Expropriation compensation appeal dismissed; suspension pending servitude case upheld as lawful discretion.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă la data de 19 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Municipiului Arad şi Unitatea Administrativ Teritorială Arad, anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 15 septembrie 2021, respectiv anularea art. 2, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 6.776 mp, evidenţiat în anexa dispoziţiei nr. 2230 din 2 septembrie 2021, la nr. 43, înscris în CF nr. x, la suma de 500.485,52 RON; anularea procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 15 septembrie 2021; stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 6.776 mp, din totalul terenului de 13.802 mp, evidenţiat în anexa dispoziţiei nr. 2230 din 2 septembrie 2021, la valoarea reală de piaţă ce urmează a fi stabilită pe baza unui raport de expertiză dispus de instanţă, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în diferenţa dintre valoarea reală de piaţă a imobilului teren expropriat în suprafaţă de 6.776 mp, evidenţiat în anexa dispoziţiei nr. 2230 din 2 septembrie 2021, la nr. 43, înscris în CF nr. x şi suma acordată de expropriator pentru acest imobil.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Arad a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în vederea exproprierii unor imobile conform Legii nr. 255/2010 pentru obiectivul de investiţie de interes local "Reabilitarea şi extinderea sistemului de alimentare cu apă şi apă uzată Grădişte Est". Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

Reclamanta a formulat cerere adiţională, solicitând obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor rezultând din diminuarea suprafeţei rămase în proprietatea sa, iar în măsura menţinerii situaţiei actuale, a cerut obligarea acestora la exproprierea totală a terenului afectat şi acordarea despăgubirii pentru întreaga suprafaţă de teren deţinută în proprietate.

2. Hotărârile instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în vederea exproprierii unor imobile din cadrul Municipiului Arad.

Prin sentinţa nr. 77 din 31 martie 2023, Tribunalul Arad, secţia civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Municipiului Arad. A admis, în parte, acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantă. A obligat-o pe pârâtă să exproprieze şi parcela de teren lot x (teren în suprafaţă de 114 mp), conform planului de amplasament şi delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, ataşat la certificatul de urbanism nr. 1.397/21.07.2021, şi să acorde o despăgubire de 18.950 RON (echivalentă a sumei de 3.836 euro). A dispus anularea, în parte, a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 15 septembrie 2021, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 1.126.381 RON (echivalentă a sumei de 228.012,40 euro) reprezentând justă despăgubire pentru terenul expropriat în suprafaţă de 6.776 mp.

3. Apelurile

Împotriva sentinţei nr. 77 din 31 martie 2023 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., precum şi pârâtul Municipiul Arad, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă la 26 mai 2023, sub nr. x/2021.

3. Cererea de suspendare

La data de 8 august 2023, pârâtul Municipiului Arad, prin reprezentant, a depus cerere de suspendare/amânare a judecării apelurilor, susţinând că pe rolul Judecătoriei Arad se află, în curs de soluţionare, dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 privind constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea reclamantei A. S.R.L., ce vizează accesul determinat la drumul public al acesteia.

Prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a pus în discuţie cererea de suspendare/amânare a judecării apelurilor formulată de pârâtul Municipiului Arad, dispunând amânarea pronunţării la data de 27 septembrie 2023.

Prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad împotriva sentinţei nr. 77 din 31 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Municipiului Arad, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad.

4. Recursul

Împotriva încheierii de şedinţă din 27 septembrie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând casarea acesteia în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că, astfel cum a susţinut în cadrul dezbaterilor de la şedinţa de judecată din 13 septembrie 2023, temeiul de drept al cererii de suspendare promovate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad presupune un caz de suspendare facultativă, instanţa având posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune suspendarea judecăţii.

A susţinut că, prin art. 22 alin. (7) C. proc. civ., legiuitorul a acordat judecătorului putere de apreciere, în raport de circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.

În speţă, însă, prin pronunţarea încheierii de suspendare, instanţa a încălcat principiul dreptului la un proces echitabil în termen optim şi previzibil (art. 6 alin. (1) C. proc. civ.), obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului (art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ), precum şi principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 alin. (2) din cod).

