Immovable exchange resolution: damages for impossibility of in-kind restitution as part of reversion to prior situation

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, la data de 27 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Municipiul Braşov, prin primar, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/27.04.2011 de B.N.P. B.; obligarea pârâtului la plata valorii terenului situat în Braşov, judeţul Braşov, înscris în CF x Braşov, nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2, evaluat prin raportul de evaluare nr. x/2010 la valoarea de 2.051.636 euro; restituirea sultei în valoare de 2.771 euro, achitată pârâtului, conform chitanţei nr. x/27.04.2011, la momentul încheierii contractului de schimb imobiliar nr. x/27.04.2011; plata dobânzii legale calculate la suma de 2.051.636 euro şi la suma de 2.771 euro, de la data încheierii contractului de schimb şi până la data achitării sumei; cu cheltuieli de judecată.

La data de 11 iulie 2016, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a depus cerere reconvenţională, prin care, în contradictoriu cu reclamanta şi pârâtul Municipiul Braşov, prin primar, a solicitat ca, în situaţia în care va fi admisă cererea de chemare în judecată, să se dispună obligarea Municipiului Braşov la transmiterea în favoarea reclamantei a unui teren cu o valoare egală cu cel situat în str. x, de 5.812 mp, iar, în subsidiar, obligarea aceluiaşi pârât la restituirea către reclamantă a sumei de 2.051.636 euro, a sultei de 2.771 euro şi a dobânzii aferente acestor sume.

La data de 28 octombrie 2016, reclamanta a depus completare la acţiune, prin care a solicitat ca instanţa să dispună, ca urmare a rezoluţiunii contractului de schimb imobiliar, revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor făcute în CF nr. x Braşov, nr. cad. x şi în CF nr. x Braşov (CF vechi x Braşov), nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2.

La data de 25 noiembrie 2016, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a depus o precizare a cererii reconvenţionale, prin care a arătat că aceasta constituie o cerere de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu chematul în garanţie Municipiul Braşov, prin primar, şi a solicitat obligarea acestuia la restituirea către reclamanta a sumei de 2.051.636 euro, reprezentând valoarea terenului de 5.812 mp, a sultei de 2.771 euro şi a dobânzii aferente acestor sume sau a valorii terenului care se va stabili de instanţa de judecată.

La data de 26 martie 2018, reclamanta a depus precizare la acţiune cu privire la capătului 2 al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Braşov, prin primar, să încheie contract de schimb imobiliar, prin care să îi transmită în proprietate terenul înscris în CF nr. x Braşov, nr. cad. x în suprafaţă de 6.265 mp, situat în Braşov, Calea x f. n., aflat în domeniul privat al Municipiului Braşov, în schimbul terenului proprietatea sa de 5.812 mp situat în Braşov, str. x, înscris în CF x Braşov, nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2, cu obligarea pârâtului la plata sultei valorice; înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate rezultate în urma schimbului imobiliar; a precizat că menţine restul capetelor de cerere din acţiunea iniţială.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 192/S din 03 octombrie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin mandatar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin mandatar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în contradictoriu cu chematul în garanţie Municipiul Braşov, prin primar; a obligat reclamanta la plata sumei de 5.400 RON către Municipiul Braşov, prin primar, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia civilă nr. 598/Ap din 07 mai 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1929/S din 03 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acţiunea astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, iar, pe cale de consecinţă, a dispus rezoluţiunea contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/27.04.2011, de B.N.P. B.; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul revenirii la situaţia anterioară de CF a imobilelor terenuri obiect al contractului, respectiv radierea înscrierilor efectuate în CF nr. x Braşov, nr. cad. x şi în CF nr. x Braşov (CF vechi nr. x Braşov), nr. cadastral x, nr. top xl/l/b/2; a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 2.771 euro, echivalentul în RON, la data plăţii, conform cursului oficial de schimb, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data efectuării plaţii şi până la data achitării sale efective, reprezentând contravaloarea sultei achitate; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei atacate; a respins apelul incident formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe civile, ca nefondat; a obligat apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 143.258 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru pentru ambele faze procesuale, fond şi apel.

