Consumer jurisdiction: public-order exclusivity of the consumer's domicile bar for professional claims

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş, secţia civilă, în data de 28 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, să dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei de 742,48 RON, cu titlu de debit principal, precum şi a dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea în integralitate a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1.026 şi urm. din C. proc. civ., precum şi art. 1.566 şi urm. din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2834/2024 din 13 martie 2024, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi (2) şi art. 121 teza I C. proc. civ., iar raportat la calitatea părţilor, a apreciat că, în raporturile juridice dintre părţi, cedentul a acţionat în calitate de profesionist, respectiv operator economic, iar pârâta, în calitate de consumator.

Astfel, prin art. 121 teza I C. proc. civ. se instituie o competenţă teritorială absolută, aşa încât competenţa judecătoriei de la domiciliul consumatorului, respectiv pârâta din prezenta cauză, nu poate fi înlăturată.

Din verificările efectuate din oficiu de către instanţă în baza de date DEPABD, s-a reţinut că domiciliul pârâtului B. este în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, care se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1596/2024 din 12 aprilie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a apreciat că interpretarea prevederilor art. 121 C. proc. civ., conform căreia competenţa teritorială instituită ar fi de ordine publică, este contrară prevederilor art. 129 din cod.

Din interpretarea logică a prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa a apreciat că reiese că necompetenţa de ordine publică presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv încălcarea competenţei exclusive a unei alte instanţe de acelaşi grad, iar părţile să nu aibă posibilitatea de a o înlătura.

Competenţa teritorială prevăzută la art. 121 C. proc. civ. este, evident, una exclusivă, însă, având în vedere trimiterea la dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că părţile au posibilitatea să înlăture această competenţă.

Faptul că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire nu are relevanţă întrucât, constituind o excepţie, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din cod sunt de strictă interpretare.

Prin urmare, întrucât părţile au posibilitatea să înlăture competenţa exclusivă instituită la art. 121 C. proc. civ., instanţa a apreciat că nu este îndeplinită cea de a doua condiţie pentru a fi în situaţia unei necompetenţe de ordine publică, astfel încât, faţă de prevederile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine privată.

În consecinţă, această instanţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Oradea.

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, prin care reclamanta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 742,48 RON, cu titlu de debit principal, precum şi a dobânzii penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea în integralitate a debitului restant.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu interpretarea diferită dată regimului juridic al dispoziţiilor referitoare la necompetenţă, de ordine privată sau de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cu care "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se observă că, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol prevăd că, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

În cauză, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa teritorială potrivit regulilor anterior arătate.

Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată de părţi ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Târgu Mureş a fost invocată de instanţă, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, când părţile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Este important de precizat că reclamanta este profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 şi al art. 3 C. civ., întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constat că domiciliul pârâtei, având calitatea de consumator, este în bd. x, mun. Oradea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.