Cassation inadmissible where challenges to factual findings and evidence interpretation are mischaracterized as legal errors under the accessory to the case

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra recursului declarat în cauză, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 1 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A. (CNAB), în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a invocat accesiunea imobiliară artificială şi a solicitat instanţei să constate, în favoarea sa, dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat cu numărul cadastral x, reprezentând construcţie S+P+3E, având suprafaţă construită la sol de 207 mp, edificată pe terenul proprietatea CNAB identificat cu număr cadastral x, Bucureşti, Şos. x.

La 11 decembrie 2020, reclamanta a depus cerere de modificare/precizare a cererii introductive, prin care a învederat instanţei modificarea cererii de chemare în judecată sub aspectul obiectului acţiunii, în sensul că îşi întemeiază cererea prin care a solicitat dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat sub numărul cadastral x reprezentând construcţie S+P+3E, edificată pe terenul proprietatea CNAB cu număr cadastral x (Bucureşti, Şos. Bucureşti-Ploieşti nr. 40, sector 1) în baza accesiunii imobiliare artificiale prevăzută în vechiul C. civ., astfel cum a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar fără a uza de prevederile ce reglementează revendicarea imobiliară, arătând că acestea nu îi sunt incidente. În fapt, reclamanta a apreciat că în mod corect şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 488 şi următoarele din C. civ. de la 1864 - accesiune imobiliară artificială, însă că din eroare a atribuit în mod eronat cererii sale noţiunea de "cerere în revendicare imobiliară".

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declinat competenţa soluţionării cauzei unei alte secţii din cadrul Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 26 februarie 2021, sub dosar nr. x/2020.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1769 din 16 decembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţionala Aeroporturi Bucureşti S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamanta a dobândit în proprietate, prin accesiune imobiliară, imobilul situat în Bucureşti, Sos Bucureşti-Ploieşti nr. 40, sector 1 identificat cu numărul cadastral x, reprezentând construcţie S+P+3E, edificată pe terenul proprietatea CNAB cu număr cadastral x situat în Bucureşti, Şos. Bucureşti-Ploieşti nr. 40, a obligat-o pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, Sos. Bucureşti-Ploieşti nr. 40, sector 1 identificat cu numărul cadastral x, reprezentând construcţie S+P+3E, la data achitării despăgubirii în suma de 2.871.949 RON, reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei achitate în executarea construcţiei de către pârâtă, despăgubirea urmând a fi achitată în 30 de zile de la data comunicării hotărârii, a constatat că părţile au achitat fiecare jumătate din onorariul de expertiză de 3.000 de RON şi a compensat cheltuielile de judecată, respingând cheltuielile de judecată formulate de pârâtă ca neîntemeiate.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 1552 A din 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins apelul formulat de reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1769 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., ca nefondat.

A obligat pe apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă în sumă de 9.715 RON reprezentând onorariu de avocat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1552 A din 3 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantă Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A. a declarat recurs, formulând următoarele critici:

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârile instanţelor de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite în sarcina acesteia, în valoare de 2.871.949 RON, conform expertizei judiciare efectuate de expertul B., desemnat de Tribunalul Bucureşti, sens în care solicită reţinerea cuantumului despăgubirilor la valoarea de 2,138,562.27 RON, reprezentând contravaloarea costurilor materialelor şi a manoperei efectuate în executarea construcţiei de către intimată, valoare ce a fost stabilită de expertul parte al acesteia prin co-raport.

În dezvoltarea motivului de recurs a arătat că instanţele de fond au apreciat că diferenţele de valori rezultate dintre expertiza efectuată de expertul parte al Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti S.A. (CNAB) şi expertiza efectuată de expertul desemnat de instanţa de fond, se datorează modului în care cladirea a fost încadrată, respectiv expertul parte al CNAB a încadrat clădirea ca fiind construcţie pentru depozitare, cu funcţiune de depozit, iar expertul desemnat de tribunal s-a raportat în calculele efectuate la o clădire cu funcţiune de birouri. Tribunalul Bucureşti a subliniat că imobilul are funcţiunea de birouri şi producţie de catering, astfel cum reiese din cele două autorizaţii de construire depuse la dosar şi că, în raport cu această funcţiune, trebuia evaluată valoarea manoperei şi materialelor.

De asemenea, aceasta a menţionat că, din cuprinsul raportului întocmit de experta C., se poate constata că imobilul a fost încadrat în categoria "CI - clădire administrativă", cu "structură de beton armat", în timp ce expertul desemnat de instanţa de judecată, a consemnat aceeaşi încadrare, şi anume "clădire administrativă curentă birouri şi producţie catering cu structura şi schelet din beton armat". Aşadar, din cuprinsul celor două rapoarte de expertiză, reiese fără echivoc faptul că încadrarea imobilului nu s-a realizat în mod distinct, cum în mod eronat au reţinut instanţele de fond.

Recurenta-reclamantă a prezentat, în mod comparativ, sinteza calculelor efectuate de către cei doi experţi, precizând că diferenţele valorice provin din modurile diferite de abordare, în raportul principal de expertiză efectuat de către expertul desemnat de instanţă nerespectându-se al doilea obiectiv încuviinţat.