I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1359 din 01 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva deciziei civile nr. 2598/Ap din 07 mai 20119 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă; a casat decizia recurată; a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

II. Al doilea ciclu procesual. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Braşov

II.1. Prin decizia civilă nr. 373/Ap din 06 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. şi apelul incident declarat de apelantul-pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.09.2018 şi a sentinţei civile nr. 192/S/03.10.2018, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016, şi, în consecinţă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român; a respins excepţia lipsei calităţii Municipiului Braşov de reprezentant al Statului Român; a admis excepţia lipsei calităţii Ministerului Finanţelor Publice de reprezentant al Statului Român; a anulat procedura urmată în faţa primei instanţe cu privire la soluţionarea cererii de chemare în judecată; a anulat, în tot, încheierea şedinţei publice din data de 17.09.2018 şi, în parte, sentinţa civilă nr. 192/S/03.10.2018, pronunţate de Tribunalul Braşov; a reţinut cauza spre judecare; a păstrat dispoziţia sentinţei civile, prin care s-a respins cererea de chemare în garanţie a Municipiului Braşov reprezentat prin Primar, formulată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov; a stabilit termen de judecată la data de 17.05.2021, ora 14:00, pentru când au fost citate părţile: reclamanta A. şi pârâtul Statul Român, reprezentat prin Municipiul Braşov, reprezentat prin primar.

II.2. Prin decizia civilă nr. 632/Ap din 25 mai 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis, în parte, acţiunea civilă, astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Municipiul Braşov, prin primar şi, în consecinţă, a dispus rezoluţiunea contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/27.04.2011 de B.N.P. B. din Braşov; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul revenirii la situaţia anterioară de carte funciară a imobilelor terenuri obiect al contractului, respectiv radierea înscrierilor efectuate în CF nr. x Braşov, nr. cad. x şi în CF nr. x Braşov (CF vechi nr. x Braşov), nr. cadastral x, nr. top xl/l/b/2; a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de Municipiul Braşov, prin primar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.771 Euro, în echivalentul în RON, la data plăţii, conform cursului oficial de schimb, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data efectuării plăţii (27.04.2011) şi până la data achitării sale efective, reprezentând contravaloarea sultei achitate; a respins restul pretenţiilor; a obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Municipiul Braşov, prin primar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 191.011 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru în toate fazele procesuale.

III. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 632/Ap din 25 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta A..

III.1. Motivele de recurs

Recursul declarat de reclamanta A. a fost motivat prin însăşi cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., invocându-se incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a capătului de cerere, având ca obiect repunerea reclamantei în situaţia anterioară prin plata de dezdăunări, cu consecinţa admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată şi obligării pârâtului Municipiul Braşov la plata dezdăunării în sumă de 2.051.636 euro, reprezentând contravaloarea terenului proprietatea sa din str. x, pe care 1-a predat la schimb, teren pe care pârâtul este în imposibilitate de a-1 preda efectiv şi care rămâne în proprietatea acestuia (Municipiul Braşov); înlăturării dispoziţiei privind revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în ceea ce priveşte imobilul situat în str. x, înscris in C.F. nr. x Braşov (C.F. vechi nr. x Braşov), nr. cad. x, nr. top. xl/l/b/2, imobil care rămâne în proprietatea Municipiului Braşov, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a expus următoarele critici:

- hotărârea de respingere a capătului 2 al acţiunii a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969, art. 970, art. 1073 şi art. 1075 din C. civ. de la 1864;

- deşi instanţa de apel a reţinut faptul că pârâtul, în urma rezoluţiunii contractului de schimb, se află în imposibilitatea de a-i preda efectiv terenul din str. x, a decis că soluţia de obligare a pârâtului la plata de dezdăunări reprezentând contravaloarea terenului excedează noţiunea de repunere în situaţia anterioară în condiţiile în care recurenta, primind dreptul de proprietate asupra terenului din str. x, nu putea primi şi contravaloarea acestuia, deşi în cererea de chemare în judecată a arătat că Municipiul Braşov nu îi putea restitui acest teren pe care este construită Biserica "Sfântul Petru", sens în care a solicitat repunerea în situaţia anterioară prin plata dezdăunării reprezentând contravaloarea terenului, la valoarea stabilită la data încheierii contractului de schimb; dreptul său de proprietate asupra terenului din str. x, nu poate fi reînscris în cartea funciară, întrucât, între timp, Municipiul Braşov a dezmembrat terenul în două loturi, iar pe un lot este intabulat contractul de concesiune şi este înscrisă construcţia bisericii greco-catolice;

- a precizat că în dispozitivul deciziei atacate, s-a menţionat greşit numărul de carte funciară dinaintea dezmembrării operate de Municipiul Braşov, deşi în prezent terenul este dezmembrat în două loturi şi este înscris în proprietatea Municipiului Braşov în C.F. nr. x Braşov şi în C.F. nr. x Braşov cu drept de concesiune pe 99 ani în favoarea Protopopiatului Roman Unit Greco - Catolic Braşov, conform celor două extrase depuse în apel, însă nu înţelege să solicitate îndreptarea acestei erori materiale, în condiţiile în care este de acord ca terenul să rămână în proprietatea Municipiului Braşov, cu Biserica "Sfântul Petru" construită pe teren, iar primăria să o dezdăuneze prin plata contravalorii terenului, la valoarea din contractul de schimb;

