Appeal against compensation rejection declared void for failure to specify legal grievances.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 7 decembrie 2021, contestatoarea A. a formulat contestaţie, în contradictoriu cu pârâtele Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, solicitând anularea hotărârii nr. 5332 din 1 octombrie 2021, precum şi obligarea Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admise cererile formulate în baza Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1288 din 26 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, şi a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, respingând cererea formulată în contradictoriu cu intimata Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 321A din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1288 din 26 septembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia Municipiului Bucureşti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, prin care a prezentat istoricul litigiului şi situaţia de fapt care fundamentează pretenţiile sale, susţinând că motivul respingerii cererilor a fost determinat de lipsa dovezii calităţii sale succesorale faţă de defunctul B., tatăl său, împrejurare faţă de care a precizat că, la momentul acesta, există o hotărâre privind succesiunea acestuia, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1.

În continuare, recurenta-reclamantă a reiterat motivele din cererea de apel, precum şi motivele contestaţiei formulate împotriva hotărârii nr. 5332 din 1 octombrie 2021, prin care Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1988 şi a Legii nr. 290/2003 a respins cererile nr. x, 1534 şi 1580 din 4 septembrie 1998, propunând neacordarea compensaţiilor băneşti.

De asemenea, în susţinerea cererii de recurs a reluat şi motivele de fapt şi de drept învederate în cuprinsul contestaţiei, expunând în detaliu situaţia de fapt privind evacuarea tatălui său în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova în anul 1940, enumerând totodată bunurile pe care acesta le-a lăsat pe teritoriul actualei Republici Bulgaria şi actele de proprietate aferente acestora.

Recurenta-reclamantă a mai menţionat că a pus la dispoziţia Prefectului municipiului Bucureşti toate documentele pe care le obţinuse de la arhivele naţionale centrale, grupate conform opis-ului, în 50 de anexe. Faţă de motivul respingerii cererilor - lipsa dovezii calităţii sale succesorale faţă de defunctul B., a arătat că a solicitat Camerei Notarilor Publici să îi pună la dispoziţie certificatul de moştenitor, care urmează a fi obţinut în baza cererii nr. x din 8 noiembrie 2021, pe care afirmă că o ataşează la dosar.

În drept, a indicat prevederile art. 483, art. 488 alin. (6), art. 490, art. 496 alin. (2) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

La 23 noiembrie 2023, intimata-pârâtă Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs, menţionând că toate motivele de fapt şi de drept invocate sunt identice cu motivele care au stat la baza cererii de chemare în judecată. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că hotărârea nr. 5332 din 1 octombrie 2021, a cărei anulare s-a solicitat, conţine doar o propunere a comisiei cu privire la modul de soluţionare a cererilor, fiind supusă controlului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Intimata-pârâtă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare la 23 noiembrie 2023, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 8 decembrie 2023, recurenta-reclamantă a transmis răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor invocate prin întâmpinările depuse de intimatele-pârâte.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Recurenta-reclamantă a exercitat recurs împotriva deciziei prin care instanţa de apel i-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinţei prin care tribunalul a respins cererea formulată în contradictoriu cu intimata Instituţia Prefectului municipiului Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, şi a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în contradictoriu cu intimata Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003.

Prin decizia recurată, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia Prefectului municipiului Bucureşti, curtea de apel a reţinut că, faţă de împrejurarea că se solicită anularea hotărârii nr. 5332 din 1 octombrie 2021, adoptată de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, calitate procesuală pasivă în cauză emitentului actului contestat.

De asemenea, în argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a arătat, cu privire la inadmisibilitatea contestaţiei, că potrivit art. 8 din Legea nr. 164/2014, numai decizia emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este supusă contestaţiei în 30 de zile de la comunicare, nu şi hotărârile emise de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Întrucât obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

De asemenea, motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de lege presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

În cuprinsul cererii de recurs formulate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă şi-a expus nemulţumirea faţă de respingerea cererii prin care a solicitat compensaţii pentru bunurile abandonate de B. pe teritoriul statului bulgar şi a redat chestiunile de fapt şi de drept care stau la baza pretenţiilor sale.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte observă că prin cererea de recurs au fost reluate în mod similar motivele de apel, fără a fi evidenţiate critici punctuale cu privire la legalitatea deciziei din apel. De asemenea, recurenta-reclamantă a reiterat aspectele prezentate în contestaţia pe care a formulat-o împotriva hotărârii nr. 5332 din 1 octombrie 2021, adoptată de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, după cum a menţionat expres.

Prin urmare, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să privească soluţia respingere, ca nefondat, a apelului declarat şi/sau raţionamentul logico-juridic care a stat la baza pronunţării acesteia, cererea de recurs conţinând doar prezentarea unor aspecte de fapt, care sunt străine de soluţia şi de considerentele instanţei de apel. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Cu toate că a făcut trimitere la dispoziţiile de drept material prevăzute de art. 1 din Legea nr. 290/2003, Înalta Curte constată că prin această susţinere recurenta-reclamantă afirmă că este îndreptăţită să obţină compensaţii în temeiul acestei legi, fără a combate considerentele de fapt şi de drept prin care instanţa de apel a reţinut că excepţiile invocate în cauză au fost admise în mod corect de către tribunal.

Din această perspectivă, trebuie avut în vedere că invocarea corectă a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin prisma căruia hotărârea poate fi casată dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, presupune enunţarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile cauzei, interpretarea pe care partea o consideră corectă şi discordanţa acestei interpretări cu cea dată de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ceea ce în cauză însă nu rezultă din cererea de recurs. Aşadar, simpla indicare şi redare a unor norme de drept material de către recurent nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor impuse de art. 483 alin. (3) coroborat cu art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cât priveşte indicarea dispoziţiilor "art. 488 alin. (6) C. proc. civ.." ca temei de drept al recursului, Înalta Curte constată că susţinerile expuse de recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Indicarea motivului de recurs este pur formală, întrucât în dezvoltarea motivelor nu au fost indicate viciile care ar putea să afecteze legalitatea deciziei recurate din această perspectivă.

Prin urmare, întrucât niciuna dintre susţinerile din cererea de recurs nu antamează chestiunea lipsei calităţii procesuale a intimatei-pârâte Instituţia Prefectului municipiului Bucureşti sau legalitatea soluţiei de respingere a contestaţiei ca inadmisibilă, Înalta Curte reţine că nu se poate realiza controlul judiciar, deoarece recurenta-reclamantă nu a înţeles să critice decizia atacată şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, limitându-se să reitereze susţinerile invocate în faţa instanţelor de fond. Or, aparenţa de motivare a recursului nu poate fi privită ca un recurs motivat.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 321/A din 28 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.