Contractual liability for erroneous Gantt chart upload and inadmissibility of new VAT claims introduced on appeal

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a I civilă la data de 22 decembrie 2017, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară obligarea acesteia la plata sumei de 206.702,67 RON, din care 162.887,83 RON aferentă cheltuielilor declarate neeligibile în sarcina instituţiei reclamante din culpa pârâtei şi TVA aferent în cuantum de 43.814,84 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 530 din 24 mai 2018, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 540/F din 26 noiembrie 2018 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2017, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca şi, pe cale de consecinţă:

Pârâta a fost obligată la plata sumei de 206.702,67 RON, din care 162.887,83 RON aferentă cheltuielilor declarate neeligibile şi TVA aferent în cuantum de 43.814,84 RON.

Pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca a fost obligată la actualizarea sumei anterior menţionate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, începând cu data de 16.04.2014 până la data plăţii efective.

S-a luat act de faptul că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Decizia pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 127/A din 5 iunie 2019 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, pe care a anulat-o în întregime şi a trimis cauza pentru competentă judecare în primă instanţa la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

4. Decizia pronunţată în recurs în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 505 din 20 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Universitatea "Dunărea de Jos", a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

5. Decizia pronunţată în apelluj, în rejudecare

Prin decizia nr. 155/A din 16 septembrie 2020 Curtea de Apel Cluj, secţia a I civilă a admis în parte apelul declarat de pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia referitoare la obligarea pârâtei Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca la plata de TVA în sumă de 43.814,84 RON, cu consecinţa respingerii acestui petit. A păstrat restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi şi pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos "din Galaţi a formulat, în esenţă, următoarele critici:

- în conformitate cu prevederile articolului 425 C. proc. civ., decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel, în ceea ce priveşte înlăturarea din sentinţa apelată a dispoziţiei referitoare la obligarea pârâtei Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca la plata sumei de 43.814,84 RON cu titlu de TVA aferent cheltuielilor declarate eligibile, este netemeinică, deoarece hotărârea cuprinde motive contradictorii;

- deşi în cauză s-a reţinut nerespectarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate la art. 5.1 lit. b), c), f) din Acordul de parteneriat, invocat prin cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia referitoare la obligarea pârâtei Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca la plata de TVA în sumă de 43.814,84 RON;

- această sumă de 43.814,84 RON, precum şi sumele cu titlul de TVA aferente atât apelantei pârâte cât şi celuilalt partener, trebuiau solicitate, după validarea cererilor de rambursare, de către apelanta pârâtă;

- conform instrucţiunii AMPOSDRU privind plata de către AMPOSDRU a contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul Proiectelor de finanţare prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, după semnarea Actului adiţional, în vederea rambursării TVA-ului aferent cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, pârâta trebuia să transmită la AM/OI responsabil, o cerere de restituire a contravalorii TVA plătite, aferentă cheltuielilor eligibile, însă apelanta pârâtă nu făcut niciun demers de recuperare a sumelor reprezentând TVA, deşi avea obligaţia contractuală de a face acest demers şi, în mod expres, i-a fost solicitat acest lucru;

- inacţiunea apelantei pârâte de solicita, după validarea cheltuielilor de către Autoritatea de Management, a TVA-ului probează fapta ilicită a apelantei pârâte, sancţionată temeinic şi legal de către instanţa de fond;

- faţă de probatoriul administrat, în mod temeinic şi legal se impune a se reţine că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale şi anume existenţa unui contract valabil încheiat, fapta ilicită constând în neîndeplinirea de către apelanta - pârâtă a obligaţiei de informare a partenerilor asupra încărcării eronate a diagramei Gantt, prejudiciul şi raportul de cauzalitate - prejudiciul suferit de reclamantă este consecinţa directă şi necesară a neexecutării culpabile a obligaţiei contractuale asumate de către pârâtă. Este deci incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. /1) pct. 8 C. proc. civ.