- instanţa de apel a reţinut că Municipiul Braşov nu a încasat, în baza contractului de schimb, suma reprezentând contravaloarea terenului din str. x pretinsă de recurentă, astfel că nu putea cerere restituirea acestei sume, precum şi faptul că petitul privind plata contravalorii terenului, dată fiind imposibilitatea predării efective a terenului, nu se încadrează în noţiunea de repunere în situaţia anterioară;

- în motivarea deciziei recurate se regăseşte îndrumarea instanţei de apel de a soluţiona situaţia terenului ocupat de Biserica "Sfântul Petru", pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, pentru a obţine în mod efectiv finalizarea rezoluţiunii contractului de schimb imobiliar pronunţată în prezentul proces, deşi în cadrul acestuia, se impune, în opinia recurentei-reclamante, soluţionarea concretă a efectelor acestei rezoluţiuni şi nu doar a revenirii la situaţia anterioară de carte funciară;

- precizează că soluţionarea pe cale amiabilă a situaţiei terenului din str. x cu Municipiul Braşov nu este posibilă în contextul purtării unor negocieri cu Primăria Municipiului Braşov în decurs de 1 an şi 8 luni ce au rămas fără rezultat, iar soluţionarea pe cale judecătorească a acestei situaţii înseamnă deschiderea unui nou proces în cadrul căruia să solicite, din nou, obligarea pârâtului la plata contravalorii terenului, ca urmare a imposibilităţii efective de îndeplinire a obligaţiei de restituire a terenului primit la schimb, ceea ce reprezintă o sarcină excesivă, luând în considerare că prezentul proces a generat costuri, printre care şi taxele judiciare de timbru în cuantum de 240.000 RON; soluţia de respingere a petitului privind obligarea Municipiului Braşov la plata contravalorii terenului din str. x, pronunţată în prezentul proces, se va impune cu autoritate de lucru judecat faţă de o nouă cerere având acelaşi obiect, iar îndrumarea de a deschide în viitor un proces împotriva Protopopiatului Roman Unit Greco - Catolic Braşov este străină de noţiunea de repunere în situaţia anterioară;

- cu referire la aplicarea art. 1073 şi art. 1075 din C. proc. civ. de la 1864, a susţinut că în cauza dedusă judecăţii, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, Municipiul Braşov se află în imposibilitatea de a predea efectiv reclamantei terenul din str. x, având în vedere că, în prezent, întregul teren este afectat de construcţia Bisericii "Sfântul Petru", situaţie în raport de care solicită obligarea acestuia la plata contravalorii terenului stabilită prin contractul de schimb la suma de 2.051.636 euro, în condiţiile în care valoarea terenurilor care au făcut obiectul schimbului au fost însuşite de Consiliul Local al Municipiului Braşov, conform art. 3 din H.C.L. nr. 800/26.11.2010, prin care s-a dispus încheierea contractului;

- a arătat că în ipoteza repunerii în situaţia anterioară, dacă se va constata perturbarea gravă a condiţiilor economice ce vizează contractul, intervenţia instanţei de judecată este posibilă prin intermediul corelării principiului bunei-credinţe cu cel al echităţii, întrucât repunerea părţilor în situaţia anterioară nu trebuie să determine inegalitatea economică a acestora context ce va impune un criteriu de apreciere din partea instanţei în vederea restabilirii echilibrului contractual;

- în situaţia casării cu trimitere, a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize de evaluare imobiliară, care să stabilească valoarea actuală a terenului din str. x.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Statul Român reprezentat de Municipiul Braşov, prin primar, nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 632 Ap din data de 25 mai 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi a fixat termen de judecată la data de 1 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs reclamanta a dezvoltat critici circumscrise exclusiv cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de apel capătului de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb aut. sub nr. x/27.04.2011 de BNP C. perfectat între reclamantă şi intimatul Statul Român, reprezentat de municipiul Braşov, prin primar.

Obiectul cererii de chemare în judecată a privit rezoluţiunea acestui contract, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtului la plata valorii terenului situat în Braşov, judeţul Braşov, înscris în CF x Braşov, nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2, evaluat prin raportul de evaluare nr. x/2010 la nivelul sumei de 2.051.636 euro; restituirea sultei în valoare de 2.771 euro, achitată de reclamantă pârâtului, conform chitanţei nr. x/27.04.2011, la momentul încheierii contractului de schimb imobiliar nr. x/27.04.2011; plata dobânzii legale calculate la suma de 2.051.636 euro şi la suma de 2.771 euro, de la data încheierii contractului de schimb şi până la data achitării sumei de către pârât; cu cheltuieli de judecată.

