Unauthorized use of names in award competition: bad faith infringement of private life under Civil Code Articles 58 and 74

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. S.R.L. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. Interzicerea utilizării de către pârâtă a operei audiovizuale şi a înregistrării audiovizuale a filmului "Bacalaureat" (regia A.), inclusiv a denumirii "Bacalaureat", fără acordul reclamanţilor, în cadrul evenimentului "Premiile Gopo" - ediţia 2017 şi în toate mediile de promovare a acestui eveniment, inclusiv înlăturarea denumirii "Bacalaureat" de pe pagina de internet http:/www.x.ro/filme/2017 şi de pe orice material de promovare a evenimentului Premiile Gopo - ediţia 2017;

2. Interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui "A." şi a denumirii "B.", fără acordul reclamanţilor, în cadrul evenimentului "Premiile Gopo" - ediţia 2017 şi în toate mediile de promovare a acestui eveniment, inclusiv înlăturarea numelui "A." şi a denumirii "B." de pe pagina de internet http:/www.x.ro filme/2017 şi de pe orice material de promovare a evenimentului Premiile Gopo - ediţia 2017;

3. Obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 50% din totalul încasărilor obţinute din finanţările aferente acestei ediţii a Premiilor Gopo, pentru repararea prejudiciului cauzat;

4. Obligarea pârâtei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii judecătoreşti;

5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 9 mai 2017, reclamanţii au formulat cerere modificatoare a cererii iniţiale, prin care au solicitat instanţei de judecată:

1. Să constate că pârâta a utilizat, fără acordul reclamanţilor, denumirea "Bacalaureat" pentru promovarea evenimentului "Premiile Gopo" - ediţia 2017 şi în cadrul Galei acestui Eveniment;

2. Să constate că pârâta continuă să utilizeze denumirea "Bacalaureat", fără acordul reclamanţilor, pe paginile de internet http:/www.x.ro/filme/2017 şi http:/www.x.ro/nominalizari/2017 şi să dispună interzicerea acestor utilizări, precum şi înlăturarea denumirii "Bacalaureat" de pe aceste pagini de internet;

3. Să constate că pârâta a utilizat fără acordul reclamanţilor numele "A." şi denumirea "B." pentru promovarea evenimentului "Premiile Gopo" - ediţia 2017 şi în cadrul galei acestui eveniment;

4. Să constate că pârâta continuă să utilizeze, fără acordul reclamanţilor, numele "A." şi denumirea "B." pe paginile de internet http:/www.x.ro/filme/2017 şi http:/www.x.ro/nominalizari/2017 şi să dispună interzicerea acestor utilizări, precum şi înlăturarea numelui "A." şi a denumirii "B." de pe aceste pagini de internet;

5. Să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 50% din totalul încasărilor obţinute din finanţările aferente acestei ediţii a Premiilor Gopo pentru repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor prin utilizarea fără drept a denumirii "Bacalaureat", a numelui "A." şi a denumirii "B." în asociere cu evenimentul "Premiile Gopo" - ediţia 2017.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă: Prin sentinţa nr. 2093 din data de 21 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea precizată şi a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în acest dosar.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia nr. 1019 din data de 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.

I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 1927 din data de 5 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul, a casat decizia nr. 1019/A din data de 26 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 1317A din data de 15 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2093 din data de 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C..

A schimbat în tot sentinţa, în sensul că, a admis în parte acţiunea.

A constatat că pârâta a utilizat fără acordul reclamanţilor denumirile "Bacalaureat", "B." şi numele "A." pentru promovarea evenimentului "Premiile Gopo" - Ediţia 2017 şi în cadrul galei acestui eveniment.

A constatat că pârâta a utilizat fără acordul reclamanţilor denumirile "Bacalaureat", "B." şi numele "A." pe paginile de internet ttp:/www.x.ro/filme/2017 şi http:/www.premiilegopo. 10/nominalizari/2017 şi a dispus înlăturarea acestor denumiri şi nume de pe paginile de internet menţionate.

A respins în rest acţiunea.