Recurenta a apreciat că soluţia de admitere a cererii de suspendare reprezintă o validare a comportamentului abuziv al pârâtei, care se opune soluţionării cu celeritate a prezentului litigiu.

Pe lângă faptul că se află în situaţia de a i se fi expropriat o parte din terenul deţinut în proprietate, în lipsa acordării despăgubirilor, terenul rămas neexpropriat nu are acces la drumul public, aspect confirmat de experţii desemnaţi în cauză în vederea întocmirii raportului de expertiză.

Precizează că pârâta i-a acordat în mod scriptic un drept de servitute de trecere în favoarea terenului neexpropriat, iar în prezent, acesta nu poate fi folosit.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea recurată nu este motivată corespunzător dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conţinând motive contradictorii.

A susţinut că cererea de suspendare a fost formulată de pârâtă în scopul tergiversării soluţionării cauzei, exproprierea pentru cauză de utilitate publică reprezentând o situaţie de excepţie care nu trebuie să genereze prejudicii suplimentare proprietarului bunului expropriat.

A apreciat că încheierea recurată nu cuprinde o argumentare a afirmaţiilor sale şi nici motivele pentru care acestea nu au fost primite, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că motivul de suspendare invocat de pârâtă reprezintă un caz de suspendare facultativă ce trebuie analizat de instanţă şi din perspectiva respectării principiilor generale ale dreptului şi a unei mai bune administrări a justiţiei, iar în cauză, soluţia pronunţată asupra acestei cereri constituie o încălcare a acestor principii.

A afirmat că cererea de suspendare a judecării cauzei constituie o încercare de tergiversare a soluţionării acesteia, întrucât acţiunea care formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad este vădit neîntemeiată, dreptul de servitute fiind instituit de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad în mod scriptic, fără respectarea prevederilor legale, aspect confirmat şi prin soluţia de admitere a cererii de reexaminare promovate de către recurentă.

A apreciat ca fiind succinte considerentele încheierii recurate şi că acestea includ aspecte reţinute eronat de către instanţă, anume, că în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad s-a solicitat radierea dreptului de servitute constituit de intimat în favoarea lotului nr. 1.

Or, acest dosar nu are ca obiect radierea dreptului de servitute constituit în favoarea lotului fără acces la calea publică, pe parcursul judecării prezentului dosar în primă instanţă, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad acordând scriptic şi aparent deschidere la drumul public, prin adoptarea H.C.L. Arad nr. 618/2022, cu nesocotirea prevederilor art. 756 C. civ., hotărâre care nu putea conduce la constituirea legală a unui drept de servitute.

Faţă de acest aspect, recurenta a arătat că a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii nr. 16461/13.02.2023 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, prin care s-a intabulat dreptul de servitute în cauză în cartea funciară, solicitând radierea acestuia, cererea fiind admisă prin încheierea de reexaminare nr. 50005/2023.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare, care formează obiectul dosarului nr. x/2023, la acest moment neexistând un drept de servitute înscris în cartea funciară în favoarea lotului rămas fără acces la calea publică, instanţa reţinând eronat că dosarul în raport de care s-a solicitat suspendarea judecării prezentului dosar priveşte radierea dreptului de servitute.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa a încălcat normele de drept material prin admiterea cererii de suspendare formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad.

Recurenta a menţionat că a demonstrat, atât prin cererea de apel formulată, cât şi cu ocazia dezbaterilor de la şedinţa de judecată din 13 septembrie 2023, că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad a instituit scriptic un drept de servitute în favoarea lotului rămas neexpropriat, în scopul tergiversării soluţionării prezentei cauze.

A arătat că, potrivit art. 756 C. civ., servitutea se poate constitui fie în temeiul unui act juridic, fie prin uzucapiune. Excluzând uzucapiunea, ca modalitate de dobândire a dreptului de servitute, recurenta a menţionat că singura posibilitate prin care s-ar fi putut stabili un drept de servitute asupra fondului aservit reprezentat de imobilul înscris în CF nr. x UAT Arad, al cărui proprietar este Municipiul Arad, era încheierea unei convenţii între proprietarii imobilelor învecinate.