Printr-o cerere completatoare formulată la data de 28 octombrie 2016, reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună, ca urmare a rezoluţiunii contractului de schimb imobiliar, şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor făcute în CF nr. x Braşov, nr. cad. x şi în CF nr. x Braşov (CF vechi x Braşov), nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2.

Se constată că potrivit situaţiei de fapt stabilite de instanţele de fond, prin contractul de schimb imobiliar aut. sub nr. x/27.04.2011 de BNP C., Statul Român, prin municipiul Braşov a transmis reclamantei A., în baza HCL nr. 800/26.11.2010, cu titlu de schimb, imobilul situat în Braşov, str. x, înscris în CF nr. x Braşov, sub nr. cad. x, compus din teren având categoria de folosinţă curţi-construcţii, în suprafaţă de 9.130 mp.

Prin contractul de schimb, pârâtul a garantat-o pe reclamantă pentru orice evicţiune totală sau parţială, conform art. 1337 din C. civ. de asemenea, intimatul a garantat reclamantei că pe terenul transmis prin actul de schimb poate edifica construcţii - locuinţe colective înalte cu P+5E, respectiv - P+10E, conform certificatului de urbanism nr. x/01.03.2011, eliberat de Primăria Braşov, obligaţie asumată pe o perioadă de maxim 5 ani de la semnarea contractului, aşadar, până la data de 27.04.2016.

Potrivit aceluiaşi certificat de urbanism nr. x/01.03.2011, terenul transmis recurentei-reclamante se află în intravilanul municipiului Braşov, iar destinaţia acestuia, conform PUG avizat prin HCL Braşov nr. 144/2011, a fost de parţial L3a-subzona locuinţelor colective medii cu P+3E - P+4E, formând ansambluri preponderent rezidenţiale, situate în afara zonei protejate, parţial L4-subzona locuinţelor colective înalte cu P+5E-P+10E, formând ansambluri preponderent rezidenţiale, situate în afara zonei protejate.

Conform extrasului CF depus la dosar, instanţele de fond au mai reţinut că imobilul din str. x f. n. a fost intabulat în proprietatea Statului Român, iar în temeiul contractului de schimb a fost înscris apoi dreptul de proprietate al reclamantei.

Totodată, instanţa de apel a reţinut din documentaţia pentru PUZ Ansamblu rezidenţial Jepilor - Braşov, întocmit în luna august 2015 de Agenţia de Arhitectură şi D. S.R.L., că pe terenul din str. x, recurenta-reclamantă intenţiona, alături de un alt investitor, să dezvolte un ansamblu rezidenţial compus din 7 clădiri de locuinţe colective.

Având în vedere că soluţia pronunţată de curtea de apel asupra rezoluţiunii contractului de schimb este intrată sub autoritate de lucru judecat, ca efect al neatacării cu recurs a deciziei date în apel de către intimatul-pârât (partea care ar fi avut interes procesual în promovarea căii de atac), în analizarea criticilor din prezentul recurs se va porni de la această premisă.

Astfel, reţinând că intimatul-pârât, Statul Român, prin municipiul Braşov (potrivit cadrului procesual lămurit prin decizia de casare pronunţată anterior în cauză) nu şi-a executat în mod culpabil obligaţia contractuală esenţială de a asigura reclamantei, în condiţiile legii, regimul juridic de teren construibil pentru cel pe care i l-a dat în schimbul celui din str. x, astfel cum a garantat prin clauzele contractuale, curtea de apel a apreciat că devine incidentă sancţiunea rezoluţiunii contractului de schimb aut. sub nr. x/27.04.2011 de BNP C., pentru motivele dezvoltate pe larg în considerentele deciziei recurate, făcând aplicarea prevederilor art. 1020-1021 şi art. 1079 din C. civ. 1864.

Instanţa de apel a conchis că, în realitate, în fapt, terenul dat reclamantei la schimb nu avea caracter construibil la data încheierii contractului, iar menţiunile cuprinse în Certificatul de urbanism nr. x/2011 nu au corespuns cu datele din PUG Braşov în ceea ce priveşte destinaţia terenului, motiv pentru care PUZ-ul propus de reclamantă nu putea fi aprobat.