- sentinţa recurată nu întruneşte exigenţele impuse atât de dispoziţiile art. 6 din CEDO, cât şi de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conţinând şi motive contradictorii, în sensul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

- instanţa de apel a soluţionat apelul fără analizarea tuturor aspectelor invocate şi prin analiza aparentă a susţinerilor pârâtei, fără să procedeze la o analiză efectivă, de fapt şi de drept, nefiind verificate argumentele invocate de către reclamantă în susţinerea acestui demers procesual;

S-a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa obligării pârâtei la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin Acordul de parteneriat nr. 7461 din 28 iulie 2009.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat următoarele critici:

- decizia recurată oferă o motivare contradictorie care este de natură să împiedice părţile să cunoască raţionamentul real şi efectiv al instanţei. Astfel, instanţa de apel a reţinut că "pârâta USAMV Cluj-Napoca a susţinut că toţi partenerii, au participat la întocmirea Diagramei Gantt şi la descrierea activităţilor ce urmau a fi desfăşurate în partea narativă a proiectului, anterior semnării contractului de finanţare", iar apoi reţine că "pârâta nu a susţinut că Diagrama Gantt întocmită de toţi partenerii nu era corelată cu partea narativă a proiectului";

- pârâta, în calitate de partener principal, nu a încărcat, în mod eronat, niciunul dintre documentele aferente cererii de finanţare, în sistemul A.. Partea descriptivă/narativă şi Diagrama Gantt au fost întocmite împreună cu partenerii proiectului şi ulterior a fost încărcată de către pârâtă, în calitate de lider, în sistemul A.;

- încărcarea în platforma A. a fost realizată de o persoană în numele consorţiului, nu de către o persoană independentă, fără nicio responsabilitate faţă de proiect, încărcate materialele generate/realizate/aprobate de către toţi partenerii implicaţi;

- prin urmare, nu se poate face o distincţie şi o culpabilizare individuală a vreuneia dintre partenerii din consorţiu pentru erorile materiale survenite, din moment ce ele au fost rezultatul muncii în echipă şi au fost aprobate de cei trei parteneri implicaţi în proiect;

- cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate de către pârâtă, în calitate de lider de proiect, această susţine a instanţei este neîntemeiată deoarece la momentul în care pârâta a identificat neconcordanţa între partea descriptivă a proiectului şi Diagrama Gantt a informat, potrivit art. 5.1. lit. b) din Acordul de parteneriat nr. 7461/28.07.2009, atât partenerii din proiect cât şi AM-POSDRU;

- reclamanta nu a fost interesată de remedierea erorii strecurate în Diagrama Gantt, fapt demonstrat şi prin lipsa de la şedinţa de mediere cu OIPOSDRU, precum şi de lipsa unor documente prin care să îşi aducă aportul la remedierea situaţiei prin sprijin direct şi nemijlocit al celorlalţi parteneri;

- motivele pe care se întemeiază hotărârea instanţei de apel sunt contradictorii şi nu au fost probate prin niciun înscris de către reclamantă, apărarea acesteia rezumându-se la a afirma în mod neîntemeiat că pârâta ar fi transmis partenerilor o altă Diagramă Gantt;

- pârâta nu şi-a încălcat obligaţiile prevăzute de art. 5.1. lit. b), c) şi f) din Acordul de parteneriat nr. 7461/28.07.2009 pe perioada negocierii, încheierii şi executării acestuia;

- instanţa de apel a reţinut în mod eronat că pârâta a modificat graficul de desfăşurare a activităţilor convenit de parteneri, cu ocazia încărcării Dia-gramei Gantt pe platforma A., în condiţiile în care la dosarul cauzei nu s-a probat prin niciun înscris că aceasta a încărcat o altă Diagrama Gantt decât cea asumată de către toţi partenerii;

- în ceea ce priveşte condiţia existenţei unei fapte ilicite, pârâta şi-a respectat obligaţiile asumate prin Acordul de parteneriat, inclusiv obligaţia prevăzută de art. 5.1. lit. b) privind informarea partenerilor privind progresul activităţilor din cadrul proiectului;

