Territorial jurisdiction for enforcement appeals governed by debtor’s domicile at start of proceedings

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava, secţia civilă, în data de 11 septembrie 2023, înregistrată sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună desfiinţarea ordonanţei de poprire nr. 132304 din 30.08.2023, în baza titlului executoriu emis de Municipiul Suceava la cererea creditorului Primăria Municipiului Suceava, terţ poprit fiind S.C. B. S.R.L., urmând ca creditorul să fie obligat să îi plătească cheltuielile de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 399-art. 402, art. 404 alin. (1) şi art. 452 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Prin sentinţa civilă nr. 226 din 19 ianuarie 2024, Judecătoria Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

În motivare, această instanţă a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ., pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, raportarea trebuie să se facă la dispoziţiile legale care reglementau executarea silită aflate în vigoare la momentul declanşării procedurii executării silite, fără a se ţine cont, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, de modificările legislative ulterioare, care se aplică doar executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare a noilor dispoziţii legale.

Faţă de dispoziţiile art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, legea care guvernează executarea silită şi în baza căreia se va stabili instanţa de executare este cea în vigoare la momentul începerii executării silite.

În cauză, instanţa a reţinut că titlul executoriu în baza căruia a început executarea silită a contestatorului a fost emis în data de 30.08.2023 şi comunicat acestuia la data de 08.09.2023.

Potrivit art. 260 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanţa judecătorească competentă, devin aplicabile, în această privinţă, dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în care se precizează că unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile C. civ. şi ale C. proc. civ., republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/plătitori.

În acest sens, instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a contestaţiei la executarea silită şi a contestaţiei împotriva unui titlu executoriu fiscal, cu menţiunea că dispozitivul deciziei se raportează la dispoziţiile C. proc. civ. în vigoare la momentul pronunţării acesteia.

Or, potrivit art. 651 din C. proc. civ., instanţa a reţinut că debitorul are domiciliul pe raza municipiului Galaţi, în circumscripţia Judecătoriei Galaţi.

Învestită prin declinare, Judecătoria Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2396 din 29 mai 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură fiscală din 2003 (O.G. nr. 92/2003) în materia executării silite, respectiv art. 141 alin. (12), art. 145 alin. (1) şi art. 172 alin. (4).

Din aceste prevederi, coroborat cu prevederile C. proc. civ., art. 713 raportat la art. 650 (în vigoare la data demarării executării silite, respectiv la data de 04.09.2014), reţinând faptul că în acea perioadă contestatoarea avea domiciliul în mun. Suceava, aşa cum rezultă din verificările DEAPBD, s-a apreciat că instanţa de executare ar fi putut fi instanţa de la domiciliul debitoarei ori instanţa de la locul efectuării executării silite, având în vedere că executarea a început după ce prevederile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348/2014, după expirarea celor 45 de zile şi până la modificarea C. proc. civ. care a intervenit la data de 19.10.2014 prin Legea 138/2014.

Astfel, s-a apreciat că Judecătoria Galaţi nu este competentă să soluţioneze a contestaţia, iar adresa de înfiinţare a popririi şi înştiinţarea aferentă, chiar emise în anul 2023, sunt acte de executare emise în baza executării demarate în anul 2014 şi care nu sunt în măsură să schimbe competenţa instanţei de executare.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a constatat că Judecătoria Suceava este competentă teritorial pentru a judeca cererea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Suceava, prin care a solicitat desfiinţarea ordonanţei de poprire nr. 132304 din 30.08.2023, în baza titlului executoriu emis de Municipiul Suceava la cererea creditorului Primăria Municipiului Suceava, terţ poprit fiind S.C. B. S.R.L..

Analizând actele dosarului se constată că titlul executoriu în temeiul căruia a s-a emis adresa de înfiinţate a popririi nr. 132304/30.08.2023 este reprezentat de sentinţa civilă nr. 323 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Judecătoria Suceava, Titlul executoriu nr. x/15.03.2019, emis în baza sentinţei nr. 2525/07.06.2017, pronunţată de Judecătoria Suceava şi a Titlului executoriu nr. x/02.03.2017, emis în baza sentinţei nr. 909/01.03.2016 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia nr. 91/27.01.2017 a Tribunalului Suceava.

Astfel, raportat la documentele din dosarul de executare, executarea silită împotriva debitoarei A. a început în anul 2014, potrivit somaţiei nr. x/04.09.2014.

În acest context factual, se reţine că, având în vedere momentul demarării procedurii execuţionale, dispoziţiile legale aplicabile speţei pendinte sunt prevederile noului C. proc. civ., iar nu cele ale codului de la 1865, invocate de către contestatoare.

Potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiaşi legi" .

În acest sens, potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, se reţine că în cazul contestării executării silite ce are la bază un titlu executoriu ce vizează creanţe fiscale, cum este cazul în speţa de faţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul începerii executării), potrivit cu care contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

De altfel, în interpretarea dispoziţiilor art. 172 alin. (4), fost art. 169 alin. (4), Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, s-au pronunţat Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 734 din 30 octombrie 2007, care au statuat că "judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

În cauză, competenţa se stabileşte potrivit art. 651 C. proc. civ., care la alin. (1) stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Ca atare, esenţial în stabilirea competenţei este domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, respectiv în 04.09.2014, împrejurarea că la data transmiterii somaţiei contestate debitoarea avea domiciliul în jud. Galaţi neputând aduce schimbări în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1), care fac referire la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Relevante în cauză şi în sprijinul necesităţii asigurării unei stabilităţi şi previzibilităţi a instanţei de executare sunt şi dispoziţiile cuprinse în alin. (2) al art. 651 C. proc. civ., potrivit cu care schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Or, în speţă, se constată că domiciliul debitorului urmărit la data demarării executării silite, respectiv la data de 04.09.2014, era în Suceava, aşa cum reiese din actele dosarului, aceasta având domiciliul în Galaţi începând cu data de 31.03.2015, potrivit adresei aflate la dosarul primei instanţe sesizate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Suceava, ca instanţă în circumscripţia căreia debitoarea avea domiciliul la data demarării procedurii execuţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.