Inadmissibility of cassation in insurance litigation under amended Art. 483(2) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, la data de 04 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată, în calitate procesuală de pârât, B. S.A. Voluntari, iar în calitate procesuală de intervenient forţat, pe numitul C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro daune morale şi la plata sumei de 10.305 RON daune materiale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul civil.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1382, art. 1385, art. 1386 şi art. 1391 din C. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 20 septembrie 2020, reclamanta a precizat că înţelege să îşi mărească cuantumul pretenţiilor civile, constând în daune materiale, cu suma de 126 RON, reprezentând contravaloarea suplimentului de expertiză medico-legală.

2. Hotărârea Tribunalului Hunedoara.

Prin sentinţa civilă nr. 2796/2020 din 27 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta A., reprezentată de mama D., împotriva pârâtei S.C. B. S.A., şi în contradictoriu cu intervenientul forţat C., şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta, ca în calitate de asigurător, să plătească reclamantei suma de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale şi suma de 10.431 RON, cu titlu de despăgubiri materiale; a fost respinsă, în rest, acţiunea civilă.

3. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin decizia civilă nr. 1287/2021 din 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2796 din 27 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a stabilit ca şi cuantum al daunelor materiale la plata cărora a fost obligată pârâta suma de 9733 RON, a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., reprezentată de mama D., împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 1287/2021 din 22 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A..

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate, cu privire la daunele morale, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 şi a art. 1349, a art. 1532 şi a art. 2213 din C. civ. cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirilor morale; recurenta-pârâtă a mai solicitat desfiinţarea actelor de executare efectuate în baza deciziei recurate, cu consecinţa întoarcerii executării silite în conformitate cu dispoziţiile art. 723 şi următoarele din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 noiembrie 2021, şi repartizat, aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 10 noul C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor în vederea judecării cererii de recurs deduse judecăţii.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor A. şi C., care nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 04 mai 2020:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 C. proc. civ., inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, la data de 04 mai 2020, reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată, formulate în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi cu pârâtul C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro, reprezentând daune morale şi la plata sumei de 10.431 RON, cu titlu de daune materiale.

Toate capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţii pecuniare ale reclamantei, care, în calitate de victimă a unui accident de circulaţie, a înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâtei B. S.A. la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii evenimentului rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1382, art. 1385, art. 1386 şi art. 1391 din C. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Potrivit obiectului cererii deduse judecăţii şi a normelor legale invocate de reclamantă, se constată că aceasta se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtei izvorând dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat (poliţa de asigurare seria xo/16H16/DV nr. x valabilă de la 19 decembrie 2018 şi până la 18 iunie 2019) şi producerii riscului asigurat.

Litigiul a fost soluţionat, în primă instanţă, de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, iar apelul declarat de pârâta B. S.A. a fost soluţionat de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a exercitat calea de atac a recursului pârâta B. S.A..

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Aplicând aceste dispoziţii legale în speţă, se constată că decizia civilă nr. 1287/2021 din 22 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de calea de atac a recursului.

În acest sens, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii, reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

În raport cu argumentele expuse şi cu dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1287/2021 din 22 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1287/2021 din 22 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.