Cu privire la condiţia existenţei raportului de cauzalitate, în prezentul litigiu, această condiţie nu este îndeplinită deoarece reclamanta nu a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul creat;

- în ceea ce priveşte vinovăţia autorului faptei ilicite, în condiţiile în care pârâta nu a cunoscut existenţa neconcordanţei între partea descriptivă şi diagrama GANTT, nu s-a probat vinovăţia acesteia, întrucât proiectul a fost întocmit şi asumat de către toţi partenerii;

S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată;

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. In subsidiar, în condiţiile în care se va trece peste excepţia invocată, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă Universitatea "Dunărea de Jos"din Galaţi a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi şi de pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 155/A din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Judecata în recurs. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la recursurile declarate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere următoarele:

a) În legătură cu recursul declarat de reclamantă.

Astfel cum bine a reţinut instanţa de apel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la "plata sumei de 206.702,67 RON, din care 162.887,83 RON aferentă cheltuielilor declarate neeligibile în sarcina instituţiei noastre din culpa pârâtei şi TVA aferentă în cuantum de 43.814,84 RON".

Conţinutul cererii de chemare în judecată trimite, într-adevăr, la concluzia că din totalul sumei solicitate prin capătul principal de cerere, suma de 162.888,83 RON reprezintă cheltuieli cu salariile angajaţilor în proiect, declarate neeligibile pentru perioada septembrie 2010 - mai 2011, în vreme ce pentru diferenţa de 43.814,84 RON pretinsă de reclamantă cu titlu de TVA lipseşte o motivare în fapt şi drept, care să o justifice din punct de vedere juridic, astfel încât să convingă instanţa de apel că acordarea ei în beneficiul reclamantei este întemeiată.

În acest circumstanţe, aprecierea instanţei de apel potrivit căreia faţă de natura pretenţiei în sumă de 162.887,83 RON, respectiv cheltuieli cu salariile angajaţilor care aveau să fie declarate neeligibile, apare ca întemeiată constatarea că întrucât salariile nu sunt purtătoare de TVA, cu privire la acestea nu există obligaţia de a fi plătită TVA către bugetul de stat. Pe cale de consecinţă, nu exista nici temei pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 43.814,84 RON, instanţa de apel fiind în drept a considera că această sumă nu ar putea reprezenta TVA aferentă cheltuielilor declarate neeligibile din cererea de rambursare nr. x, astfel cum s-a menţionat în cererea de chemare în judecată.

Apreciază, aşadar, Înalta Curte că motivele care au întemeiat această soluţie a instanţei de apel sunt coerente logic şi juridic, ele susţinându-se unele pe altele şi contribuind, în mod unitar, la demonstrarea corectitudinii juridice a soluţiei pe care recurenta reclamantă o critică invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Este corectă şi statuarea instanţei de apel potrivit căreia precizările făcute în apel de către reclamantă în primul ciclu procesual nu pot fi reţinute ca având, în sensul prevederilor art. 478 alin. (4) C. proc. civ., natura unor explicitări ale pretenţiilor privitoare la natura şi fundamentul sumei de 43.814,84 RON, deci care ar fi admisibile prin raportare la aceste prevederi legale. Pentru a avea acest caracter şi, deci, pentru a putea fi primite în proces, era necesar ca temeiul juridic al acestor pretenţii, înţeles ca fundamental element de configurare a cererii reclamantei, să rămână neschimbat. Când însă aşa-zisele "explicitări" tind la înlocuirea temeiului iniţial al pretenţiilor cu altul nou, de natură a atrage o reconfigurare, sub acest aspect, a judecăţii, iar această "explicitare" intervine întâia oară în apel, devine îndeajuns de limpede că, într-o asemenea situaţie, nu dispoziţiile art. 478 alin. (4) C. proc. civ. sunt incidente ("Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe"), ci acelea ale alin. (3) al articolului ("În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi").