S-a apreciat că obligaţia de garanţie asumată de intimatul-pârât, prin municipiul Braşov, trebuie să fie una efectivă, de natură a asigura realizarea scopului pentru care contractul a fost încheiat de către reclamantă, şi anume realizarea unor locuinţe colective, conform certificatului de urbanism emis anterior perfectării contractului.

Instanţa de apel a concluzionat că că obligaţia de garanţie a caracterului construibil al terenului pentru edificarea construcţiilor cu regimul de înălţime menţionat, obligaţie continuă în sarcina intimatului, pe parcursul celor 5 ani stipulaţi în contract, nu se rezumă la indicarea, conform evidenţelor proprii ale municipiului Braşov, a caracterului construibil al terenului, ci înseamnă efectivitatea acestui caracter, astfel încât să asigure atingerea scopului pentru care contractul a fost încheiat.

Ca atare, s-a apreciat că nu i se poate reproşa reclamantei că neatacarea refuzului emiterii acordului de mediu, respectiv nefinalizarea procedurii administrative pentru obţinerea PUZ-ului şi nefinalizarea consultărilor publice.

Înalta Curte constată că, şi din perspectiva limitelor în care poate opera controlul de legalitate exercitat prin intermediul prezentului recurs, este important de enunţat contextul în care contractul de schimb a fost perfectat, astfel cum a reţinut instanţa de apel.

Necesitatea încheierii acestui contract de schimb a fost generată de imposibilitatea Statului Român, prin municipiului Braşov, de a asigura reclamantei predarea imobilului de pe str. x (al cărui proprietar aceasta era) şi pentru care Primăria municipiului Braşov a încheiat un contract de concesiune cu Protopopiatul Român Unit Greco-Catolic, în baza căruia a fost construită o biserică greco-catolică, teren construibil, pe care recurenta-reclamantă avea şansa de a edifica ansamblul de locuinţe menţionat în contract; în acest fel, terenul proprietatea reclamantei a devenit inaccesibil scopului pe care şi l-a propus în legătură cu terenul proprietatea sa, teren dobândit pe cale succesorală în anul 2006; la momentul intrării terenului din str. x în proprietatea sa, era începută edificarea Bisericii "Sfântul Petru", edificiul fiind finalizat în anul 2012.

Drept urmare, pentru a compensa pierderea prerogativei folosinţei dreptului de proprietate aparţinând recurentei-reclamante, municipiul Braşov i-a oferit la schimb terenul din str. x f.n., teren construibil, potrivit clauzelor contractuale şi documentaţiilor aferente.

Astfel, terenul din str. x, judeţul Braşov, înscris în CF nr. x Braşov, nr. cadastral x, nr. top. xb/2, proprietatea reclamantei, avea 5.812 mp, iar terenul oferit şi primit la schimb în baza contractului rezoluţionat în cauza de faţă, situat în str. x f. n. judeţul Braşov, înscris în CF x Braşov, nr. cad. x, are o suprafaţă de 9.130 mp; cele două terenuri erau de o valoare aproximativ egală, aşa încât, recurenta-reclamantă a fost obligată la plata unei sulte de 2.614 euro către coschimbaş, sumă care, împreună cu penalităţile aplicate pentru un număr de zile de întârziere, a generat o obligaţie de plată în sarcina recurentei-reclamante de 2.771 euro; recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit această obligaţie la 27.04.2011.

Potrivit considerentelor decizie recurate, curtea de apel a reţinut că urmare a rezoluţiunii contractului de schimb pe care a dispus-o în cauză, se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii reciproce a tuturor prestaţiilor efectuate în temeiul contractului şi revenirii la situaţia anterioară de carte funciară (potrivit art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996).

Drept urmare, s-a dispus obligarea intimatului-pârât Statul Român, reprezentat de municipiul Braşov, prin Primar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.771 Euro, în echivalentul în RON, la data plăţii, conform cursului oficial de schimb, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data efectuării plăţii (27.04.2011) şi până la data achitării sale efective de către intimat, sumă ce reprezintă contravaloarea sultei achitate de reclamantă în contul de Trezorerie al Municipiului Braşov (potrivit adresei emise de Consiliul Local Braşov - Direcţia fiscală Braşov, depusă la filele nr. x - 106, dosarului ÎCCJ, primul ciclu procesual).

Cu referire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata contravalorii terenului situat pe str. x din mun. Braşov, dată fiind imposibilitatea predării sale efective către reclamantă, instanţa de apel a considerat că acest petit nu este fondat, apreciindu-se că excedează noţiunea de repunere în situaţia anterioară.

