considerentelor deciziei nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă i-a solicitat recurentului să indice cu claritate hotărârile pe care înţelege să le conteste în calea extraordinară de atac exercitată, precum şi motivele pe care aceasta se întemeiază.

Reţinând, potrivit precizărilor recurentului că cererea de revizuire vizează încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, precum şi decizia civilă nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în raport de decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016, şi că temeiul juridic al acesteia este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin decizia nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Învestită fiind cu soluţionarea căii extraordinare de atac, prin decizia recurată, Curtea de Apel Oradea a constatat că, prin cererea de revizuire, recurentul a solicitat retractarea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, precum şi a deciziei civile nr. 399 din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2017, în raport de decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016, în baza motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest cadru procesual (precizat de recurent în faţa primei instanţe învestite), curtea a procedat, cu prioritate, conform prescripţiilor imperative ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., la examinarea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire invocate din oficiu, pe care a admis-o, faţă de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, în raport de ultima hotărâre pronunţată, respectiv decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare, secţia I civilă.

Reiese astfel, contrar susţinerilor recurentului, că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., de vreme ce Curtea de Apel Oradea a judecat cauza în limitele învestirii sale, potrivit coordonatelor stabilite de recurent prin cererea de revizuire formulată şi precizată la solicitarea expresă a instanţei de judecată.

Sub acest aspect, nu era necesară şi nici posibilă o intervenţie a instanţei asupra obiectului cererii de revizuire, de vreme ce pretenţiile revizuentului au fost expuse, fără echivoc, prin precizările formulate în faţa Curţii de Apel Cluj, în aceste repere cauza fiind soluţionată, cu respectarea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Cu privire la critica potrivit căreia instanţa de revizuire a soluţionat cauza cu neobservarea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că o asemenea situaţie nu se confirmă în speţă.

Cazul de incompatibilitate menţionat stopează participarea la judecata aceleiaşi pricini în apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire sau după trimiterea spre rejudecare a judecătorului care pronunţat o hotărâre interlocutorie sau o hotărâre prin care a soluţionat cauza.

Raportând aceste considerente la aspectele criticate în recurs sub acest aspect, Înalta Curte constată că niciuna dintre hotărârile a căror retractare s-a solicitat nu a fost pronunţată de judecătorii care au intrat în compunerea completului de judecată care a soluţionat cererea de revizuire.

În raport de această împrejurare, având în vedere că niciunul dintre magistraţi nu se află în situaţia de a-şi retracta propria decizie, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că unii dintre judecători au participat la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 463/Ap din 19 septembrie 2018 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a aceleiaşi instanţe nu era de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ipotezele de incompatibilitate sunt limitativ prevăzute de textul legal şi nu pot fi extinse la alte situaţii nereglementate.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte apreciază că recurentului nu i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a deveni operant cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurent, aflat în culpă procesuală, să achite intimatei Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, constatând că efectuarea acestora a fost dovedită cu factura seria x nr. x din 13 februarie 2023 şi cu extrasul de cont aferent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-revizuent la plata către intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2024.