Or, în condiţiile însă în care prin precizările ("explicitările") depuse în apel reclamanta arată că, de fapt, tinde la a obţine TVA aferentă cheltuielilor eligibile din cadrul cererilor de rambursare nr. x, iar nu TVA aferentă cheltuielilor declarate neeligibile din cererea de rambursare nr. x (cheltuieli de personal), era justificat ca instanţa de apel să considere că trebuie reţinută incidenţa prevederilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Se cuvine a observa, sub acest aspect, că prin Decizia nr. 28/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (prin care, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 478 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că explicitarea pretenţiilor implicite în apel nu are semnificaţia modificării cadrului procesual sub aspectul obiectului judecăţii şi a derogării de la dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, dar presupune corecta lămurire a limitelor judecăţii în primă instanţă), s-a statuat, în cuprinsul considerentelor (pgf. nr. 57) că "...precizările care pot fi aduse pretenţiilor în faza procesuală a apelului nu pot fi pretext pentru nesocotirea limitelor devoluţiunii şi deducerea în faţa judecăţii a unor cereri noi (...)."

În concluzie, instanţa de apel nu a săvârşit, în contra reclamantei, nicio greşeală de judecată, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi nici a motivului prevăzut de pct. 8 al aceluiaşi articol.

Sub acest din urmă aspect, reţine Înalta Curte că referirile pe care reclamanta le face, în cuprinsul cererii sale de recurs, la întrunirea condiţiilor răspunderii civile contractuale a pârâtei cu privire la suma de 43.814,84 RON apar ca lipsite de relevanţă, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, precizările scrise depuse de reclamantă în apel, în primul ciclu procesual, depăşesc limitele îngăduite de art. 478 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., prin ele atribuindu-se un nou fundament juridic, deci o cauză nouă, respectivei pretenţii.

Se impune, aşadar, a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

b) În legătură cu recursul declarat de pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca (denumită în continuare U.S.A.M.V.).

Cu caracter preliminar, Înalta Curte înţelege să precizeze că, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai în scopul verificării legalităţii hotărârii atacate, limitele acestui control fiind cele ce rezultă din motivele expres şi limitativ afirmate prin dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel fiind, examinarea oricărei cereri de recurs obligă la o riguroasă observare a limitelor instituite prin prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., trimiţând, totodată, şi la concluzia că motivele de recurs invocate de partea recurentă care nu îşi au corespondent în ipotezele menţionate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi primite spre a fi analizate pe fondul lor. În spiritul acestei concepţii, legiuitorul a găsit, de altfel, potrivit să afirme, prin prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că recursul este lovit de nulitate "...în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În acelaşi spirit, când doar unele dintre motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare prevăzute de lege, aceste motive nu pot fi socotite valide, adică apte să oblige instanţa de recurs la a le cerceta fondul lor.

Înalta Curte a găsit de cuviinţă să facă aceste precizări cu caracter teoretic şi general deoarece în procesul de faţă, deşi recurenta U.S.A.M.V. a invocat, prin cererea sa de recurs, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în concret cele mai multe dintre motivele expuse în cererea de recurs tind la reconsiderarea stării de fapt reţinute de prima instanţă şi, după caz, de către instanţa de apel, în urma reaprecierii provelor administrate.

Or, astfel cum rezultă din prevederile art. 488 C. proc. civ., instanţei de recurs legea nu îi acordă o asemenea prerogativă, interpretarea şi aprecierea probelor în vederea stabilirii stării de fapt relevante în cauză fiind un atribut acordat primei instanţe şi celei de apel, ca instanţe ale fondului, însă nu şi instanţei de recurs.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte precizează că toate criticile şi susţinerile pârâtei recurente prin care, în opoziţie cu cele reţinute de instanţa de apel, se afirmă, în esenţă, că:

- eroarea materială în legătură cu diagrama Gantt s-a produs la momentul elaborării acesteia, când nu s-a observat lipsa de corelare între partea descriptivă şi Diagrama Gantt, iar nu la momentul în care U.S.A.M.V. a încărcat diagrama Gantt pe platforma A., rezultând că eroarea materială exista la momentul încărcării;

- fiind vorba despre o eroare săvârşită la momentul elaborării diagramei Gantt, acesta putea fi observată de oricare dintre parteneri, astfel că nu există o culpă exclusivă a U.S.A.M.V.