Curtea de apel a reţinut că pârâtul nu a încasat suma de 2.051.636 euro pretinsă de reclamantă, sumă ce reprezintă contravaloarea terenului cedat de reclamantă în baza contractului de schimb, pentru ca aceasta să solicite restituirea acesteia.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat că faptul că terenul situat pe strada x din municipiul Braşov nu poate fi predat de către pârât reclamantei, nu poate atrage obligarea acestuia la restituirea contravalorii terenului menţionat, ca efect al rezoluţiunii contractului de schimb imobiliar.

S-a mai apreciat că, mai mult decât atât, ca urmare a repunerii în situaţia anterioară de carte funciară, reclamanta va figura în calitate de proprietară a terenului, motiv pentru care nu ar putea primi, pe lângă calitatea de proprietară tabulară a terenului, şi suma de bani reprezentând contravaloarea lui.

Instanţa de apel a concluzionat că situaţia dintre părţi în privinţa acestui teren, ocupat de Biserica "Sfântul Petru", ar putea fi soluţionată ulterior acestui litigiu, pe cale amiabilă sau pe cale judiciară.

Recurenta-reclamantă critică această dezlegare a instanţei de apel în privinţa soluţionării cererii accesorii privitoare la repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb, susţinând că s-a făcut o greşită aplicarea a dispoziţiilor art. 969, art. 970, art. 1073 şi art. 1075 din C. civ. din 1864.

Înalta Curte reţine că, dispunându-se rezoluţiunea contractului de schimb, instanţa de apel era ţinută de aplicarea regulilor ce guvernează efectele aplicării acestei sancţiuni de drept substanţial, în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a învestit-o în mod explicit cu un asemenea petit.

Este de precizat că rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prima dintre aceste reguli este aceea că rezoluţiunea produce efecte retroactive (ex tunc), întocmai ca şi nulitatea contractului, ea având caracter judiciar, întrucât, potrivit art. 1021 din C. civ., pentru rezoluţiunea contractului este necesar să se obţină o hotărâre judecătorească, deoarece nu operează de drept.

Iar cea de-a doua regulă, consecutivă celei dintâi, este aceea că părţile sunt ţinute să îşi restituie reciproc tot ceea ce au executat în temeiul contractului desfiinţat.

În speţă, fiind vorba despre un schimb imobiliar, fiecare dintre copermutanţi (coschimbaşi) trebuie să procedeze la restituirea proprietăţii terenului pe care i l-a transmis cealaltă parte în temeiul contractului.

Regula în materia obligaţiilor este aceea că debitorul este ţinut de executarea obligaţiei în natură, potrivit art. 1073 din C. civ. 1864.

Dacă în privinţa recurentei-reclamante restituirea către intimatul-pârât a proprietăţii asupra terenului în suprafaţă de 9.130 mp, situat în str. x f. n. judeţul Braşov, înscris în CF x Braşov, nr. cad. x, îndeplinirea exactă a obligaţiei este posibilă în condiţiile art. 1073 din C. civ. şi nu ridică nicio dificultate de executare, situaţia nu este identică în privinţa obligaţiei ce este în sarcina intimatului-pârât Statul Român, reprezentat prin municipiul Braşov, prin primar.

Astfel, în aplicarea principiului repunerii în situaţia anterioară, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 1073 din C. civ., intimatul-pârât ar trebui să restituie recurentei-reclamante în proprietate terenul în suprafaţă de 5.812 mp din str. x, judeţul Braşov, înscris în CF nr. x Braşov, nr. cadastral x, nr. top. xb/2.

Or, se constată că rezolvarea acestui capăt de cerere, în dispozitivul deciziei recurate, corespunde, pe de o parte, soluţiei dispuse de instanţa de apel în următorii termeni: "Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul revenirii la situaţia anterioară de carte funciară a imobilelor terenuri obiect al contractului, respectiv radierea înscrierilor efectuate în CF nr. x Braşov, nr. cad. x şi în CF nr. x Braşov (CF vechi nr. x Braşov), nr. cadastral x, nr. top xb/2."

Pe de altă parte, în aplicarea aceleiaşi reguli referitoare la repunerea în situaţia anterioară, curtea de apel a dispus şi "obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Municipiul Braşov, prin Primar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.771 Euro, în echivalentul în RON, la data plăţii, conform cursului oficial de schimb, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data efectuării plăţii (27.04.2011) şi până la data achitării sale efective, reprezentând contravaloarea sultei achitate."

Or, astfel cum corect susţine recurenta-reclamantă o atare modalitate de soluţionare a petitului privind repunerea în situaţia anterioară încalcă dispoziţiile art. 1073 şi art. 1075 din C. civ.