A menţionat că pentru încheierea unei convenţii, este necesară exprimarea acordului de voinţă al proprietarilor fondului aservit şi dominant, servituţile neputându-se naşte din acte juridice unilaterale.

Însă, prin intermediul actelor emise de autorităţile administrative, care stau la baza emiterii încheierii nr. 16461/14.02.2023 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad nu se putea constitui şi nici transmite în mod valabil un drept de servitute şi nici nu i se putea impune recurentei obligaţia de a primi în patrimoniu un drept de servitute, întrucât nu este parte semnatară a acestor documente administrative.

A apreciat că instanţa, soluţionând cererea de suspendare, ar fi trebuit să analizeze şi să aplice normele de drept material enunţate, întrucât, şi de acestea depindea pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 4 decembrie 2023, în termenul procedural, intimatele-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Arad şi Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale Arad au depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a încheierii recurate.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din acest act normativ, care reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, apreciind că instanţa avea posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune această măsură procesuală.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 22 alin. (7) C. proc. civ., recurenta a susţinut că aceste norme îi conferă judecătorului putere de apreciere, în raport de circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă, prin încheierea recurată instanţa nerespectând principiul dreptului la un proces echitabil în termen optim şi previzibil (art. 6 alin. (1) C. proc. civ.), obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului (art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ), precum şi principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 alin. (2) din Cod) şi validând atitudinea procesuală abuzivă a pârâtei manifestată prin formularea cererii de suspendare, de natură să împiedice soluţionarea cu celeritate a litigiului.

Criticile nu sunt fondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Înalta Curte constată că prin demersul litigios iniţiat în prezentul dosar, recurenta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Arad şi Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale Arad, anularea, în parte, a hotărârii nr. 7 din 15 septembrie 2021, respectiv a art. 2, prin care s-a determinat cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 6.776 mp; anularea procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 15 septembrie 2021; stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat, în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, precum şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în diferenţa dintre valoarea reală de piaţă a terenului expropriat în suprafaţă de 6.776 mp şi suma acordată de expropriator pentru acest imobil.

Prin cererea completatoare formulată, recurenta a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor rezultând din diminuarea suprafeţei care a rămas în proprietatea sa, iar în măsura în care situaţia actuală se va menţine, a cerut obligarea acestora la exproprierea totală a terenului afectat, precum şi la acordarea despăgubirii pentru întreaga suprafaţă de teren deţinută în proprietate.

Cererea de chemare în judecată astfel formulată şi precizată a fost admisă, în parte, prin sentinţa nr. 77 din 31 martie 2023, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad fiind obligată să exproprieze şi lotul x, în suprafaţă de 114 mp, conform planului de amplasament şi delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, ataşat certificatului de urbanism nr. 1.397/21.07.2021, şi să acorde o despăgubire de 18.950 RON (echivalentă a sumei de 3.836 euro). Instanţa de fond a dispus, totodată, anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 15 septembrie 2021, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 1.126.381 RON (echivalentă a sumei de 228.012,40 euro) cu titlu de justă despăgubire pentru terenul expropriat în suprafaţă de 6.776 mp.

În calea de atac a apelului exercitată atât de recurentă, cât şi de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad împotriva hotărârii instanţei de fond, această din urmă parte a solicitat suspendarea judecăţii, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motivând că pe rolul Judecătoriei Arad se află, în curs de soluţionare, dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, prin care a fost constituit un drept de servitute de trecere în favoarea recurentei.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a pus în discuţie cererea de suspendare formulată de pârâtă, iar prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 (dată la care a amânat pronunţarea), a dispus suspendarea judecăţii apelurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad împotriva sentinţei nr. 77 din 31 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad are ca obiect plângere formulată împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 (având, la acel moment, termen de judecată stabilit la 16 octombrie 2023), şi că aceasta reprezintă o chestiune prejudicială în raport cu cauza pendinte.

