Jurisdiction conflict resolved: detainee's damages claim assigned to Târgu-Jiu Court

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 martie 2021 pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava, obligarea acestuia la achitarea daunelor morale în cuantum de 14.000 RON (3.000 euro), pentru încălcarea şi nerespectarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

La 31 mai 2021, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 8 martie 2018, excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia nemotivării cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

La termenul din 7 septembrie 2021, Judecătoria Târgu - Jiu a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

2. Hotărârea Judecătoriei Târgu - Jiu

Prin sentinţa civilă nr. 5130 din 7 septembrie 2021, îndreptată prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgu - Jiu a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu - Jiu a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 martie 2021 pe rolul Judecătoriei Târgu - Jiu, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava, obligarea acestuia la achitarea daunelor morale în cuantum de 14.000 RON (3.000 euro), pentru încălcarea şi nerespectarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

Constatând că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, a stabilit că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă să judece cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 16968 din 6 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata litigiului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că pârâtul are sediul în comuna Jilava, judeţul Ilfov, iar nu în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. De asemenea, reclamantul se afla în Penitenciarul Târgu-Jiu la momentul formulării cererii, astfel încât Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu este competentă să soluţioneze litigiul, faţă de dispoziţiile art. 107 şi 111 C. proc. civ.

A constatat că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 111 din acelaşi act normativ, cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, a menţionat că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ. prevăd că normele acestui act normativ sunt incidente în cazul proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, reguli noi de competenţă putând fi stabilite numai prin modificarea normelor codului (art. 122 C. proc. civ.).

A reţinut că prevederile Ordinului nr. 1279/C/12.06.2000 al Ministrului Justiţiei, prin care s-a stabilit că, începând cu 1 iulie 2000, cererile privind deţinuţii din Penitenciarul Bucureşti Jilava şi Spitalul Jilava vor fi soluţionate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, nu sunt aplicabile în cauză, faţă de dispoziţiile art. 122 C. proc. civ., cauza fiind civilă şi nu penală.

Pe de altă parte, a constatat că reclamantul a învestit Judecătoria Târgu-Jiu cu soluţionarea cererii de chemare în judecată în raport de locul unde se afla la acel moment, respectiv în Penitenciarul Târgu-Jiu, iar pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei acestei instanţe deşi, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa instanţei.

Câtă vreme pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu-Jiu prin întâmpinare, a apreciat că a devenit exclusivă competenţa acestei instanţe, în sensul că părţile nu o mai pot înlătura.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Piteşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea dispoziţiilor legale incidente şi a următoarelor argumente:

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

În cauza de faţă, obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. prin care solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava, obligarea acestuia la achitarea daunelor morale în cuantum de 14.000 RON (3.000 euro), pentru încălcarea şi nerespectarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

În raport de finalitatea urmărită de reclamant prin acţiunea formulată - valorificarea unui drept personal, de creanţă, corelativ obligaţiei pârâtului de a asigura condiţii corespunzătoare de detenţie - prin prisma dispoziţiilor legale anterior enunţate, se constată că norma de competenţă teritorială aplicabilă în cauză are caracter relativ, fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menţionat, "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului legal mai sus enunţat rezultă că, în cazul necompetenţei de ordine privată, instanţa nu poate să ridice din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condiţiile arătate.

În ceea ce priveşte întâmpinarea, potrivit art. 205 C. proc. civ., aceasta constă în actul de procedură prin care pârâtul se apără în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit Judecătoria Târgu-Jiu cu soluţionarea cererii de chemare în judecată în raport de locul unde se afla la acel moment, respectiv în Penitenciarul Târgu-Jiu, iar pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava deşi a depus întâmpinare, prin intermediul acesteia nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu - Jiu, ci excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţiile netimbrării şi nemotivării cererii de chemare în judecată.

La primul termen de judecată acordat, 7 septembrie 2021, Judecătoria Târgu - Jiu, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o, dispunând declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului.

Însă, în cauză, fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de pârât, prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe şi puteau pune concluzii, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanţă sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Dimpotrivă, Judecătoria Târgu - Jiu a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale cu eludarea normei legale menţionate, deşi, faţă de neinvocarea de către pârât a excepţiei prin întâmpinare, era obligată să se declare competentă să soluţioneze pricina la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Pe de altă parte, relevante pentru stabilirea în cauză a instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze litigiul sunt şi dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., conform cărora "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

Această dispoziţie legală reglementează o competenţă teritorială alternativă în ceea ce priveşte litigiile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, reclamantului fiindu-i asigurat liberul acces la justiţie, acesta având posibilitatea să introducă acţiunea fie la instanţa unde îşi are domiciliul sau sediul, fie la instanţa unde are sediul pârâtul.

Referitor la domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are valoarea juridică a domiciliului, anume cea principală.

În doctrina şi în practica judiciară s-a reţinut constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Astfel, se consacră noţiunea domiciliului ca situaţie de fapt, susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar nu ideea de domiciliu, ca noţiune juridică.

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a părţii, deoarece aceasta ar fi lipsită de exerciţiul drepturilor sale procedurale.

Domiciliul persoanei fizice, conform regulilor procesuale civile referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a unei cereri de chemare în judecată, se identifică cu domiciliul în fapt al acesteia, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Or, astfel cum s-a arătat, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul se afla în stare de detenţie la Penitenciarul Târgu Jiu, unde executa o pedeapsă privativă de libertate.

Astfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială se află domiciliul în fapt al reclamantului, acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2022.