Land registration claim: annulment of cassation appeal for lacking admissible grounds challenging a peremption ruling

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra recursului declarat în cauză, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 12 octombrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara, a solicitat înscrierea în cartea funciară nr. x-C1 a apartamentelor nr. x, 7 şi 8, având ca proprietar pe reclamant, cu titlu de edificare.

Prin sentinţa civilă nr. 13756 din 4 decembrie 2020, Judecătoria Timişoara, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu, respingând acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamant, ca fiind introdusă împotriva unei entităţi fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 775 din 19 mai 2022, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 13756 din 4 decembrie 2020 a Judecătoriei Timişoara, secţia civilă, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă la 23 iunie 2022.

Prin încheierea din 13 octombrie 2022, având în vedere lipsa nejustificată a părţilor şi faptul că acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a suspendat judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 775 din 19 mai 2022 a Tribunalului Timiş, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Timişoara, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 128 din 10 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a constatat perimat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 775 din 19 mai 2022 a Tribunalului Timiş, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Timişoara.

Împotriva deciziei civile nr. 128 din 10 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, formulând următoarele critici:

Recurentul-reclamant a expus istoricul cauzei arătând că se află în imposibilitatea de a reglementa situaţia construcţiilor pe care le deţine, cu toate că legea îi permite acest lucru.

De asemenea, a arătat că a solicitat şi este dispus să suporte costurile celor două expertize judiciare (în specialitatea construcţii şi topografie) pentru a dovedi că aceste construcţii deţinute respectă legislaţia referitoare la disciplina în construcţii, cât şi pentru stabilirea exactă a suprafeţelor care sunt înregistrate la Oficiul de Cadastru şi Primăria Timişoara.

Recurentul-reclamant şi-a expus nemulţumirea faţă de demersurile de executare silită demarate de către moştenitorii imobilului identificat de acesta ca fiind apartamentul numărul 2, respectiv soţii B., care l-au evacuat în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Timişoara.

Totodată, a arătat că unul dintre apartamentele din care a fost evacuat (respectiv cel identificat de acesta ca fiind apartamentul numărul 1) nu a aparţinut niciodată soţilor B., ci s-a aflat în proprietatea asociatului său, cu care a înfiinţat o societate comercială în anul 1995, desfăşurând activitate în domeniul alimentaţiei publice şi al restaurantelor.

A prezentat în mod amplu circumstanţele în care a hotărât să finanţeze construcţia, întrucât spaţiul era mic şi nu corespundea cerinţelor privind alimentaţia publică, făcând menţiune despre proprietarii imobilelor şi anumite acte juridice încheiate în legătură cu acestea. De asemenea, a făcut referire la diferite cauze penale.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În conformitate cu textele legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de lege presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

În litigiul pendinte, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 128 din 10 mai 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de aceeaşi parte împotriva deciziei civile nr. 775 din 19 mai 2022 a Tribunalului Timiş, pricina rămânând în nelucrare ca urmare a suspendării cauzei prin încheierea din 13 octombrie 2022.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, controlul legalităţii unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condiţiilor pentru constatarea perimării, iar motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele acesteia şi să combată soluţia, prin expunerea greşelilor de judecată săvârşite de instanţă în ceea ce priveşte aplicarea acestei sancţiuni.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a expus chestiuni de fapt cu privire la situaţia construcţiilor pe care le-a edificat, nestructurate din punct de vedere juridic, fără a prezenta critici de nelegalitate cu privire la soluţia de perimare a cererii de recurs cu care a fost învestită curtea de apel.

Întrucât obiectul recursului îl constituie decizia dată de curtea de apel, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la considerentele hotărârii atacate, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Or, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să privească soluţia de perimare şi/sau raţionamentul logico-juridic care a stat la baza pronunţării acesteia, memoriul de recurs conţinând doar prezentarea unor aspecte de fapt, care nu pun în discuţie legalitatea deciziei recurate, ci relevă insatisfacţia părţii faţă de imposibilitatea de a reglementa situaţia construcţiilor pe care le-a edificat.

O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 128 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.