De asemenea, în opinia sa, este greşită valoarea stabilită de expertul judiciar desemnat de instanţa de judecată, dat fiind faptul că a raportat valoarea întregului imobil la nivelul anului 2015, când acesta a fost supraetajat, or în cauză, preţul corect este format din cheltuieli imobil S+P+2E la data recepţiei lucrărilor în anul 2008, conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 3 septembrie 2008 şi cheltuieli imobil etaj 3 la data recepţiei lucrărilor în anul 2015 conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 23 aprilie 2015.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât prin cererea de recurs nu au fost expuse motive de nelegalitate a deciziei recurate, ci recurenta s-a limitat la prezentarea situaţiei de fapt şi la expunerea nemulţumirilor sale cu privire la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În conformitate cu textele legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de lege presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Cum recursul este o cale de atac extraordinară şi nedevolutivă (nu are loc o rejudecare a fondului pricinii), susţinerile referitoare la modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt şi a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate, care să poată fi deduse judecăţii în recurs. Dimpotrivă, acestea pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, însă nu pot fi cenzurate în recurs, deoarece prin intermediul acestei căi de atac se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

În cuprinsul cererii de recurs formulate împotriva deciziei nr. 1552 A din 3 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, recurenta-reclamantă şi-a expus nemulţumirea faţă de soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului pe care l-a declarat, cu consecinţa menţinerii sentinţei, fără a prezenta aspecte de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Invocarea corectă a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. presupune ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care aceasta se întemeiază sau aceasta să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura cauzei, iar partea să arate în concret lipsa acestor motive sau neconcordanţa, respectiv contradicţia existentă în privinţa motivelor reţinute.

Cu toate că a făcut trimitere la acest motiv de recurs, faţă de modul în care au fost formulat criticile, Înalta Curte constată că, în realitate, se contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi modul de interpretare a probelor de către această instanţă, nefiind dezvoltate critici sub aspectul viciilor de motivare a hotărârii.

Motivul de recurs nu poate fi primit atunci când, deşi se invocă nelegalitatea hotărârii, în realitate se critică situaţia de fapt reţinută, modul de interpretare a probelor ori alte elemente, atât timp cât aceste aspecte au fost motivate în concordanţă prin decizia recurată, fără a exista motive de contradicţie sau a fi identificate motive străine de natura cauzei deduse judecăţii.

În dezvoltarea motivului de casare, reluând motivele de apel, recurenta-reclamantă a precizat că, în mod eronat, a fost reţinută în sarcina sa suma de 2.871.949 RON, cu titlu de despăgubiri stabilite prin expertiza judiciară efectuată de expertul B., desemnat de Tribunalul Bucureşti, dat fiind faptul că aceasta expertiză a avut în vedere o încadrare greşită a clădirii ca fiind una cu funcţiune de birouri, iar nu ca fiind o construcţie pentru depozitare, ipoteză în care cuantumul corect al despăgubirilor trebuia reţinut la valoarea de 2,138,562.27 RON.

Înalta Curte reţine că aceste critici nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceste aspecte fiind unele ce ţin de situaţia de fapt stabilită şi reţinută în mod suveran de instanţele de fond pe baza probelor administrate în cauză şi sustrasă cenzurii instanţei de recurs, care nu realizează un control al temeiniciei hotărârii, ci doar unul de conformitate a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum prevede expres art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Instanţa de recurs nu are prerogativa de a verifica temeinicia hotărârii instanţei de apel sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate în schimbul obţinerii dreptului de proprietate asupra construcţiei, motiv pentru care nu pot fi analizate alegaţiile recurentei-reclamante referitoare la diferenţele de valori dintre expertiza efectuată în cauză de expertul desemnat de instanţă şi expertiza efectuată de expertul ales de parte.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că valoarea stabilită de expertul judiciar desemnat de instanţa de judecată este eronată şi sub un alt aspect, acela al raportării valorii imobilului la nivelul anului 2015, când acesta a fost supraetajat, preţul corect fiind în realitate format din cheltuieli imobil S+P+2E la data recepţiei lucrărilor în anul 2008, conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 3 septembrie 2008 şi cheltuieli imobil etaj 3 la data recepţiei lucrărilor în anul 2015, conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 23 aprilie 2015.

Nici această susţinere nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât pune în discuţie modul în care a fost valorificată proba cu expertiza, or după cum s-a arătat deja, instanţa de recurs nu poate reevalua probele administrate în faţa de instanţelor de fond.

Criticile deduse analizei prin cererea de recurs relevă nemulţumirea acesteia faţă de soluţia dispusă de instanţa de apel în urma evaluării probatoriului administrat în cauză, iar nu veritabile critici de nelegalitate care să poată fi subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, recursul fiind o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurenta-reclamantă trebuia să se raporteze la considerentele acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar, astfel că simpla reluare a motivelor de apel nu reprezintă o motivare validă a recursului.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, recurenta-reclamantă va fi obligată la plata sumei de 11.824,08 RON, către intimata-parâtă A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite conform înscrisurilor de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A. împotriva deciziei nr. 1552 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurenta-reclamantă Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A. la plata sumei de 11.824,08 RON către intimata-pârâtă A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.