Trademark cancellation claim and damages for prior commercial name rights; appeal annulled as unstampable

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă la data de 23.03.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea mărcii verbale naţionale x "A." (dată de depozit 15.02.2019), înregistrată sub nr. x, aparţinând pârâtei B. pentru toate produsele din clasa 4 pentru care beneficiază de protecţie şi obligarea OSIM la efectuarea menţiunii radierii mărcii în Registrul mărcilor; obligarea pârâtelor B. şi C. S.R.L. la plata de despăgubiri în cuantum de 1.000 RON, ca urmare a săvârşirii unor fapte ilicite prin încălcarea drepturilor de proprietate industrială conferite de numele comercial "A." aparţinând reclamantei; obligarea pârâtei B. la publicarea, pe cheltuiala acesteia, a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în trei cotidiene de circulaţie naţională, respectiv «Ziarul financiar», «Adevărul», «Libertatea» sau, după caz, autorizarea reclamantei de a aduce la îndeplinire obligaţia pe cheltuiala Asociaţiei, în cazul în care aceasta din urmă nu o execută de bunăvoie; obligarea pârâtelor B. şi C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, precum şi la dobânda legală penalizatoare calculată asupra cheltuielilor de judecată începând cu data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1035 din 16 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea, a dispus anularea înregistrării mărcii x "A." dată depozit 15.02.2019, înregistrată sub nr. x deţinută de pârâta B., pentru toate produsele din clasa 4 pentru care s-a dispus înregistrarea, a obligat OSIM să radieze marca x "A." dată depozit 15.02.2019, înregistrată sub nr. x din Registrul Naţional al Mărcilor, a respins în rest cererea ca neîntemeiată, a obligat pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 20.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (300 RON) şi 20.000 RON (onorariu avocat), în măsura admiterii cererii, a redus onorariul avocatului pârâtei C. S.R.L. de la suma de 5.000 RON la suma de 3.000 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus şi a luat act de manifestarea de voinţă a pârâtei B. de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

I.3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 74A din 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B., împotriva sentinţei civile nr. 1035/16.07.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi cu intimaţii-pârâţi C. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci; a obligat apelanta la plata sumei de 17.057,48 RON cheltuieli de judecată către intimată.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 74A din 25 ianuarie 2023, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtă B..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 aprilie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului C9, astfel cum rezultă din fişa ECRIS şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat drept motive de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi văzând art. 499 teza a II-a C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, excepţie absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele:

Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condiţiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice şi juridice şi care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013).

Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac şi se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În situaţia în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanţa este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru şi, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părţii obligaţia achitării acesteia, înainte de a pronunţa soluţia de anulare a cererii ca netimbrate.

În speţa pendinte, prin rezoluţia din data de 27 aprilie 2023, instanţa de recurs a stabilit în sarcina recurentei-pârâte, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON aferentă cererii de recurs şi a dispus, totodată, emiterea unei adrese acesteia prin care să i se aducă la cunoştinţă că are obligaţia de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligaţiei, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

În acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată - în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că prin adresa comunicată la data de 05 mai 2023, recurentei-pârâte i-a fost comunicată obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoştinţată despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată.

Totodată, prin aceeaşi adresă, i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea de a formula, în condiţiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru în termen de 5 zile de la primirea comunicării şi, în temeiul art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Din actele şi lucrările dosarului se constată, însă, că, deşi a fost legal înştiinţată despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 200 RON, până la acest termen de judecată, şi nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în situaţia în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita.

Or, fiind vorba de o condiţie legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat.

Reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia, ca parte care a pierdut procesul, în sensul textului legal menţionat, la plata către intimata-reclamantă a sumei de 17.067,08 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit documentelor justificative depuse la dosar.

Din perspectiva prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se observă că suma achitată de parte avocatului cu titlu de onorariu avocaţial aferent etapei recursului este una corespunzătoare dificultăţii şi caracterului divers al problematicii legale pe care soluţionarea recursului o presupunea prin raportare la chestiunile dezlegate şi totodată la motivele recursului şi la apărările intimatei.

De aceea, în aprecierea proporţionalităţii sumei ce constituie cheltuieli de judecată devine lipsit de relevanţă aspectul că recursul nu a fost soluţionat pe fond, pentru că, în contextul complexităţii considerabile a cauzei, intimata-reclamantă nu putea prevedea acest parcurs al litigiului (cauzat de neplata taxei judiciare de timbru în cuantum fix aferentă cererii de recurs) şi era ţinută a se apăra eficient şi adecvat criticilor formulate prin recurs, ceea ce a dus la angajarea cheltuielii pentru reprezentare şi asistenţă de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 74A din 25 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimaţii-pârâţi C. S.R.L. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 17.067,08 RON către intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2024.