A obligat pe pârâtă la 2.500 RON către reclamanta B. cheltuieli de judecată în primă instanţă.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta C..

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

Pe cale de excepţie - timbrajul acţiunii, al tuturor căilor de atac exercitate raportat la lipsa obiectului specific al protecţiei legii drepturilor de autor:

- aşa cum rezultă din încheierea din 7 octombrie 2020 (prima pagină), a solicitat instanţei de apel, în rejudecare, să analizeze timbrajul cererii de chemare în judecată raportat la faptul că, în speţă, ceea ce s-a cerut a fi protejat (numele regizorului/operei cinematografice şi denumirea unei societăţi comerciale) nu fac obiectul protecţiei legii drepturilor de autor;

- deşi a consemnat acest aspect în încheierea de şedinţă, instanţa de apel a omis în întregime să se pronunţe asupra acestui aspect, astfel că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură şi a normelor de drept material;

- potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Dacă la momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanţa va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanţă"; totodată, conform art. 38 din aceeaşi ordonanţă:

"în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărâri constituind titlu executoriu";

- cererea de chemare în judecată modificată are cinci capete de cerere, însă niciunul dintre acestea nu face obiectul protecţiei oferite de Legea nr. 8/1996 şi a timbrajului redus prin aceasta, impunându-se timbrarea potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013;

- în fapt este vorba despre o acţiune cu mai multe capete de cerere privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru pretinse daune morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane publice notorii (A.) şi ale unei persoane juridice (B. S.R.L.), în spatele căreia se află aceeaşi persoană publică;

- având în vedere că niciunul dintre capetele cererii de chemare în judecată nu se referă la vreo operă, curtea de apel, în rejudecare, ar fi trebuit să observe că, în speţă, cererea de chemare în judecată nu este timbrată şi să pună în vedere reclamanţilor, prin hotărâre, să timbreze fiecare capăt de cerere;

- solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pună în vedere reclamanţilor să timbreze fiecare capăt al cererii de chemare în judecată şi căile de atac exercitate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013.

Pe fondul cauzei:

- nu a utilizat nicio operă (numele regizorului/denumirea filmului/denumirea firmei producătoare nu sunt opere):

- nominalizarea la Premiile Gopo nu implică în niciun fel utilizarea operei în sensul art. 13 din Legea nr. 8/1996;

- singura operă în cauză este filmul, iar acesta nu a fost utilizat; nu există niciun fel de materiale de promovare a acestei opere cinematografice;

- nominalizarea unei opere şi supunerea ei analizei unui juriu nu fac parte din acele acţiuni care trebuie supuse autorizării/interdicţiei autorului;

- nu există nicio diferenţă între analiza filmului făcută de către ziaristul D., aşa cum a fost ea publicată în presă, şi analiza făcută de către un juriu; aşa cum intimatul-reclamant A. nu se poate opune şi nici nu s-a opus publicării opiniei acestui ziarist nu se poate opune analizei operei sale de către un juriu de profesionişti, indiferent că vorbim despre Premiile Gopo sau despre alte premii, aceasta nefiind o utilizare interzisă de lege (nici de Legea nr. 8/1996 şi nici de C. civ.);

- nefiind utilizată nicio operă (pe site sau în alt fel) este inaplicabilă vreo trimitere la un eventual consimţământ de utilizare sau la o utilizare permisă în sensul art. 35 din Legea nr. 8/1996.

- hotărârea recurată face distincţia între persoana obişnuită şi persoana publică din perspectiva profesiei exercitate de persoana publică:

- intimaţii-reclamanţi nu s-au opus nominalizării la Premiile Gopo 2018 a filmului "E.", la care au avut calitatea de producători;

- deşi menţionează şi "neplăcerile" pe care le poate întâmpina un autor după aducerea la cunoştinţa publicului a operei sale, hotărârea nu face nicio referire la restricţiile impuse autorului în calitate de persoană publică, din perspectiva drepturilor sale civile, mai exact a drepturilor personalităţii în exercitarea profesiei sale, drepturi despre care se pretinde că ar fi fost încălcate;

