Civil revision dismissed as time-barred where one-month period runs from pronouncement of final decision in annulment appeal rather than communication date

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2021, la data de 29.09.2021, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 306A/02.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat şi este potrivnică următoarelor hotărâri definitive: sentinţa civilă nr. 13806/18.08.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015; sentinţa civilă nr. 1224/27.01.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2015; decizia civilă nr. 3558/31.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015; încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 14.11.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II a civilă, în dosarul nr. x/2018 prin care s-a încuviinţat executarea silită sub toate formele de executare a Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 13806/18.08.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2015, completată prin sentinţa civilă nr. 1224/27.01.2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3558A/31.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă; sentinţa civilă nr. 1887/05.04.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II a civilă, în dosarul nr. x/2019; decizia civilă nr. 2001/04.07.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 123A/25.01.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 306A/02.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, formulată în temeiul prevederilor art. art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la decizia civilă nr. 3558/31.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015 şi formarea unui nou dosar.

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2022, iar prin decizia civilă nr. 705A/22.03.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 12.04.2022, sub nr. x/2022.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1613A din 11 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., ca fiind tardivă.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de revizuire.

Prin primul motiv de recurs dezvoltat, revizuenta a susţinut că instanţa de revizuire a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii reţinând în mod nelegal, că obiectul dosarului nr. x/2022 este reprezentat de contestaţia la executare împotriva deciziei nr. 3558A din 31 octombrie 2017, deşi obiectul dosarului este constituit de cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 306A din 02 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

De asemenea, revizuenta a arătat că, în mod nelegal, s-a reţinut în considerentele deciziei atacate, la pagina nr. 3 dosarul nr. x/2020, dosar care nu există în realitate.

Tot circumscris motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a învederat că instanţa a respins cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, raportându-se, în mod nelegal, la data pronunţării deciziei civile nr. 306A din 02 februarie 2021 şi nu la data comunicării acestei decizii.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a învederat că instanţa nu a analizat fondul cererii de revizuire şi nu a examinat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 13806 din 18 august 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a sentinţei civile nr. 1224 din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 3558 din 31 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi a încheierii pronunţate în cameră de consiliu din 14 noiembrie 2018 prin care s-a încuviinţat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, toate pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Totodată, a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1887 din 05 aprilie 2019 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi decizia civilă nr. 2001 din 04 iulie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins definitiv contestaţia la executare.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că argumentele recurentei în sensul încălcării de către instanţa de revizuire a normelor de procedură sunt dezvoltate pe două paliere şi anume: pe de o parte, prin reţinerea greşită a obiectului dosarului nr. x/2015 şi a trimiterii eronate la un dosar cu un număr inexistent în evidenţa dosarelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, iar pe de altă parte, prin reţinerea (eronată în opinia recurentei) a împrejurării că termenul de o lună pentru declararea căii de atac a revizuirii curge de la data pronunţării deciziei atacate şi nu de la data comunicării acesteia.

Criticile astfel dezvoltate nu pot fi primite, având în vedere cele ce succed.

Prealabil, Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire, contrar susţinerilor recurentei, a reţinut corect obiectul cererii cu care a învestită, respectiv cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 306A/02.02.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2521/03.09.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Într-adevăr, la pagina 3 din decizia atacată s-a menţionat că dosarul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită este dosarul nr. x/2020, dosar menţionat greşit, însă critica formulată pe acest aspect nu poate fi circumscrisă vreunui motiv de casare prevăzut de lege, acest aspect vizând o eroare materială strecurată în hotărârea atacată şi nu un aspect ce ţine de legalitatea hotărârii.

Trebuie menţionat, în acest punct al analizei, că potrivit dispoziţiilor art. 445 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444 C. proc. civ.

Norma procedurală stabileşte o ordine disciplinară procesuală, instituind obligativitatea respectării procedurilor reglementate de dispoziţiile art. 442-444 C. proc. civ., aspectele invocate de recurentă neputând fi valorificate pe calea recursului.

Drept urmare, C. proc. civ., astfel cum s-a menţionat supra, prevede posibilitatea rectificării erorilor materiale prin proceduri simplificate, menţionarea greşită a numărului de dosar fiind o eroare materială care poate fi corectată prin rectificare, fără a afecta valabilitatea hotărârii.

