Appeal for judicial-error damages annulled as unmotivated, leaving restitution dismissal intact

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înaintată Tribunalului Covasna, secţia civilă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, în data de 23 martie 2022 şi înregistrată sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru şi a sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale, arătând că obiectul cauzei este reprezentat de eroarea judiciară cauzată prin sentinţa civilă nr. 1318/2019 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin decizia civilă nr. 172/A/06.04.2021 a Tribunalului Covasna şi decizia civilă nr. 472/R6.10.2021 a Curţii de Apel Braşov, cauza având ca obiect revendicare imobiliară.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 52 alin. (1)-(3) din Constituţia României, art. 96 Legea nr. 303/2004 modificată prin Legea nr. 242/2018.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 520 din 16 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, sub aspectul lipsei procedurii prealabile a obţinerii unei hotărâri definitive de stabilire a răspunderii penale sau disciplinare, invocată de pârât, în întâmpinare. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1992/Ap din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 520 din 16 iunie 2022 a Tribunalului Covasna, secţia civilă.

Prin încheierea din 8 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost îndreaptată eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1992/Ap/07.12.2022, pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, în sensul înlocuirii menţiunii "Definitivă" cu menţiunea "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Braşov".

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1992/Ap din 7 decembrie 2022 a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea pârâtului şi la plata sumei de 12.218 euro reprezentând daune materiale constând în taxe judiciare de timbru şi onorarii avocaţiale.

În continuare, recurentul a prezentat aspecte de fapt ale dosarului nr. x/2015, la care s-a conexat dosarul nr. x/2016, având ca obiect revendicare, arătând că, în mod greşit, a fost respinsă acţiunea, fără o motivare completă, corectă şi fără a se lua în considerare actele depuse în dovedire.

5. Apărările formulate în cauză

În 19 iunie 2023, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În 10 iulie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul, în raport cu excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia recurată, instanta de apel a respins calea de atac, ca nefondată, păstrând hotărârea primei instanţe şi reţinând, în esenţă, că nu există niciun element care să configureze eroarea judiciară reglementată de art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, invocat de reclamant ca temei al pretenţiilor sale, în legătură cu dosarul nr. x/2015, iar în lipsa unei fapte ilicite (eroarea judiciară), nu poate fi reţinut vreun prejudiciu cauzat apelantului în acest fel, astfel încât cererea sa de chemare în judecată este neîntemeiată.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la considerentele expuse de instanţa de apel în sprijinul soluţiei pronunţate, ci s-a limitat la prezentarea situaţiei de fapt a dosarului nr. x/2015 în care susţine că s-a săvârşit eroarea judiciară, expunându-şi nemulţumirile cu privire la modul de derulare a respectivului litigiu.

Astfel, recurentul, deşi a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., a expus, pe larg, aspecte din cadrul dosarului nr. x/2015, fără a face referire concretă la considerentele care au justificat pronunţarea soluţiei din apel, potrivit cu care drepturile şi libertăţile sale ori interesele sale legitime nu au fost încălcate/afectate, respectiv nu i s-a produs o vătămare în sensul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Raportat la cele arătate de recurent prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că acesta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2015, însă nu se poate cenzura în recurs maniera în care a fost soluţionat dosarul nr. x/2015.

Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. este una formală, susţinerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, situaţia de fapt a litigiului în care s-a săvârşit pretinsa eroare judiciară, fără a avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel.

Or, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecaţii.

Prin urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1992/Ap din 07 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1992/Ap din 07 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.