- instanţele trebuie să evalueze cu mare atenţie şi să facă o analiză fină între dreptul publicului la informare şi drepturile persoanei publice, mai ales când acestea se referă la viaţa sa profesională şi nu privată;

- potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o persoană publică, aşa cum este intimatul-reclamant, nu poate avea aşteptarea ca interesul publicului să fie limitat numai la acele aspecte care îi sunt convenabile, iar beneficiile" de a fi persoană publică vin şi cu un anumit grad de atenţie a publicului mai mare decât cel manifestat faţă de o persoană obişnuită" - în această situaţie, interesul publicului de a şti care sunt cele mai bune filme realizate în România în anul 2016 nici măcar nu este îndreptat spre viaţa privată a intimatului-reclamant sau spre acesta în mod direct, ci spre activitatea sa profesională.

- aplicarea greşită a art. 58 şi a art. 254 din C. civ.:

- curtea de apel a apreciat că a existat o încălcare a art. 58 din C. civ. în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant A., respectiv a dreptului la imagine (voce/înfăţişare);

- contrar celor menţionate de către curtea de apel, în contextul art. 58 şi art. 252 C. civ., nu putem discuta despre autor, mai ales în privinţa intimatei-reclamante B. S.R.L., faţă de care nu operează vreo prezumţie de autorat;

- nici art. 58 şi nici art. 252 din C. civ. nu fac trimitere la nume/denumire şi nu menţionează vreun drept al posesorilor lor de a refuza vreun consimţământ de utilizare;

- chiar dacă enumerarea de la art. 58 C. civ. este exemplificativă, orice alt drept trebuie să fie totuşi consacrat legislativ - dreptul intimaţilor-reclamanţi de a "cere explicit încetarea oricărei utilizări a acestuia în legătură cu un anumit eveniment, persoană, organizaţie etc., deoarece consideră că asocierea este de natură să-i aducă un prejudiciu" nu este consacrat legislativ;

- o simplă lectură a art. 73 C. civ. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pe care a ataşat-o cererii de recurs (anexa 3) arată că dreptul la imagine se referă exclusiv la imaginea/vocea unei persoane în sensul propriu al noţiunii de imagine (portret/fotografie/caracteristici vocale) şi nu la sensul figurat, de percepţie a publicului despre o anumită persoană;

- drepturile personalităţii sunt consacrate de Convenţia de la Roma pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi presupun, per se, o uzurpare care trebuie să fie evidentă, dovedită şi nu speculată/speculativă, redusă de instanţa de apel la forma unui acord care nu este cerut de lege dar impus de hotărâre, fără temei legal;

- în condiţiile în care art. 58 şi 252 din C. civ. apără drepturi cu totul distincte faţă de cele invocate de către intimaţii-reclamanţi şi neanalizate în mod direct şi obiectiv în substanţa lor de către instanţa de apel în rejudecare, apreciază că hotărârea a fost dată cu aplicarea normelor de drept material, atât din materia dreptului de autor, cât şi a drepturilor civile pretins a fi fost încălcate;

- nu a săvârşit nicio acţiune ilicită;

- dreptul pretins de intimatul-reclamant nu face obiectul vreunei norme legale;

- dispoziţiile Legii nr. 8/1996 şi ale art. 58 şi art. 252 C. civ. nu sunt aplicabile în speţă;

- deşi reţine că nu există vreo dovadă a nominalizării "Bacalaureat" în scopul obţinerii de finanţare sau că ar fi intenţionat discreditarea filmului/regizorului/firmei producătoare, instanţa de apel a constatat că a încălcat un drept nedefinit şi, ca atare, fără sancţiune în lege.

