Peremption of annulment challenge due to inaction during procedural suspension under Article 416 of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the debtor's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to declare the debtor's challenge for annulment (contestație în anulare) perimmed for inaction. The underlying dispute involved a request to authorize forced execution of a civil judgment, which the debtor contested through appeals and a challenge for annulment; however, following the debtor's failure to appear at a hearing and the subsequent suspension of proceedings, the case was deemed perimmed because no procedural acts were performed to resume the trial within the statutory six-month period. Relying on Article 416(1) of the Code of Civil Procedure regarding the automatic peremption of legal challenges left in inaction due to fault attributable to a party, the Supreme Court rejected the debtor's arguments that the peremption period was interrupted by unrelated filings or that the suspension order itself reset the timeline, confirming that the debtor's passivity constituted a procedural fault and that the lower court correctly applied the law in extinguishing the pending challenge.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) din C. proc. civ, art. 416 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of annulment challenge due to inaction during procedural suspension under Article 416 of the Code of Civil Procedure: The underlying dispute involved a request to authorize forced execution of a civil judgment, which the debtor contested through appeals and a challenge for annulment; however, following the debtor's failure to appear at a hearing and the subsequent suspension of proceedings, the case was deemed perimmed because no procedural acts were performed to resume the trial within the statutory six-month period. Relying on Article 416(1) of the Code of Civil Procedure regarding the automatic peremption of legal challenges left in inaction due to fault attributable to a party, the Supreme Court rejected the debtor's arguments that the peremption period was interrupted by unrelated filings or that the suspension order itself reset the timeline, confirming that the debtor's passivity constituted a procedural fault and that the lower court correctly applied the law in extinguishing the pending challenge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as unfounded.
Basis for assigning the advanced procedural costs to the state due to the grant of legal aid.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în data de 05.04.2021, sub nr. x/2021, petentul BEJ A., în numele creditorului B., în contradictoriu cu debitoarea C., a solicitat încuviinţarea executării silite a obligaţiei stabilite în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1992/5.03.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2020.
Prin încheierea din 14.04.2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis cererea formulată de petentul BEJ A., în numele creditorului B., în contradictoriu cu debitoarea C. şi a încuviinţat executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege a dispoziţiilor titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 1992/5.03.2021 pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2020.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta debitoare Oprea Ana Maria‚ criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în data de 21.05.2021, sub nr. x/2021.
Prin decizia civilă nr. 1936 A/12 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, apelul declarat de apelanta debitoare C. a fost respins, ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii debitoarea C. a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în data de 16.09.2021.
Prin decizia nr. 83/07.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1936 A/12 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
În data de 18.03.2023, contestatoarea C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021, calea de atac fiind înregistrată sub nr. x/2022.
Prin încheierea din data de 17.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol în data de 07.04.2023 pentru verificarea condiţiilor perimării.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia civilă nr. 343R/07.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării şi a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.
3. Cererea de recurs
Împotriva deciziei civile nr. 343R/07.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs contestatoarea C..
Prin cererea de recurs, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a susţinut că termenul de perimare nu este împlinit în cauză, întrucât ultimul act de procedură a fost înregistrat în 01.11.2022, dată de la care se calculează termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
A mai susţinut recurenta să fie avută în vedere împrejurarea că măsura suspendării s-a dispus la 17.06.2022, motivele de recurs au fost depuse la 12.10.2022 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar recursul a fost depus la 29.06.2022 la Tribunalul Bucureşti.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
Prin cererea dedusă judecăţii, recurenta a susţinut nelegalitatea soluţiei de perimare a căii de atac a contestaţiei în anulare, invocând încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Critica, deşi se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.
Dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., pretins nerespectate de către curtea de apel, statuează în sensul că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Înalta Curte constată că prin încheierea din 17.06.2022, având în vedere că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea pricinii.
După trecerea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., prin rezoluţia din 03.03.2023, dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, cu citarea părţilor, pentru verificarea condiţiilor perimării.
Prin decizia recurată, curtea de apel a admis excepţia perimării şi a constat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021, reţinând, în esenţă, că, de la data la care s-a luat măsura suspendării judecăţii, părţile nu au efectuat acte de procedură în vederea judecării procesului, termenul de perimare de 6 luni fiind împlinit în data de 17.12.2022.
Referitor la condiţia necesară pentru a opera perimarea, pricina să fi rămas în nelucrare din vina părţii, se constată că niciuna dintre părţile cauzei nu s-a preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depăşească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri în vederea reluării judecăţii.
Astfel, în speţă nu este incidentă ipoteza prevăzută la art. 416 alin. (3) al C. proc. civ., potrivit cu care nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
De asemenea, nici nu s-a făcut dovada că recurenta s-ar fi aflat în imposibilitate de a acţiona în maniera de mai sus, iar din acest punct de vedere, operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.
Reţinând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit acte de procedură în ce priveşte soluţionarea litigiului în interiorul termenului de 6 luni de la momentul pronunţării încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a dat eficienţă dispoziţiilor legale în materia perimării şi s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei deciziei civile nr. 83/07.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.
Totodată, nu poate fi luată în considerare susţinerea recurentei în sensul că termenul de perimare nu este împlinit, întrucât în data de 12.10.2022 au fost depuse motivele de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în 29.06.2022 la Tribunalul Bucureşti.
Aceasta întrucât, deşi potrivit art. 414 alin. (1) şi (2) Cod procedură, împotriva încheierii de suspendare a procesului se poate declara, cât timp durează suspendarea, calea de atac a recursului la instanţa ierarhic superioară, din verificările efectuate, contrar susţinerilor recurentei, se constată că părţile nu au atacat încheierea de suspendare din 17.06.2022 la instanţa ierarhic susperioară, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte critica recurentei că ultimul act de procedură a fost efectuat în data de 01.11.2022, se observă, din actele dosarului, că niciun demers în vederea reluării judecăţii nu a fost efectuat de parte la data menţionată sau înăuntrul termenului de perimare.
Prin urmare, câtă vreme recurenta nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 din C. proc. civ., corect a reţinut instanţa de apel îndeplinirea condiţiilor perimării cauzei.
Restul criticilor vizând aspectele de fapt ale litigiului excedează controlului de legalitate în prezenta cale de atac care vizează soluţia de perimare a contestaţiei în anulare.
Pentru aceste considerente, reţinând că nu sunt fondate criticile recurentei şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat în cauză.
Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, prin încheierea din 14.12.2023, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă în vederea soluţionării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea C. împotriva deciziei civile nr. 343R din 07 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 100 RON, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.