În argumentarea soluţiei adoptate, instanţa a arătat că, de vreme ce în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad s-a solicitat radierea dreptului de servitute constituit de intimat în favoarea lotului nr. x (identificat prin raportul de expertiză ordonat în cea dintâi fază a judecăţii), aflat în proprietatea recurentei şi devenit inutilizabil în urma exproprierii, iar în litigiul de faţă se pune problema stabilirii unei despăgubiri corespunzătoare şi chiar a exproprierii acestuia, întrucât a rămas fără acces la drumul public, sunt incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., impunându-se oprirea temporară a judecăţii pendinte până la soluţionarea definitivă a dosarului menţionat.

Înalta Curte contată că, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Instanţa poate suspenda judecata, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Această normă legală prevede un caz de suspendare facultativă, instanţa putând aprecia dacă se impune sau nu suspendarea cauzei, urmând a analiza dacă între raportul juridic dedus judecăţii într-o cauză şi cel care face obiectul litigiului în raport de care s-a solicitat suspendarea există o legătură suficient de importantă care să justifice adoptarea unei astfel de măsuri procesuale.

Aşadar, suspendarea facultativă permite judecătorului ca, în anumite circumstanţe să aprecieze asupra sistării temporare a judecăţii, în scopul unei mai bune administrări a justiţiei şi evitării pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Măsura suspendării, reglementată la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., are caracter temporar, dăinuind până la momentul când hotărârea pronunţată în cauza care a determinat suspendarea a dobândit caracter definitiv.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad are ca obiect plângerea formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Arad, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, prin care s-a solicitat anularea şi radierea acesteia din cartea funciară, precum şi menţionarea dreptului de servitute înscris prin încheierea nr. 16461 din 13 februarie 2023 a aceleiaşi entităţi.

Prin această din urmă încheiere, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad a dispus intabularea dreptului de servitute de trecere cu autovehiculul şi cu piciorul, cu titlu gratuit, în favoarea imobilului înscris în CF nr. xArad, în suprafaţă de 6.776 mp, precum şi intabularea dreptului de servitute de trecere pentru utilităţi şi pentru efectuarea unor lucrări, în favoarea aceluiaşi imobil.

Împotriva încheierii de înscriere, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr. 50005 din 23 martie 2023 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, ca urmare a admiterii cererii, s-a dispus radierea dreptului de servitute instituit de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Arad.

În prezentul litigiu, recurenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 255/2010, stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 6.776 mp (identificat în raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală ca fiind lotul nr. x, înscris în cartea funciară Arad sub nr. x), în cauză decelându-se şi probabilitatea exproprierii lotului rămas în proprietatea sa (parcela nr. 2, în suprafaţă de 114 mp), din cauza lipsei de acces la drumul public şi a poziţionării în proximitatea căii ferate, care îl fac inutilizabil şi neconstruibil.

Această ipoteză este confirmată şi de faptul că prin sentinţa nr. 77 din 31 martie 2023, pronunţată de instanţa de fond în prezentul dosar, cererea de chemare în judecată a recurentei a fost admisă, dispunându-se obligarea pârâtei la exproprierea lotului x de teren (rămas în proprietatea sa în urma exproprierii şi devenit inutilizabil), precum şi la plata unei despăgubiri corespunzătoare, daunele pentru exproprierea nelegală a lotului x, în suprafaţă de 6.776 mp, fiind stabilite la suma de 1.126.381 RON.

Or, situaţia particulară a cauzei pendinte, în care se pune problema acordării cuvenitelor despăgubiri recurentei pentru diminuarea suprafeţei rămase în proprietatea sa ca urmare a exproprierii, respectiv a exproprierii totale a terenului afectat şi acordării despăgubirilor pentru întreaga suprafaţă de teren aflată în proprietate pentru lipsa de acces la drumul public şi imposibilitatea unei utilizări conforme, se substituie ipotezei reglementate la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., realizându-se conexiunea cu dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, care vizează dreptul de servitute constituit de pârâtă în favoarea lotului rămas neexpropriat, devenit inutilizabil, asupra căruia, în prezentul dosar, planează posibilitatea exproprierii din acest motiv.