- hotărârea impune o cenzură nepermisă într-o societate democratică, încălcându-se interesul publicului la informare; totodată, este încălcat dreptul său la exprimare şi al membrilor juriului, precum şi cel al actorilor implicaţi în realizarea filmului de a le fi recunoscute meritele;

- dreptul intimatului-reclamant nu există în această situaţie particulară şi, dacă ar fi existat, nu ar fi trebuit să fie unul absolut;

- instanţa supremă trebuie să analizeze dacă acest drept creat de către instanţa de apel există şi în ce măsură se suprapune cu drepturile altor persoane.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimaţii-reclamanţi A. şi B. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au solicitat: constatarea inadmisibilităţii/nulităţii capătului 1 din cererea de recurs (insuficienta/incorecta timbrare a cererii de chemare în judecată şi a căilor de atac, invocată de către recurenta-pârâtă) şi, pe cale de consecinţă, respingerea acestuia ca fiind inadmisibil; respingerea recursului ca neîntemeiat; obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

II.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă C. nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 18 ianuarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 1317A din 15 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 22 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de pârâta C. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de recurs, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra solicitării sale (menţionate în încheierea de şedinţă din 7.10.2020) de analizare a timbrajului cererii de chemare în judecată, precum şi al căilor de atac exercitate de către reclamanţi, plecând de la premisa unui obiect al cererii care nu se circumscrie apărării unor drepturi de proprietate intelectuală (dreptul de autor).

Înalta Curte constată că o atare critică nu se încadrează în motivul de casare invocat de către recurentă, întrucât, şi reală de ar fi nepronunţarea instanţei de apel asupra acestei chestiuni, această pretinsă omisiune nu este de natură a contura nelegalitatea deciziei atacate pe temeiul cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Obligaţia părţii de a timbra cererea de chemare în judecată ori o cale de atac exercitată este o obligaţie legală (fiind stabilită prin dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013), a cărei îndeplinire este asigurată în mod prioritar de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii sau unei căi de atac, pentru care legea stabileşte caracterul timbrabil al acesteia; pe de altă parte, dispoziţiile procesuale pun la îndemână şi părţii adverse posibilitatea valorificării acestei neregularităţi extrinseci cererii (fie că este adresată primei instanţe, fie unei instanţe de control judiciar), prin posibilitatea invocării excepţiei netimbrării cererii, astfel încât, neîndeplinirea obligaţiei de timbrare atrage sancţiunea anulării cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată, excepţie care poate fi invocată şi din oficiu.

Cum recurenta-pârâtă a făcut uz de invocarea excepţiei netimbrării, invocând timbrarea necorespunzătoare a cererii (după depunerea cererii modificatoare de către reclamanţi), iar tribunalul, potrivit menţiunilor din încheierea din 26.07.2017, a constatat corecta timbrare a cererii de chemare în judecată, pârâta nu mai are a îndemână un alt mijloc procedural de a supune instanţelor de control judiciar cenzurarea timbrajului dispus de prima instanţă.

În acest sens sunt şi cele dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7/8.12.2014, pronunţată în recurs în interesul legii, ce a avut ca obiect interpretarea art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru), dezlegare aplicabilă mutatis mutandis, pentru identitate de raţiune, şi sub imperiul noii reglementări în materie - O.U.G. nr. 80/2013 care, la art. 39, conţine o reglementare identică celei din art. 18 din actul normativ anterior.

Înalta Curte apreciază că prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 (invocate de către recurentă) se adresează instanţei de control judiciar de a verifica timbrajul dispus de instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi de a dispune, dacă este cazul, complinirea acestuia, fără ca norma să prevadă vreun drept procesual corelativ al intimatului privitor la asigurarea aplicabilităţii acestei norme.

Drept urmare, simpla semnalare instanţei de apel de către intimată a conţinutului dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, urmată eventual de o neanalizare explicită de către instanţă a situaţiei din dosar referitoare la timbrajul aferent cererii de chemare în judecată modificate, nu poate constitui obiect de critică în recurs, nefiind de natură a pricinui vreo vătămare procesuală intimatei în disputa juridică din cauză.

