Territorial Competence for Paternity Denial and Civil Status Correction: Application of Alternative Jurisdiction for Filial Actions Over Exclusive Foreign Domicile Rule
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Botoșani Court, establishing its territorial competence to adjudicate the case. The dispute concerned a modified civil action seeking to deny the presumed paternity of the child’s father, establish the biological father’s filiation, and consequently cancel and reissue the birth certificate to reflect correct data, along with a claim for moral damages. The conflict arose because the initial Botoșani Court invoked exclusive jurisdiction of the Bucharest Sector 1 Court for civil status matters involving Romanian citizens domiciled abroad, while the Bucharest Court argued that the principal claim became a paternity denial action governed by general territorial rules. Deciding on the basis that the amended primary claim was a paternity denial action subject to alternative territorial jurisdiction under Articles 107 and 113 of the Civil Procedure Code, and that auxiliary requests for civil status amendments follow the principal claim under Article 123, the Court held that the plaintiffs’ choice of the defendant’s domicile court constituted a valid selection, thereby confirming the Botoșani Court’s competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 438 C. civ, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, art. 126 C. proc. civ, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, art. 433 C. civ, art. 123 C. proc. civ; Territorial Competence for Paternity Denial and Civil Status Correction: Application of Alternative Jurisdiction for Filial Actions Over Exclusive Foreign Domicile Rule: The dispute concerned a modified civil action seeking to deny the presumed paternity of the child’s father, establish the biological father’s filiation, and consequently cancel and reissue the birth certificate to reflect correct data, along with a claim for moral damages. The conflict arose because the initial Botoșani Court invoked exclusive jurisdiction of the Bucharest Sector 1 Court for civil status matters involving Romanian citizens domiciled abroad, while the Bucharest Court argued that the principal claim became a paternity denial action governed by general territorial rules. Deciding on the basis that the amended primary claim was a paternity denial action subject to alternative territorial jurisdiction under Articles 107 and 113 of the Civil Procedure Code, and that auxiliary requests for civil status amendments follow the principal claim under Article 123, the Court held that the plaintiffs’ choice of the defendant’s domicile court constituted a valid selection, thereby confirming the Botoșani Court’s competence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive section as the legal basis for the court's decision to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competence of the Botoșani Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă, la data de 21 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., prin reprezentant legal A., au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Botoşani - prin Primar - Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidenţa Persoanelor - Biroul de Stare Civilă Botoşani, Municipiul Botoşani - prin primar - Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidenţa Persoanelor - Biroul de Stare Civilă Botoşani, C. şi D., instanţa să dispună anularea certificatului de naştere seria x numărul x, emis la data de 17 august 2020, pe numele B., şi eliberarea unui nou certificat de naştere care să cuprindă menţiunile corecte şi conforme cu realitatea, obligarea pârâtei la transcrierea în Registrele române de stare civilă a certificatului de naştere numărul x, cu nr. personal de înregistrare x, emis pe numele B., de către autorităţile din Republica Cipru la data de 29 octombrie 2015, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 115/1996, art. 71 şi urm., art. 84, 100 şi urm., art. 408 şi urm. din C. civ.
Prin cererea modificatoare depusă de către reclamanţi în data de 10 septembrie 2021 s-a solicitat completarea acţiunii, în sensul de a se stabili că minorul B. îl are ca tată biologic pe numitul D. şi nu pe pârâtul C., fostul soţ al mamei, şi, totodată, să se dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni în actele de naştere ale minorului, la rubrica tată, să se radieze numele şi prenumele numitului C. de la rubrica "tatăl" din registrele de stare civilă române, din certificatul de naştere al minorului, să se constate că tatăl biologic al minorului este pârâtul D., împreună cu care reclamanta a conceput copilul, iar minorul să poarte numele tatălui său biologic Avasilcăi. De asemenea, a solicitat să se dispună eliberarea unui certificat definitiv care să poarte menţiunile corecte şi să reflecte situaţia juridică reală a minorului, aşa cum a fost declarată în Cipru şi recunoscută prin hotărâre judecătorească în România, faţă de acest capăt de cerere reclamanţii înţelegând să solicite introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a numiţilor C. şi D..
Reclamanţii au arătat că temeiul de drept al cererii modificatoare îl constituie dispoziţiile art. 414, art. 425 şi urm., art. 433 - 434, art. 438 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2537 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Botoşani, secţia civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, astfel cum rezultă din situaţia de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată, reclamanţii locuiesc în Cipru de peste 5 ani, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, potrivit cu care:
"Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.", precum şi dispoziţiile art. 126 din Metodologia din 26 ianuarie 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă aprobată prin H.G. nr. 64 din 26 ianuarie 2011, care dispune în sensul că:
"(2) Cererile de anulare, modificare sau completare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de cetăţenii străini se adresează Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, iar competenţa efectuării verificărilor revine structurii de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. pe raza căruia aceştia şi-au ales domiciliul pentru citare."
Instanţa a apreciat că, în materia competenţei teritoriale, prin "domiciliu" se înţelege adresa unde partea locuieşte efectiv, respectiv locuinţa faptică a acesteia, iar, în speţă, reclamanţii, cetăţeni români, locuiesc în fapt de o lungă perioadă în Cipru, împrejurare care atrage competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a prezentei cauze a Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.