Aceasta întrucât, astfel de erori materiale nu afectează drepturile părţilor, nu generează confuzii semnificative legate de identificarea corectă a dosarului şi nu produc o vătămare reală şi semnificativă care nu poate fi înlăturată altfel.

În ceea ce priveşte critica de nelegalitate formulată în sensul că instanţa de revizuire a respins în mod nelegal cererea de revizuire ca fiind tardiv formulată, deşi încadrabilă în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanţei de recurs presupune examinare conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluţia pronunţată de instanţa de revizuire, prin decizia recurată, este aceea de respingere ca tardiv formulată a cererii de revizuire, neprocedându-se la o judecată pe fond a căii de atac.

Astfel, instanţa de recurs constată că, prin hotărârea recurată, curtea de apel a reţinut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă la data de 02.02.2021, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi Cod, când a fost pronunţată decizia civilă nr. 306A din 02 februarie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Totodată, a reţinut că termenul legal pentru declararea căii de atac s-a împlinit la 02.03.2021.

Cererea de revizuire a fost depusă la registratura Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 29 septembrie 2021 (conform înscrisului de la dosarul tribunalului), mult după împlinirea termenului de revizuire prevăzut de lege.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a criticat soluţia dată de curtea de apel, susţinând că instanţa de revizuire s-a raportat în mod greşit la data pronunţării deciziei civile nr. 306A din 02 februarie 2021 a Tribunalului Bucureşti, deşi ar fi trebuit să se raporteze la data comunicării hotărârii, făcând astfel o aplicare greşită a normelor procedurale.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2), hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, de la data pronunţării.

În cazul concret dedus judecăţii, conform dispoziţiilor legale mai sus evocate ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 306A pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 02.02.2021, în dosarul nr. x/2020, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 2521/03.09.2019 pronunţate în soluţionarea apelului declarat împotriva încheierii din data de 12.06.2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, în cauza având ca obiect încuviinţare executare silită.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Astfel, decizia civilă nr. 306A/02.02.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă este o hotărâre definitivă, şi, prin urmare, termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunţării hotărârii definitive atacate, şi anume de la data de 02.02.2021.

Drept urmare, aşa cum corect a reţinut curtea de apel, termenul de o lună de la data pronunţării s-a împlinit la 02 martie 2021.

În ceea ce priveşte data formulării cererii de revizuire, instanţa de revizuire a reţinut că, în speţă, calea de atac a fost depusă la registratura Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de la data de 29 septembrie 2021.

Ca atare, cum din înscrisurile de la dosar, rezultă că cererea de revizuire a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluţia curţii de apel - de admitere a excepţiei tardivităţii căii de atac şi de respingere a cererii de revizuire ca tardivă - este una corectă, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând pricina şi din perspectiva dreptului de acces la o instanţă, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că legea fundamentală nu interzice stabilirea, prin lege, a anumitor condiţii sau reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2):

"Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."

Stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiţie. În acest sens, este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în care s-a stabilit că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale, prin care justiţia se înfăptuieşte şi este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.

Prin decizia nr. 279 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, Curtea Constituţională a reţinut că principiul accesului liber la justiţie trebuie interpretat şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 şi 38).

Totodată, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului.

Prin ultimele critici formulate, recurenta-revizuentă a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contestând decizia curţii de apel pentru nemotivare, respectiv pentru lipsa analizei motivelor de revizuire.

De asemenea, a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, susţinând că instanţa de revizuire nu a analizat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 13806 din 18 august 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a sentinţei civile nr. 1224 din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 3558 din 31 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi a încheierii pronunţate în cameră de consiliu din 14 noiembrie 2018 prin care s-a încuviinţat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, toate pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Deşi subsumate de către recurentă dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ., argumentele concrete formulate vizează, în realitate, nemulţumirea recurentei faţă de împrejurarea că instanţa nu a analizat pe fond motivele de revizuire şi nu a examinat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus menţionate.

Or, cum cererea de revizuire a fost respinsă ca urmare a admiterii excepţiei de tardivitate, instanţa nu a trecut la analiza pe fond a motivelor de revizuire. Astfel, este evident că nu a intrat în analiza elementelor care ar fi putut justifica o eventuală schimbare a hotărârii iniţiale, limitându-se strict la aspectele de procedură, asigurând astfel aplicarea corectă a normelor procedurale şi respectarea principiilor de securitate juridică.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată, se constată că instanţa de revizuire şi-a motivat hotărârea cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., decizia atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1613A din 11 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 februarie 2024.