De altfel, recurenta adresează şi acestei instanţe de recurs solicitarea de aplicare a prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, normă pe care Înalta Curte nu o găseşte aplicabilă, având în vedere că timbrajul în etapele procesuale anterioare a fost stabilit în mod corect, funcţie de obiectul pretenţiilor reclamanţilor, timbrajul fiind o chestiune care se soluţionează in limine litis, astfel că, determinarea, în urma judecăţii, a unui alt temei juridic de analiză a pretenţiilor formulate, nu permite reluarea chestiunii timbrajului, după o eventuală recalificare a obiectului pretenţiilor deduse judecăţii.

Înalta Curte constată că nici criticile susţinute de recurentă pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot conduce la admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, chiar în condiţiile în care anumite clarificări în privinţa normelor de drept incidente vor fi făcute în cele ce urmează.

În primul ciclu procesual, instanţa de recurs a casat decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, întrucât s-a constatat că susţinerile reclamanţilor din cererea de chemare în judecată, reluate şi prin motivele de apel, nu au fost verificate ca atare de către instanţa de apel, cu toate că s-a reţinut că prin acţiunea introductivă au fost invocate şi prevederile art. 58 C. civ. cu raportare la art. 252 şi 253 C. civ.

În acest context, s-a precizat de instanţa de casare că instanţa de apel reţinuse că numele reclamantului persoană fizică şi denumirea reclamantei persoană juridică au fost menţionate, fără acordul acestora, alături de denumirea filmului, la secţiunea "Nominalizări" în cadrul evenimentului Premiile GOPO - ediţia 2017.

De asemenea, se reţinuse, prin decizia instanţei de apel din primul ciclu procesual, că acceptarea invitaţiei din partea organizatorului presupunea transmiterea de către reclamanţi a unor informaţii şi a filmului imprimat pe suport electronic (DVD), iar reclamanţii au comunicat pârâtei opoziţia la asocierea numelor lor şi a filmului cu premiile GOPO - ediţia 2017, inclusiv cu trei zile înaintea Galei, după sesizarea instanţei de judecată în prezenta cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte, prin aceeaşi decizie de casare, a constatat că aceste elemente factuale nu au fost expuse de instanţa de apel în legătură cu fapta ilicită, ci în analiza condiţiei legale vinovăţiei, cerinţă distinctă pentru întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, după ce, în prealabil, se apreciase că nu a fost săvârşită vreo faptă cu caracter ilicit, situaţie în care vinovăţia devenea irelevantă.

În acest context, Înalta Curte, în precedentul recurs, a reţinut că s-a dat relevanţă doar modului în care pârâta a acţionat după comunicarea opoziţiei exprese a reclamanţilor, cu câteva zile înainte de desfăşurarea Galei Premiilor Gopo din 2017, în faţa publicului şi a sponsorilor evenimentului, reţinându-se faptul că filmul şi autorii acestuia se aflau printre nominalizările la premii, pentru a se conchide în sensul exonerării de orice culpă a pârâtei.

Ca atare, în precedenta decizie dată în recurs, întrucât instanţa de apel nu a analizat din atare perspectivă săvârşirea unei eventuale fapte ilicite de către pârâtă, Înalta Curte a constatat că nu au fost în mod efectiv examinate susţinerile pe acest aspect ale reclamanţilor, referitoare la faptul că nu era necesară comunicarea unei opoziţii exprese din partea lor în privinţa participării la eveniment, iar includerea de către pârâtă a numelor/denumirii reclamanţilor, precum şi a filmului, în categoria nominalizărilor la premii, atestă că pârâta i-a considerat drept participanţi, cu toate că nu s-au înscris în vederea participării şi nu au trimis materialele solicitate pentru înscriere, creând aparenţa că filmul ar fi fost vizionat şi votat de către juriu.

De asemenea, instanţa de casare a menţionat că finalitatea unei asemenea analize era aceea de a se stabili dacă acţiunile şi inacţiunile pârâtei legate de participarea reclamanţilor la eveniment, indicate prin cererea adresată instanţei, au fost de natură să încalce vreo normă sau cutumă şi să reprezinte o expunere a unor fapte neadevărate despre reclamanţi, de natură a aduce atingere unuia dintre drepturile personale nepatrimoniale prevăzute de art. 58 C. civ. (printre care şi dreptul la propria imagine) şi să permită apărarea acestuia în condiţiile art. 252 şi 253 C. civ.