În această ipoteză, nu poate fi reţinută încălcarea normei de procedură menţionate câtă vreme raporturile juridice de drept material ale celor două litigii au relevat existenţa legăturii indisolubile care justifică măsura suspendării judecăţii, soluţionarea cererii de despăgubiri/expropriere dedusă judecăţii în cauza pendinte depinzând de modalitatea în care, în dosarul nr. x/2023, se va aprecia asupra dreptului de superficie a terenului vizat de expropriere.

Corelativ, Înalta Curte nu va primi criticile recurentei prin care s-a reclamat nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât suspendarea facultativă este reglementată la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin norme dispozitive, aparţinând instanţei de judecată puterea de a apreciere şi de decizie asupra oportunităţii acesteia, în vederea unei bune administrări a justiţiei.

Alin. (7) al art. 22 C. proc. civ. obligă instanţa de judecată, în situaţiile în care legea îi rezervă judecătorului putere de apreciere (cum este cazul de faţă), să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, urmând să soluţioneze litigiul conform regulilor de drept aplicabile.

Or, astfel cum s-a arătat, măsura suspendării constituie un instrument creat de legiuitor în scopul preîntâmpinării pronunţării unor hotărâri contradictorii ori susceptibile de reformare sau retractare, judecata pentru a cărei soluţionare definitivă s-a dispus suspendarea constituindu-se ca o chestiune prejudicială în raport cu cauza în care aceasta s-a invocat.

Cum coordonatele judecăţii şi circumstanţele factuale ale speţei au impus adoptarea acestei măsuri, în raport şi de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil (cererea de suspendare fiind formulată de pârâtă), instanţa de apel nu putea proceda contrar normei procedurale (art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.) ale cărei dispoziţii îşi găsesc aplicabilitatea în cauză.

Pentru identitate de raţiune, Înalta Curte nu va reţine încălcarea prevederilor art. 10 C. proc. civ., respectiv ale art. 6 alin. (1) ale aceluiaşi act normativ, întrucât, prin instituirea măsurii suspendării judecăţii curtea a respectat obligaţiile procesuale ale părţilor, procedând la examinarea solicitărilor formulate de acestea în prezenta cauză, respectând, astfel cum s-a arătat, principiul disponibilităţii, suspendarea judecăţii neafectând soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi cu celeritate de vreme ce aceasta a fost dispusă întemeiat, cu respectarea prescripţiilor legale.

De altfel, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. civ. relevă caracterul temporar al măsurii suspendării, prin art. 413 alin. (3) din acelaşi act normativ legiuitorul instituind posibilitatea revenirii asupra acesteia în anumite condiţii, măsura suspendării apărând ca fiind necesară atunci când planează riscul pronunţării unor hotărâri contradictorii în litigii al căror obiect se află în interdependenţă.

Având în vedere că nu s-a constatat o încălcare a normelor de procedură anterior analizate, Înalta Curte apreciază că recurentei nu i s-a produs vătămarea prevăzută la art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a putea aplica sancţiunea nulităţii actului de procedură, aptă să atragă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

6.2 Examinând recursul din perspectiva motivelor întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Aserţiunile subsumate acestui caz de casare vizează nemotivarea încheierii recurate în acord cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi conţinutul său contradictoriu, lipsa susţinerilor recurentei şi neindicarea argumentelor pentru care acestea nu au fost primite, precum şi o reţinere eronată a obiectului dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, în raport de care s-a dispus suspendarea.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Reprezentând o sinteză a judecăţii efectuate, hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces de analiză a susţinerilor părţilor şi a probelor administrate, motivarea sa constând într-o argumentare în scris a raţiunii care a condus la adoptarea soluţiei dispuse în cauză.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de părţi în cererile deduse judecăţii, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept expuse, putând să răspundă acestora prin considerente comune. Astfel, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de părţi, hotărârea nu este susceptibilă de reformare prin prisma motivului de recurs cercetat.

