Annulment of arbitration award for omitted place of pronouncement: relative nullity conditioned on proof of injury

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. x/04.10.2018 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj (Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) în dosarul nr. x/2018, reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Prahova la plata sumei de 520.644,02 RON, reprezentând valoarea facturii nr. x/28.08.2015 emise pentru serviciile medicale prestate de reclamant şi validate de Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti în anul 2014, peste valoarea contractului, pe seama asiguraţilor, în scopul realizării interesului public legitim de satisfacere a nevoilor comunitare de sănătate.

2. Hotărârea pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj

Prin hotărârea arbitrală nr. 181/15.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Comisia Centrală de Arbitraj a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, ca neîntemeiată.

3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Împotriva hotărârii arbitrale nr. 181/15.10.2020 pronunţate în dosarul nr. x/2018, reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil a promovat acţiune în anulare, înregistrată la data de 03.10.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Civilă sub nr. x/2022.

Prin încheierea nr. 13/F din 13.12.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa materială procesuală de judecare a acţiunii în anulare în favoarea Secţiilor a III-a Civile sau a IV-a Civile ale Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 15.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 59 F din 11 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil împotriva hotărârii arbitrale nr. 181/06.06.2022 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată; a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 59 F din 11 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Relativ la aspectele reţinute de către curtea de apel privind condiţia de a insera în cuprinsul hotărârii "locul pronunţării" şi calificarea nulităţii ca fiind extrinsecă şi condiţionată de producerea unei vătămări- vătămarea fiind înlăturată întrucât într-un act normativ este precizat "sediul Comisiei de Arbitraj"-, recurentul susţine că o atare ipoteză justifică aplicarea prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ. şi incidenţa unei nulităţi necondiţionate. Aşadar, unul dintre motivele care a stat la baza hotărârii atacate este în contradicţie cu hotărârea pronunţată.

Pe de altă parte, în ipoteza unei nulităţi intrinseci condiţionate, devin incidente prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., respectiv ar fi vorba despre o nulitate expresă la care vătămarea se prezumă iar partea interesată poate face dovada contrară, teză ce nu este incidentă în cauză, astfel că instanţa s-a substituit părţii interesate.

Totodată, recurentul invocă încălcarea dispoziţiilor art. 606 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. în contextul în care sediul Comisiei de Arbitraj nu echivalează cu "locul pronunţării." De altfel, nici nu se precizează că hotărârea ar fi fost pronunţată la sediul Comisiei de Arbitraj.

Recurentul-reclamant învederează că a invocat preeminenţa convenţiilor internaţionale iar instanţa de fond a reţinut că "există un impediment de ordin procedural pentru examinarea pe fond a acestor chestiuni" în condiţiile în care nu a fost atacat Ordinul nr. 619/360/2014 care nu poate fi "lăsat fără efecte". Cu toate că recurentul a invocat Ordinul nr. 1043/2010 în cererea arbitrală instanţa arbitrală nu a explicat de ce nu dă forţă juridică acestui ordin şi de ce înlătură, astfel, un motiv, iar instanţa de fond nu a observat acest fapt cu toate că se încalcă norme de drept material.

Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, în tot sau în parte.

5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, faţă de neîncadrarea criticilor invocate în memoriul de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Arată intimata că recurentul reia motivele care au primit deja o dezlegare, iar sentinţa recurată nu conţine motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei şi nici nu au fost încalcate reguli de procedură a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii.

În subsidiar, se solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata învederează că în prezenta cauza nu este îndeplinită condiţia vătămării vreunui drept al recurentului, vătămarea fiind înlăturată prin existenţa actului normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Comisiei de Arbitraj a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, atât sediul cât şi locul pronunţării fiind evidenţiate în acesta, respectiv Anexa la H.G. nr. 650/2014.