În plus, s-a reţinut prin decizia de casare că instanţa de apel nu a analizat nici scopul acţiunilor sau al inacţiunilor pârâtei în contextul pretins de către reclamanţi, respectiv dacă s-ar confirma în fapt că pârâta, încălcând, eventual, regulamentul evenimentului, a acţionat ca şi cum reclamanţii s-ar fi înscris pentru participare, fără a face rectificările pretinse nici după primirea opoziţiei explicite a acestora.

S-a mai stabilit că susţinerile reclamanţilor din cererea de chemare în judecată, care constituie motivele pretenţiilor de reparare a prejudiciului pretins suferit de către aceştia, presupuneau a se concluziona dacă, în măsura în care era necesară o solicitare din partea titularului pentru participarea la eveniment, dreptul de a nu participa şi de a nu se înscrie în vederea participării se reflectă în conţinutul unui drept personal nepatrimonial susceptibil de a fi apărat prin mijloacele prevăzute de C. civ.

În caz afirmativ, instanţa de apel, în rejudecare, urma a verifica dacă acţiunile şi inacţiunile pârâtei legate de participarea reclamanţilor la eveniment, inclusiv de modul în care s-a ajuns la nominalizarea filmului la premii, fără a fi declarat câştigător, în sensul dacă a avut loc vizionarea şi jurizarea filmului, astfel cum s-a indicat prin cererea adresată instanţei, au fost de natură să încalce vreo normă, fie juridică (eventual, cele din regulamentul evenimentului), fie o practică a pârâtei în organizarea Galei, fie chiar de convieţuire socială, astfel încât au reprezentat o expunere a unor fapte neadevărate despre persoanele în discuţie, aptă să producă un rezultat vătămător pentru titular.

Având în vedere cele anterior redate, Înalta Curte constată că acestea erau premisele analizei ce trebuia realizată de instanţa de apel în rejudecare, fiind deja statuat prin decizia de casare că pretenţiile formulate trebuiau evaluate din perspectiva unor pretinse încălcări ale unor drepturi personale nepatrimoniale (dintre cele prevăzute de art. 58 C. civ.), pornind de la mijloacelor legale de ocrotire a acestora, consacrate de art. 252 şi 253 C. civ.

Constatarea anterioară atrage consecinţa neincidenţei în cauză a temeiurilor din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe pentru analiza pretinselor fapte ilicite (având în vedere că s-a reţinut în cauză că nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 12şi 13 din Legea nr. 8/1996) şi, corelativ, necesitatea evaluării pretinselor încălcări, prin raportare la condiţiile rsăpunderiii civile delictuale, ale unor drepturi personale nepatrimoniale - drepturile personalităţii - art. 58 din C. civ., potrivit căruia "(1) Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege", cu necesara raportare la prevederile art. 252 din C. civ. - Ocrotirea personalităţii umane şi art. 253. Mijloace de apărare.

Astfel cum s-a reţinut prin hotărârea primei instanţe, intimaţii reclamanţi au susţinut în motivarea cererii introductive, aşa cum a fost precizată, că pârâta i-a informat prin e-mail despre posibilitatea de a participa la Gala Premiilor Gopo 2017, punându-le în vedere că, în cazul în care au lansat în 2016 un film care să corespundă criteriilor de eligibilitate, să îi transmită, până la data de 5.02.2017, fişa tehnică completată şi să îi pună la dispoziţie o copie a filmului pe suport electronic (DVD). Reclamanţii nu au transmis documentele solicitate şi nici copia filmului, întrucât nu au dorit să participe la gală şi nici să fie asociaţi cu acest eveniment în vreun fel. Cu toate acestea, pârâta nu a ţinut cont de acest refuz, asociind fără drept numele persoanei fizice, denumirea persoanei juridice şi denumirea filmului cu evenimentul, inducând în eroare publicul şi pe finanţatori, în ceea ce priveşte participarea reclamanţilor la Gală şi jurizarea filmului.