Astfel cum deja s-a arătat, pentru intimatul-pârât îndeplinirea obligaţiei de restituire privea terenul din str. x, judeţul Braşov, înscris în CF nr. x Braşov, nr. cadastral x, nr. top. xb/2.

Cu privire la această obligaţie a intimatului de restituire în natură, curtea de apel a constatat, în considerentele deciziei recurate, că este imposibil de îndeplinit de către acesta, întrucât terenul este afectat construirii Bisericii "Sfântul Petru", dar, cu toate acestea, a considerat că prin dispunerea revenirii la situaţia anterioară de carte funciară, atare obligaţie ar corespunde restituirii prestaţiei la care intimatul era ţinut pentru asigurarea exigenţelor principiului repunerii în situaţia anterioară.

Înalta Curte apreciază că această modalitate de soluţionare a acestui capăt de cerere accesoriu are doar o valoare pur scriptică şi ignoră circumstanţele de fapt şi de drept reţinute de instanţa de apel în geneza acestei operaţiuni juridice de schimb.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că din dispozitivul deciziei atacate lipseşte o menţiune care să corespundă unei soluţionări efective a acestui capăt de cerere accesoriu, prin care era necesar să se expliciteze obligaţiile executorii stabilite de instanţă în sarcina fiecăreia dintre părţi, obligaţii reciproce şi interdependente, în sens invers faţă de cele generate prin încheierea contractului de schimb.

Totodată, Înalta Curte apreciază că revenirea la situaţia anterioară de carte funciară era doar o consecinţă juridică necesară după aplicarea regulii privind repunerea în situaţia anterioară, întrucât menţiunile de carte funciară sunt de natură a asigura opozabilitatea faţă de terţi a efectelor rezoluţiunii contractului de schimb; chiar dacă întregeşte aplicarea regulii în discuţie, revenirea la situaţia anterioară de carte funciară nu este suficientă pentru a reprezenta însăşi repunerea în situaţia anterioară.

În plus, Înalta Curte reţine că în petitul cererii de chemare în judecată, în partea relativă la solicitarea de repunere a părţilor în situaţia anterioară, consecutivă aplicării sancţiunii rezoluţiunii contractului de schimb, recurenta-reclamantă a solicitat: "obligarea pârâtului la plata valorii terenului situat în Braşov, judeţul Braşov, înscris în CF x Braşov, nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2, evaluat prin raportul de evaluare nr. x/2010 la valoarea de 2.051.636 euro; restituirea sultei în valoare de 2.771 euro, achitată pârâtului, conform chitanţei nr. x/27.04.2011, la momentul încheierii contractului de schimb imobiliar nr. x/27.04.2011; plata dobânzii legale calculate la suma de 2.051.636 euro şi la suma de 2.771 euro, de la data încheierii contractului de schimb şi până la data achitării sumei."

Cererea de revenire la situaţia anterioară de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor făcute în CF nr. x Braşov, nr. cad. x şi în CF nr. x Braşov (CF vechi x Braşov), nr. cad. x, nr. top xl/l/b/2, constituie obiectul cererii completatoare depuse de reclamantă la dosarul primei instanţe la data de 28 octombrie 2016.

Drept urmare, se constată că ab initio, prezentând în motivarea cererii de chemare în judecată situaţia de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat în formularea acţiunii (reţinută ca atare de instanţele de fond, în urma probatoriului administrat), recurenta-reclamantă a solicitat, în ceea ce priveşte obligaţia generată de rezoluţiune în sarcina intimatului, să se dispună executarea acesteia prin echivalent, cunoscând că nu este posibilă executarea în natură a acesteia, în aplicarea dispoziţiilor art. 1073 şi, respectiv art. 1075 din C. civ.

Cum instanţa de apel a reţinut întocmai aceste susţineri ale recurentei-reclamante, în sensul că intimatul-pârât este în imposibilitate de executare a obligaţiei de restituire a terenului din Braşov, str. x, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a făcut o corectă şi completă aplicare a normei de la art. 1073 din C. civ., potrivit căreia: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare."

Această constatare are şi consecinţa nesoluţionării în coordonatele prevăzute de lege a cererii reclamantei de asigurare a repunerii în situaţia anterioară prin obligarea intimatului-pârât la dezdăunări pentru imposibilitatea de îndeplinire în natură ("îndeplinirea exactă a obligaţiei") a obligaţiei sale, generate de sancţiunea rezoluţiunii contractului de schimb.

În acest context, Înalta Curte apreciază că devine lipsit de relevanţă argumentul redat de instanţa de apel în sensul că nu poate dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 2.051.636 euro (cu accesoriile solicitate de reclamantă), întrucât pârâtul nu a încasat efectiv această sumă la data încheierii contractului de schimb.