Intimata pretinde că instanţa de fond a apreciat în mod corect cu privire la natura civilă a contractelor de furnizare de servicii medicale, iar recurentul avea obligaţia contractuală referitoare la valoarea contractului.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii şi a apărărilor invocate de intimată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând condiţiile de regularitate a sesizării prin intermediul cererii de recurs, dat fiind faptul că prin întâmpinarea formulată, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a invocat nulitatea căii de atac întrucât criticile formulate nu ar fi încadrabile în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că aspectele învederate nu pot fi primite, dezvoltarea memoriului de recurs făcând posibilă încadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.. Prin argumentele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea recursului, pe de o parte, recurentul pretinde că instanţa de fond a aplicat greşit o serie de norme de drept procesual, iar, pe de altă parte, se invocă vicii ale motivării hotărârii. Relativ la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 invocat, de asemenea, de către recurent, Înalta Curte constată caracterul formal al criticilor formulate, în contextul în care partea nu indică, în concret, greşelile anume imputate instanţei cu privire la aplicarea sau interpretarea unor norme de drept material.

În continuare, examinând criticile deduse judecăţii prin intermediul recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi arătate.

Motivele acţiunii în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., ele fiind de strictă interpretare şi neputând fi extinse prin analogie. Totodată, acestea vizează, în ansamblu, condiţiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea lor concretizată prin convenţia arbitrală şi cauze de nelegalitate expres stabilite.

Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., recurentul pretinde că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.- întrucât hotărârea arbitrală nu cuprinde locul pronunţării- sens în care partea face o analiză comparativă a nulităţii necondiţionate şi a nulităţii condiţionate, din perspectiva prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Dispoziţiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea desfiinţării hotărârii arbitrale în cazul omisiunii privind indicarea locului pronunţării (lit. g) şi nu sancţiunea nulităţii absolute pentru unul din motivele enunţate limitativ la lit. a) -i).

Condiţia reglementată la art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. reprezintă o cerinţă intrinsecă actului de procedură - reprezentat de hotărârea arbitrală- ce, potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. civ. este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea acestei cerinţe, părţii i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. Condiţia vătămării este una esenţială, iar în lipsa acesteia nulitatea nu are nici o raţiune de aplicare.

Or, partea nu a susţinut că ar fi suferit vreo vătămare în considerarea absenţei menţiunii privind locul pronunţării din hotărârea arbitrală pe care a supus-o examinării instanţei de judecată.

Invocând prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., recurentul susţine că vătămarea este prezumată până la proba contrarie, probă ce incumbă părţii adverse care are un interes procesual în înlăturarea sancţiunii nulităţii.

Cu toate acestea, în prezenta cauză, recurentul nu a pretins -sub aspectul existenţei- o vătămare astfel încât intimata să se poată raporta la un fapt concret, pe care, ulterior, să îl poată combate.

Art. 175 alin. (2) C. proc. civ. se referă la nulităţile "expres prevăzute de lege", însă dispoziţia legală pretins a fi încălcată de către curtea de apel - art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.- nu reglementează în mod expres sancţiunea nulităţii absolute.

Prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. sunt menite să contribuie la concretizarea dreptului la apărare şi la exerciţiul firesc al contradictorialităţii, ambele cu semnificaţia unor garanţii substanţiale ale unui proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului întrucât numai în măsura în care părţile cunosc locul judecăţii sunt puse într-o situaţie de egalitate, în sensul că îşi pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte - în contradictoriu - toate împrejurările de fapt şi de drept de care depinde soluţionarea cauzei.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că au fost asigurate recurentului condiţiile legale pentru a participa la desfăşurarea procedurii arbitrale, reprezentantul părţii reclamante fiind prezent la termenul din 15.10.2020, la care a avut loc judecata care s-a desfăşurat la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj, a participat la dezbateri, a formulat concluzii. Or, sediul instanţei arbitrale reprezintă atât locul judecăţii, cât şi locul unde a avut loc pronunţarea hotărârii atacate, conform uzanţelor, astfel încât recurentul nu poate pretinde cu succes aplicarea sancţiunii nulităţii, viciul invocat fiind înlăturat.

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin decizia nr. 13/2007, raţionament aplicabil mutatis mutandis şi în prezenta cauză, prin care s-a statuat în sensul că "minuta întocmită cu ocazia deliberării trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea relativă a hotărârii, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (1865), numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."