În motivarea cererii precizatoare s-a mai arătat că, în realitate, filmul "Bacalaureat" nici nu a fost jurizat de către juriul Galei Premiilor Gopo 2017, fapt ce nu a fost comunicat publicului, motiv pentru care, în contextul folosirii denumirii filmului, a producătorului şi a numelui regizorului cu ocazia listării nominalizărilor, s-a indus publicului ideea că filmul nu a fost apreciat de către juriu, ceea ce le-a creat prejudicii şi mai mari reclamanţilor.

Aşadar, reclamanţii au susţinut că participarea la Gala Premiilor Gopo 2017 nu era obligatorie, fiind necesară manifestarea lor de voinţă în acest sens, potrivit regulilor emise de însuşi organizatorului evenimentului, după cum au fost informaţi chiar de către pârâtă. Mai mult, reclamanţii au depus la dosar în cursul judecăţii în primă instanţă regulamentul evenimentului, pentru a dovedi că eventuala includere a filmului în categoria nominalizărilor la premii putea avea loc doar dacă titularii drepturilor asupra operei audiovizuale şi-au exprimat acordul să participe la eveniment şi au transmis materialele solicitate, inclusiv copia filmului pe suportul informatic indicat (DVD).

Ca atare, în esenţă, s-a pretins că, în contextul descris, recurenta-pârâtă a folosit numele reclamantului, denumirea producătorului şi titlul filmului "Bacalaureat" fără consimţământul acestora şi chiar în condiţiile refuzului explicit de a se înscrie în concurs, cu încălcarea regulilor de participare la Gala Premiilor Gopo descrise chiar în Regulamentul concursului.

Cu precizarea prealabilă a conţinutului dispoziţiilor art. 257 din C. civ. potrivit cărora "dispoziţiile prezentului titlu (s.n. Titlul V. Apărarea drepturilor nepatrimoniale) se aplică prin asemănare şi drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice", Înalta Curte constată că, în speţă, era necesar a se stabili dacă acţiunile sau omisinile pârâtei erau de natură a aduce o atingere vreunuia dintre drepturile nepatrimoniale ale reclamanţilor, drepturi recunoscute de lege, astfel încât să fie necesar a se recurge la utlizarea mijloacelor de apărare consacrate prin prevederile art. 253 din C. civ., normă care furnizează un mijloc legal de a se solicita constatarea caracterului ilicit al faptei, de a pretinde încetarea încălcării şi interzicerea ei pentru viitor, dacă aceasta durează încă etc.

Este lesne de constatat că situaţia de fapt descrisă de instanţele de fond nu antamează încălcări ale dreptului la nume, nefiind vorba în conduita recurentei despre o uzurpare în tot sau în parte a acestui esential atribut de identificare a persoanei (varianta de la art. 254 alin. (2) fiind singura care ar fi putut fi luată în considerare, în contextul speţei) şi nici despre dreptul la propria imagine, dat fiind conţinutul normativ al art. 73 alin. (2) din C. civ.: "(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile."

Însă, pornind de la prevederile art. 58 din C. civ., anterior reproduse care, între drepturile personalităţii, enumerate exemplificativ, prevede şi dreptul la respactarea vieţii private, normă care se coroborează cu consacrarea ocrotirii legale a acestora prin dispoziţiile art. 252 din C. civ., astfel: "Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică", instanţa de apel era ţinută să identifice, în contextul acestor norme, dacă prin conduita pârâtei aceste drepturi ale reclamanţilor (ori numai unele dintre ele) au fost nesocotite ori au fost exercitate dincolo de limitele premise de lege fără consimţământul titularilor, aşadar, cu rea-credinţă.

În acest context, este de menţionate că art. 14 din C. civ. consacră obligaţia oricărei persoane fizice sau juridice să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri, în condiţiile în care buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

Or, din perspectiva acestei dezlegări ce trebuia a se da în cauză trebuiau a fi observate prevederile art. 74 lit. h) din C. civ. potrivit cărora: "Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate atingeri ale vieţii private: h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană."

