Uniqueness of enforcement court jurisdiction for objections to compulsory enforcement against superior judicial authorities

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 25 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Curtea de Apel Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi, anularea executării silite şi formelor de executare silită derulate în dosarul de executare nr. 1499/T/2021 al B.E.J.A. B..

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 15 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., C., Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, anularea executării silite înseşi şi a tuturor formelor de executare silită derulate în cadrul dosarului de executare nr. 1499/T/2021 al B.E.J.A. B., suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, precum şi întoarcerea executării silite.

Prin încheierea nr. 499 din 13 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Iaşi a admis excepţia conexităţii în raport cu dosarul nr. x/2022, declinat în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, şi, în baza art. 139 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului către Judecătoria Piatra-Neamţ, în vederea soluţionării reunite a cauzelor înregistrate sub nr. x/2022 şi nr. y/2022. Dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat la Judecătoria Piatra-Neamţ la 24 aprilie 2023, sub acelaşi număr de dosar, şi a fost ataşat dosarului nr. x/2022

Prin contestaţia înregistrată sub nr. x/2022 la Judecătoria Iaşi, contestatorul Tribunalul Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea A. şi cu debitorii Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei, anularea executării silite înseşi şi tuturor formelor de executare silită derulate în dosarul de executare silită nr. x/2021 al B.E.J.A. B..

Prin sentinţa civilă nr. 2917 din 22 martie 2023, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Piatra-Neamţ la 29 martie 2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2417 din 10 martie 2023, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, reţinând că, în cauză, calitatea de contestatoare o deţine Curtea de Apel Iaşi, instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Iaşi, astfel că, faţă de prevederile art. 127 din C. proc. civ., competenţa aparţine Judecătoriei Piatra Neamţ, ca instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, învecinată cu Curtea de Apel Iaşi, având în vedere şi împrejurarea că Judecătoria Piatra Neamţ a judecat şi celelalte contestaţii la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 1663 din 10 mai 2024, Judecătoria Piatra Neamţ, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi, reţinând, în esenţă, că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Iaşi şi, faţă de cele statuate prin Decizia RIL nr. 20/2021, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se pot ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., s-a realizat la momentul învestirii Judecătoriei Iaşi cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Piatra Neamţ a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţiile la executare conexate este Judecătoria Iaşi, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar, conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", urmând ca instanţa de executare să soluţioneze cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care a stabilit că "instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." În considerentele acestei decizii în interesul legii, s-au reţinut următoarele aspecte relevante în cauza de faţă:

"70. (…) Încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

72. Reglementarea unor derogări - precum ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., când contestaţia la executare poate fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare - nu face altceva decât să întărească opinia că pe parcursul procedurii execuţionale există o singură instanţă de executare. (…)

80. Principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

84. Actuala reglementare nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, modificarea prevederilor art. 650, 651, 713 şi 818 din C. proc. civ., prin Legea nr. 138/2014, eliminând relaţia de condiţionare dintre competenţa teritorială a instanţei de executare şi sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerinţa unei noi încuviinţări a executării silite de către instanţa în circumscripţia căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată şi posibilitatea ca în caz de poprire contestaţia la executare să poată fi introdusă şi la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se afla instanţa de executare.

85. Nu în ultimul rând, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situaţia în care, cu privire la acelaşi raport juridic, să fie pronunţate soluţii contrare de către instanţe diferite. (…)

86. Atât timp cât a fost încuviinţată executarea silită de o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Făcând aplicarea în cauză a acestei decizii cu caracter obligatoriu, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că, prin încheierea nr. 10976/CS/2021 din 16 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor Tribunalul Iasi, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Justiţiei, astfel că această judecătorie a dobândit calitatea de instanţă de executare, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv contestaţia la executare ce face obiectul litigiului de faţă.

Odată stabilită instanţa de executare, în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Principiul unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv aceluia care se circumscrie incidenţei art. 127 din C. proc. civ., încă din această fază. Drept urmare, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Iaşi cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţiile la executare conexate, formulate împotriva executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al B.E.J.A. B., este Judecătoria Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.