Aşa fiind, se impune concluzia că nerespectarea cerinţei de a indica în mod expres locul pronunţării hotărârii atrage nulitatea numai când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

A considera altfel ar însemna să se adauge la dispoziţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, ce nu produc vreo vătămare, în cazuri în care o asemenea nulitate nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil.

Sunt nefondate şi criticile prin care partea pretinde incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce permite casarea atunci când hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Subsumat criticii, partea reclamantă susţine ca fiind contradictorii considerentele prin care Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, pe de o parte, incidenţa prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nulitatea invocată este una condiţionată de existenţa unei vătămări.

Or, statuând că partea poate cere casarea pentru un astfel de motiv, al contradictorialităţii considerentelor, legiuitorul a avut în vedere că hotărârea recurată cuprinde constatări de fapt distincte şi contradictorii care fac imposibilă aplicarea normelor de drept reţinute de instanţă ca aplicabile raportului juridic dedus judecăţii şi, pe cale de consecinţă, exercitarea de către Înalta Curte a controlului în ceea ce priveşte aplicarea legii.

Contradicţia la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când priveşte doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este, practic, nemotivată. Astfel, ipoteza existenţei unor motive contradictorii are în vedere soluţia unor considerente care se exclud reciproc, or împrejurarea că instanţa a menţionat (greşit) că nulitatea invocată este una extrinsecă, iar nu intrinsecă, continuând argumentaţia cu motivarea aferentă acesteia din urmă- în sensul că vătămarea este înlăturată întrucât locul pronunţării coincide cu sediul comisiei, fiind reglementat de prevederile art. 1 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de Arbitraj, anexă la H.G. nr. 650/2014- nu face decizia contradictorie, acesta fiind un aspect care vizează modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia dată asupra criticii invocate de reclamant.

În egală măsură, sunt lipsite de fundament argumentele recurentului privind dezlegările instanţei de fond cu privire la viciile motivării hotărârii arbitrale.

Anume, instanţa de fond a reţinut că hotărârea arbitrală cuprinde considerentele pentru care au fost respinse argumentele reclamantului cu privire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1837/2007. Totodată, instanţa de judecată a înlăturat -în cadrul analizei celui de-al doilea motiv de anulare- omisiunea din cuprinsul hotărârii arbitrale referitoare la motivele care au condus la înlăturarea argumentelor privind obligaţia reclamantului de a acorda fiecărui asigurat asistenţă medicală, mai ales în caz de urgenţă.

Aşadar, în raport de evaluarea instanţei de fond, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât criticile subsumate unui astfel de motiv trebuie să arate în concret ce anume nu cuprinde hotărârea recurată, iar instanţa a analizat criticile reclamantului şi a oferit un răspuns fundamentat susţinerilor părţii.

De asemenea, doar pentru a se plasa artificial în ipoteza încălcării unor norme de drept material -motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- recurentul învederează că a invocat preeminenţa convenţiilor internaţionale, iar instanţa de fond nu s-a raportat la Ordinul nr. 1043/2010.

Prin această critică recurentul ignoră natura juridică a acţiunii în anulare, precum şi coordonatele judecăţii înfăptuite de instanţa de fond care a analizat obligaţiile părţii ce decurg din contractul nr. x/2014, tranşând aspectele deduse judecăţii în limitele prevederilor art. 608 C. proc. civ. şi prin raportare la Ordinul nr. 619/014 şi la Ordinul nr. 1043/2010, concluzionând în sensul că "o normă explicită nu poate fi înlăturată pe calea interpretării unei alte norme, susceptibile de a avea mai multe sensuri."

În raport de aspectele dezlegate de instanţa de fond, recurentul nu a invocat critici concrete privind aplicarea directă şi prioritară a convenţiilor internaţionale, or condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei. Această exigenţă nu este îndeplinită de memoriul formulat de reclamant întrucât partea nu a precizat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil împotriva sentinţei nr. 59 F din 11 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Orăşenesc "Sfânta Filofteia" Mizil împotriva sentinţei nr. 59 F din 11 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.