Negative conflict of jurisdiction over alimony prescription claim resolved by assigning competence to Pascani District Court based on private-order territorial jurisdiction waiver

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

2. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.11.2022 cu nr.

3. 5661/866/2022, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta constatarea stingerii prin

4. prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a sultei instituită în favoarea pârâtei.

5. La termenul de judecată din data de 13 iunie 2023, faţă de indicarea domiciliului

6. pârâtei, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale

7. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.11.2022 cu nr.

8. 5661/866/2022, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta constatarea stingerii prin

9. prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a sultei instituită în favoarea pârâtei.

10. La termenul de judecată din data de 13 iunie 2023, faţă de indicarea domiciliului

11. pârâtei, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani, la data de 14 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., constatarea stingerii prin prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a sultei instituite în sarcina reclamantului şi în favoarea pârâtei, prin sentinţa civilă nr. 3837 din 7 iulie 1994 pronunţată de Judecătoria Paşcani, în dosarul nr. x/1993, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1278 din 21 septembrie 1995 a Tribunalului Iaşi.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 706 din C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Paşcani

Prin sentinţa civilă nr. 983 din 11 iulie 2023, Judecătoria Paşcani a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că instanţa reţine că potrivit art. 129, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

instanţa reţine că potrivit art. 129, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., necompetenţa teritorială este de ordine publică când procesul este de competenţa altei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În cauză, pârâta are domiciliul în judeţul Botoşani, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani.

Prin urmare, Judecătoria Paşcani a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta B., în favoarea Judecătoriei Botoşani.

3. Hotărârea Judecătoriei Botoşani

Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 11 aprilie 2024, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani, a suspendat cauza şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Invocând din oficiu necompetenţa teritorială de ordine privată a Judecătoriei Paşcani, prin prisma domiciliului pârâtei, instanţa care şi-a declinat competenţa a nesocotit dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare (cauza de faţă nefiind una dintre cele pentru care întâmpinarea nu este obligatorie).

Prin urmare, în condiţiile în care pârâta B. nu a formulat întâmpinare şi, implicit, nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, prin prisma domiciliului acesteia, competenţa a fost câştigată, în mod definitiv, de Judecătoria Paşcani, pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În consecinţă, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Paşcani îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Prin cererea de chemare în judecată, cu care a învestit instanţa de judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate stinsă obligaţia de plată a sultei, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de creanţă.

Înalta Curte reţine că ambele instanţe, care şi-au declinat reciproc competenţa, au dat o calificare juridică exactă cererii de chemare în judecată, după motivele de fapt şi de drept dar şi scopul urmărit de reclamant prin demersul iniţiat. Însă, au apreciat diferit caracterul normei de competenţă încălcate.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din data de 11 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competentă verifică modul în care au fost respectate normele de competenţă propriu-zise precum şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) din actul normativ menţionat, respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă sau când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Pentru toate celelalte situaţii, dispoziţiile art. 129 alin. (3) prevăd că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii" iar potrivit alin. (3) "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Astfel, legiuitorul a reglementat expres termenele şi condiţiile în care se poate invoca necompetenţa teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată.

Înalta Curte reţine că, în cauză, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, necompetenţa este de ordine privată, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că, în situaţia în care a fost învestită o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la instanţa competentă potrivit legii. Într-o astfel de situaţie, instanţa nu poate invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta B. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale nici prin întâmpinare şi nici la termenul de judecată, din şedinţa publică de la data de 13 iunie 2023. În acest context, Judecătoria Paşcani a invocat, din oficiu, o excepţie relativă, fără a avea vreo prerogativă legală în acest sens şi fără a sesiza că a rămas competentă să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o astfel de excepţie.

Pentru considentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 129 şi art. 130 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.