În consecinţă, din interpretarea per a contrario a textului art. 126 C. proc. civ., s-a apreciat că reiese că ori de câte ori este vorba despre o cauză care nu se referă la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, cum este cazul şi în speţă, normele care stabilesc competenţa teritorială sunt de ordine publică, părţile neputând deroga de la acestea, iar instanţa este datoare, potrivit art. 130 alin. (2) din acelaşi cod, să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 827 din 01 februarie 2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Botoşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivare, această instanţă a reţinut că, deşi art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 stabileşte că soluţionarea cererilor de anulare, completare, modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar reclamanţii din prezenta cauză au domiciliul în fapt în afara ţării, înainte de primul termen de judecată, respectiv în data de 09 septembrie 2021, reclamanţii şi-au modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat, suplimentar, în baza art. 433 C. civ., tăgăduirea paternităţii pârâtului C. în ce îl priveşte pe minorul B. şi stabilirea paternităţii în favoarea pârâtului D..
În acest sens, instanţa a reţinut că această solicitare a devenit capătul principal de cerere, iar solicitarea privind anularea actului de naştere şi emiterea unuia nou, având la rubrica privind tatăl pe pârâtul D. a căpătat caracter accesoriu, întrucât soluţia cu privire la aceasta depinde de soluţia ce va fi pronunţată cu privire la capătul de cerere având ca obiect tăgadă paternitate, competenţa urmând a fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 123 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod.
În ce priveşte capătul principal de cerere, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., competentă fiind instanţa de la domiciliul pârâţilor, iar din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre un litigiu privind bunuri sau alte drepturi de care părţile pot să dispună, competenţa teritorială în prezenta cauză este de ordine publică, instanţa fiind obligată, în baza art. 130 alin. (2) C. proc. civ., să invoce din oficiu excepţia necompetenţei.
Concluzionând, instanţa a constatat că, întrucât din cuprinsul cererii modificatoare rezultă că pârâţii C. şi D. au domiciliul în municipiul Botoşani, instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Botoşani.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţele aflate în conflict, respectiv Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la obiectul litigiului, respectiv capătul principal de cerere, pentru stabilirea competenţei de soluţionare, pe de o parte, Judecătoria Botoşani a reţinut că, în acord cu prevederile art. 57 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, aceasta fiind şi situaţia în speţă, dat fiind faptul că reclamanţii locuiesc în Cipru, iar pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că, faţă de cererea modificatoare depusă de reclamanţi la data de 10 septembrie 2021, capătul principal de cerere îl reprezintă tăgada paternităţii pârâtului C., ipoteză în care sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţinând instanţei de la domiciliul pârâţilor, respectiv Judecătoriei Botoşani.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanţii A. şi B., prin reprezentant legal A., au solicitat anularea certificatului de naştere seria xnumărul x, emis la data de 17 august 2020, pe numele B. şi eliberarea unui nou certificat de naştere care să cuprindă menţiunile corecte şi conforme cu realitatea, obligarea pârâtei la transcrierea în Registrele române de stare civilă a certificatului de naştere numărul x, cu nr. personal de înregistrare x, emis pe numele B., de către autorităţile din Republica Cipru, la data de 29 octombrie 2015, precum şi obligarea pârâţilor Municipiul Botoşani şi Primăria Municipiului Botoşani, prin primar, prin Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidenţa Persoanelor - Biroul de Stare Civilă Botoşani, la plata sumei de 10000 RON reprezentând daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei reclamantei.
Înaintea primului termen de judecată, respectiv la data de 10 septembrie 2021, reclamanţii şi-au precizat şi modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat să se stabilească că minorul B. îl are ca tată biologic pe numitul D. şi nu pe pârâtul C., fostul soţ al mamei, solicitând, totodată, efectuarea cuvenitelor menţiuni în actele de naştere ale minorului, în sensul radierii numelui şi prenumelui numitului C. de la rubrica "tatăl" din registrele de stare civilă române, din certificatul de naştere al minorului, iar minorul să poarte numele tatălui său biologic, Avasilcăi; de asemenea, au mai solicitat să se dispună eliberarea unui certificat definitiv care să poarte menţiunile corecte şi să reflecte situaţia juridică reală a minorului, aşa cum a fost declarată în Cipru şi recunoscută prin hotărâre judecătorească în România.
Înalta Curte reţine că unul dintre principiile care guvernează procesul civil este principiul disponibilităţii care reprezintă posibilitatea conferită de lege părţilor de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare, sens în care judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării.
În acest sens, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevede că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor şi, corelativ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ. impune ca judecătorul să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut.
Or, în raport cu cererea modificatoare prin care reclamanţii au stabilit limitele cadrului procesual, se constată că scopul urmărit de titularii cererii este răsturnarea, în primă fază, a prezumţiei de paternitate instituită prin art. 414 din C. civ., iar ulterior stabilirea filiaţiei faţă de tatăl minorului, anularea certificatului de naştere şi emiterea unuia nou.
Conform dispoziţiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acţiune.
Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că, în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, fie celei de la domiciliul reclamantului, în această categorie fiind şi cererile denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 421-449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternităţii.
Prin urmare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, în sensul că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului, care, potrivit art. 116 C. proc. civ., are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Totodată, se reţine că, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod.
În speţă, reclamanţii au ales să sesizeze instanţa de la domiciliul pârâţilor, respectiv Judecătoria Botoşani, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 1 şi art. 116 C. proc. civ., a fost stabilită în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.