Raportat la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din examinarea modului în care instanţa de apel a analizat chestiunea prejudicială ivită - suspendarea judecăţii în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei, că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din cod, referitoare la expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, astfel că nu se poate reţine o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Pornind de la consemnările din cuprinsul încheierii din 13 septembrie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte remarcă faptul că instanţa de apel a pus în discuţie cererea de suspendare a judecăţii formulată de pârâtă, în raport de dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, fiind redate pe larg susţinerile reprezentanţilor convenţionali ai ambelor părţi, prezenţi la dezbateri.

Având nevoie de timp pentru a delibera asupra cererii de suspendare, în baza art. 396 C. proc. civ., curtea a amânat pronunţarea la 27 septembrie 2023.

Prin încheierea pronunţată la acea dată, care formează obiectul recursului pendinte, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de pârâtă şi a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Arad împotriva sentinţei nr. 77 din 31 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Arad, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Arad.

Contrar susţinerilor recurentei, curtea a expus motivele care au condus la adoptarea acestei soluţii, arătând că dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, având ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 se constituie într-o chestiune prejudicială faţă de cauza pendinte, întrucât vizează radierea dreptului de servitute constituit de pârâtă în favoarea lotului nr. x (identificat prin raportul de expertiză ordonat în cea dintâi fază a judecăţii), aflat în proprietatea recurentei şi devenit loc înfundat în urma exproprierii, în timp ce în prezentul litigiu se pune problema stabilirii unei despăgubiri corespunzătoare şi chiar a exproprierii acestui lot tocmai pentru că este inutilizabil, fiind fără acces la un drum public.

În contextul celor constatate, curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu consecinţa temporizării judecăţii pendinte până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Arad.

Din considerentele hotărârii recurate reiese că instanţa de apel a examinat susţinerile părţilor referitoare la măsura procedurală a suspendării judecăţii, expuse în şedinţa publică din 13 septembrie 2023 şi consemnate în încheierea de la acea dată, raportându-se la circumstanţele de fapt relevate, pe care le-a apreciat că sunt încadrabile în ipoteza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De altfel, întreaga construcţie juridică a încheierii recurate se subsumează acestei norme procedurale, precum şi alegaţiilor părţilor, motivarea acesteia, chiar şi într-o expunere succintă, corespunzând dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi susţinând dispozitivul.

Contrar susţinerilor recurentei, curtea nu a modificat obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, reţinând corect că acesta vizează o plângere formulată împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2013 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad, considerentele hotărârii recurate nefiind contradictorii, acestea conţinând o expunere clară şi concisă a motivelor de fapt şi de drept care au conturat convingerea instanţei cu privire la oportunitatea suspendării judecăţii.

Reţinând că existenţa unei expuneri sintetice a considerentelor nu echivalează cu nemotivarea hotărârii cât timp aceasta cuprinde împrejurările de fapt şi motivele de drept care au condus la adoptarea soluţiei şi tratează într-o manieră concisă aspectele litigioase ale pricinii, inclusiv apărările invocate în cursul judecăţii, Înalta Curte apreciază că maniera în care instanţa de apel a argumentat hotărârea atacată satisface cerinţele legale de motivare, de vreme ce s-a procedat la un examen efectiv al alegaţiilor părţilor şi a elementelor prezentate în susţinerea acestora, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Înalta Curte notează că obligaţia instanţelor naţionale de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauzele Perez c. Franţei, Jahnke şi Lenoble c. Franţei), acestea putând fi analizate grupat, răspunsul putând fi şi implicit, rezultând din considerentele expuse în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Faţă de aceste considerente, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea hotărârii recurate permiţând verificarea conformităţii acesteia cu susţinerile părţilor şi cu prevederile legale aplicabile.

6.3 Cât priveşte criticile recurentei, referitoare la faptul că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material incidente în cauză, invocate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte remarcă faptul că acestea vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 756 C. civ., care reglementează modul de constituire a servituţii.

Or, prin hotărârea recurată curtea nu a făcut aplicarea acestor norme în cauză, ci a examinat exclusiv cererea de suspendare formulată de pârâtă, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., modalitatea de constituire a dreptului de servitute nefăcând obiectul judecăţii în apel pentru a determina exercitarea controlului de legalitate al hotărârii recurate sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 27 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.