Din conţinutul acestei norme reiese că nu ar putea fi calificată drept atingere adusă vieţii private ipoteza citată din art. 74 lit. h), dacă operează limita legală a exercitării dreptului persoanei la nume în condiţiile art. 75 din Cod, conform cu care: "(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt premise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturilr omului la care România este parte.

(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune."

În aplicarea normelor anterior citate, Înalta Curte apreciază că utilizarea cu rea-credinţă a numelui unei persoane presupune o utilizare împotriva voinţei acesteia, iar o atare împotrivire poate rezulta din orice manifestări de voinţă din care se poate deduce în mod neexchivoc acest dezacord şi, cu atât mai mult, atunci când această împotrivire este adusă la cunoştinţa celui care îl foloseşte sau intenţionează să îl utilizeze într-un anume context.

Celor două ipoteze evocate li se adaugă şi cea în care nu operează prezumţia prevăzută de art. 76 din C. civ., anume prezumţia de consimţământ, normă potrivit căreia: "Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei personae fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi defăsoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris."

Or, în speţă, s-a reţinut că reclamanţii (regizorul şi producătorul filmului), chiar în condiţiile regulamentului evenimentului, nu au răspuns invitaţiei de a înscrie filmul "Bacalaureat" în Gala Premiilor Gopo 2017 şi nu au transmis recurentei-pârâte copia filmului pe suport DVD, o atare participare nefiind obligatorie.

În aceste condiţii, rezultă că în cauză nu operează prezumţia de consimţământ insitutită prin prevederile citate (art. 76 din C. civ.), iar participarea la Gală era un tip de utilizare pentru care era necesar consimţământul expres al titularilor dreptului de autor ai operei cinematografice (potrivit art. 12 din Legea nr. 8/1996), legea specială în materie neregelementând niciun tip de utilizare obligatorie (precum este, de exemplu, cazul licenţelor obligatorii reglementat prin art. 43 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie).

Mai mult decât atât, intimaţii-reclamanţi, cu 3 zile înainte de Gală, au transmis recurentei dezacordul expres de a înscrie filmul în competiţie şi de a fi supus jurizării în cadrul Premiilor Gopo 2017 şi, cu toate acestea, recurenta nu a dat curs acestei manifestări de voinţă a intimaţilor şi nu a exclus filmul "Bacalaureat" de pe lista filmelor participante ori din mijloacele de promovare a evenimentului, chiar în condiţiile în care nu s-a procedat, în cele din urmă, la vizionarea şi evaluarea filmului de către juriul Galei.

Întrucât recurenta-pârâtă nu a efectuat corecţiile necesare, în mod just intimaţii-reclamanţi (regizor şi producător) au susţinut că publicului i-a fost indusă ideea că filmul a participat la concurs, dar nu a întrunit aprecierea juriului, context ce descrie utilizarea cu rea-credinţă a numelui regizorului, a titlului creaţiei sale artistice şi a denumirii producătorului şi, drept urmare, întrunirea cerinţelor art. 74 lit. h) din C. civ., raportate la dispoziţiile legale la care anterior s-a făcut referire.

De asemenea, Înalta Curte consideră că în mod nefondat recurenta invocă în apărare dreptul publicului de informare, întrucât evenimentul în discuţie nu era destinat unei astfel de simple informări, ci reprezenta o competiţie a producţiilor de gen, competiţie a cărei organizare este disciplinată de regulile înscrise în regulamantul propriu; pe de altă parte, în speţa de faţă, este lipsită de orice relevanţă conduita intimaţilor-reclamanţi în gala corespunzătoare anului consecutiv (Premiile Gopo 2018).

Având în vedere toate aceste considerate, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâă.

În aplicarea prevederilor art. 451 şi urm. din C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata-reclamantă B. S.R.L., potrivit dovezilor depuse la dosar recurs, respectiv extras de cont din 21 februarie 2022 şi factura nr. x din 05 iunie 2021, ambele emise de către F. pe numele intimatei-reclamante B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 1317A din 15 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă C. la plata către intimata-reclamantă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.930,97 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.