Se apreciază că instanţa de apel a ignorat împrejurarea că o atare obligaţie nu avea menirea de a asigura îndeplinirea în natură a obligaţiei de către intimat, ci constituia însăşi dezdăunarea reclamantei (executarea prin echivalent) a obligaţiei antrenate în sarcina intimatului de aplicarea rezoluţiunii, ca urmare a imposibilităţii îndeplinirii obligaţiei de restituire în natură a trenului din str. x, împrejurare ce a constituit însuşi scopul mediat (causa remota) sau motivul determinant al încheierii contractului de schimb.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod fondat recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1075 din C. civ. 1864, prin înţelesul conceptual vădit restrictiv dat noţiunii de repunere a părţilor în situaţia anterioară, obligaţie care, în cazul intimatului-pârât, se concretiza atât într-o obligaţie de a da (transmiterea proprietăţii), cât şi într-o obligaţie de a face (obligaţia de predare a bunului imobil).

Totodată, astfel cum deja s-a arătat, rectificarea menţiunilor de carte funciară nu are aptitudinea de a asigura aplicarea principiului repunerii în situaţia anterioară, ci modalitatea de soluţionarea capătului de cerere accesoriu al repunerii în situaţia anterioară, va fi esenţială pentru soluţionarea cererii completatoare referitoare la rectificarea de carte funciară, aspect care va reveni spre dezlegare instanţei de apel, în rejudecare.

Sub acest aspect, se constată că prin cererea de recurs, în acord cu soluţia reclamată prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 1073 şi art. 1075 din C. civ., reclamanta a solicitat "înlăturarea dispoziţiei privind revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în ceea ce priveşte imobilul situat în str. x, înscris in C.F. nr. x Braşov, nr. cad. x, nr. top. x, imobil care rămâne în proprietatea Municipiului Braşov."

Aşa fiind, instanţa de apel, în rejudecare, va avea în vedere pentru soluţionarea cererii completatoare depuse de reclamantă la 28 octombrie 2016, că prioritară este obligaţia stabilită în sarcina judecătorului prin prevederile art. 22 alin. (1) din C. proc. civ. de a soluţiona litigiul în baza regulilor de drept aplicabile, în contrapondere cu principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, principiu limitat de normele imperative - fie de drept substanţial, fie de drept procesual - şi de la care părţile nu pot deroga.

Înalta Curte reţine a fi fondat şi argumentul dezvoltat de recurentă prin care a criticat soluţia instanţei de apel în sensul de a direcţiona părţile către soluţionarea amiabilă a chestiunii repunerii în situaţia anterioară sau pe cale judiciară, prin promovarea unui litigiu ulterior.

Niciuna dintre aceste referinţe ale instanţei de apel nu îşi găseşte suportul legal în aplicarea principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară, urmare a unei soluţii de rezoluţiune a unui contract bilateral, sinalagmatic, câtă vreme în litigiul prin care se cere aplicarea sancţiunii de drept substanţial, reclamantul pricinii formulează un capăt de cerere distinct prin care cere şi repunerea în situaţia anterioară.

Ca atare, prin soluţia pronunţată de instanţe este necesar ca părţile să beneficieze de o dezlegare definitivă cauzei - atât cu privire la rezoluţiune, cât şi cu privire la efectul acesteia - repunerea în situaţia anterioară -, epuizându-se raportul juridic de drept substanţial presupus de desfiinţarea contractului de schimb prin rezoluţiune.

Or, trimiterea la soluţionarea amiabilă a chestiunii repunerii în situaţia anterioară ori la formularea unei noi cereri de chemare în judecată nu pot fi luate în considerare, întrucât, pe de o parte, în cursul acestui litigiu instanţele au acordat părţilor termene pentru soluţionarea pe cale amiabilă a dosarului (fără finalitatea preconizată), iar, pe de altă parte, pentru că formularea unei cereri într-un nou litigiu având ca obiect desocotirea părţilor în legătură cu obligaţiile antrenate de repunerea în situaţia anterioară (în ceea ce priveşte obligaţia intimatului-pârât de a-şi executa obligaţia proprie) s-ar lovi de efectul lucrului judecat în sensul normei de la art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., efect ataşat hotărârii pronunţate în pricina de faţă, care, în cadrul obiectiv al judecăţii a inclus şi capătul de cerere accesoriu de repunere în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă şi va casa decizia recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, în speţă fiind întrunite cerinţele cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 632/Ap din 25 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 noiembrie 2022.