- U.S.A.M.V. nu şi-a încălcat obligaţiile prevăzute de art. 5.1 lit. b), c) şi f) din Acordul de parteneriat nr. 7461/28.07.2009 pe perioada negocierii, încheierii şi executării acestuia, aceste susţineri fiind probate prin faptul că U.S.A.M.V. a acţionat cu bună-credinţă pe parcursul derulării proiectului, îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale;

- în cauză nu s-a probat prin niciun înscris că U.S.A.M.V. a încărcat o altă diagramă Gantt decât cea asumată de către toţi partenerii.

Prin aceste aserţiuni, cărora pârâta le atribuie calitatea de motive ale recursului ei, se tinde, în realitate, nu la a se critica legalitatea deciziei prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci la a se obţine din partea instanţei de recurs stabilirea unei alte stări de fapt decât aceea reţinută de instanţa de apel.

Are în vedere Înalta Curte că instanţa de apel a reţinut, în urma analizei şi interpretării probatoriului administrat, că în contradicţie cu susţinerile pârâtei, partenerii de proiect ai acesteia " . . . . . . . . . .şi-au desfăşurat activităţile conform graficului descris în partea narativă a proiectului, însă Diagrama Gantt încărcată de pârâtă în sistemul A. a fost eronată, nerespectând graficul de derulare a activităţilor convenit de toţi partenerii, precum şi că " . . . . . . . . . . .eroarea a apărut cu ocazia încărcării Diagramei Gantt pe platforma A.. Această acţiune putea fi întreprinsă doar de către pârâtă, în calitate de reprezentant legal al asocierii dintre cele trei universităţi. Accesul la această platformă prin care se transmitea cererea de finanţare l-a avut exclusiv pârâta", pentru a conchide că "...pârâta nu a dovedit în cauză apărarea sa că a încărcat în sistemul A. întocmită în mod eronat de către toţi partenerii, în schimb susţinerea reclamantei în sensul că eroarea a apărut numai cu ocazia încărcării Diagramei Gantt pe platforma A. este susţinută chiar de înscrisurile emanând de la pârâtă şi de la autoritatea de management".

De aici, statuarea Curţii de apel că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, pârâta nerespectând obligaţiile asumate la art. 5-1 lit. b),c) şi f) din Acordul de parteneriat.

Faţă de toate cele de mai sus, dar şi în raport de întregul conţinut al deciziei recurate, arată Înalta Curte că raţionamentul şi argumentele instanţei de apel sunt corecte şi logice, susţinându-se unele pe altele şi contribuind, împreună, la fundamentarea soluţiei cuprinse în dispozitivul deciziei.

Nu s-ar putea, deci, reţine, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de U.S.A.M.V., după cum, în sensul celor deja menţionate în precedent, Înalta Curte nu ar putea trece la modificarea stării de fapt pentru a reţine că nu există o culpă exclusivă a pârâtei în săvârşirea faptei ilicite prejudiciabile, căci s-ar depăşi limitele de control îngăduite de art. 488 C. proc. civ.

În ce priveşte criticile din recurs potrivit cărora în mod nelegal a fost angajată răspunderea civilă a pârâtei, Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Atâta vreme cât s-a reţinut de către instanţa de apel, în baza probelor administrate, că exclusiv pârâta (iar nu toţi partenerii) se face vinovată de săvârşirea erorii de încărcare a diagramei Gannt, ceea ce a atras neeligibilitatea unora dintre cheltuielile făcute în cadrul proiectului, erau întrunite condiţiile angajării răspunderii civile a pârâtei, căci existau faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia pârâtei.

Concluzia pârâtei U.S.A.M.V. putea fi acceptată doar prin modificarea stării de fapt reţinute în apel, ceea ce, aşa cum s-a arătat deja, nu stă în puterea instanţei de recurs.

Se va respinge, aşadar, recursul declarat de pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi şi de pârâta Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 155/A din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.