Conflict of jurisdiction in presidential order for torts: exclusive vs. alternative territorial competence for non-patrimonial rights violations

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. x/2024 la data de 31.01.2024, reclamantii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A. Bucureşti, D. S.R.L., S.C. E. S.A. Bucureşti, S.C. F. S.A. Bucureşti, S.C. G. S.R.L. Bucureşti, S.C. H. S.R.L. Bucureşti, S.C. I. S.R.L. Bucureşti, să se constate încălcarea, de către pârâţi, a drepturilor reclamanţilor la viata privată şi la propria imagine, cu interzicerea pentru viitor a difuzării/prelucrării nelegale a înregistrărilor respective, înlăturarea din conţinutul website-urilor deţinute/administrate de către pârâţi a tuturor materialelor audiovizuale în care sunt incluse/prelucrate nelegal înregistrările vizate de cererea de chemare în judecată, cu obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 CEDO, art. 71, 73, 74, 252, 255 C. civ., art. 30, 33, 34, 40 din Decizia CNA nr. 220/2011, art. 5 alin. (1) lit. a), f) şi alin. (2), art. 6 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (4), art. 7 alin. (1), art. 17 alin. (1) lit. d) din Regulamentul nr. 679/27.04.2016.

Prin întâmpinările formulate în mod distinct, pârâtele G. S.R.L., D. S.R.L. şi F. S.A. au invocat excepţia de necompetenţă teritorială.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 277/29.03.2024, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că în procesele privitoare la persoane, competenţa teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect "drepturi" de care părtile nu pot să dispună. Dacă prin lege specială nu se prevede o anumită competenţă pentru determinarea instantei care trebuie sesizată, urmează a fi avute în vedere dispozitiile dreptului comun, ceea ce înseamnă că în litigiile privitoare la persoane norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ. are caracter imperativ.

Faptul că pricina este referitoare la persoane rezultă din aceea că titlul V intitulat Apărarea drepturilor nepatrimoniale este plasat în Cartea I a C. civ. intitulată Despre persoane. De altfel, şi celelalte articole invocate în susţinerea acţiunii, respectiv art. 71, 73, 74 C. civ. sunt, de asemenea, aşezate în aceeasi carte a C. civ. dedicată persoanelor.

Cum în cauză domiciliile pârâţilor sunt situate în localităţile Bucureşti şi Ploieşti, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., instanţa aparţine Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 628/10.05.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că potrivit art. 998 C. proc. civ., "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

În cauză, fondul dreptului este reprezentat de o acţiune în atragerea răspunderii civile delictuale, finalitatea urmărită de reclamanţi prin formularea acţiunii fiind aceea de valorificare a unui drept personal nepatrimonial constând în repararea prejudiciului cauzat prin atingerea adusă dreptului la viaţă privată şi dreptului la imagine prin faptele ilicite reclamate, normele de competenţă în materie civilă delictuală fiind norme de ordine privată şi nu de ordine publică, competenţa teritorială fiind una alternativă şi nu exclusivă, fiind în ipoteza unui litigiu privitor la drepturi de care părţile pot să dispună şi nu în ipoteza unui drept de care părţile nu pot să dispună. De altfel, o interpretare contrară ar impune concluzia că în materie de răspundere civilă delictuală, dacă fapta ilicită aduce atingere unor drepturi personale nepatrimoniale, competenţa teritorială exclusivă este cea de la domiciliul/sediul autorului faptei ilicite, concluzie care ar institui, în mod nepermis, o excepţie de la aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. în funcţie de natura prejudiciului produs prin săvârşirea faptei ilicite.

În speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, respectiv acţiune în răspundere delictuală, care are natura unei acţiuni personale, C. proc. civ. nu instituie o competenţă teritorială exclusivă, întrucât nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117-121, ci, în temeiul dispoziţiilor art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9, este stabilită o competenţă alternativă, de ordine privată, aşa cum rezultă din interpretarea art. 129 C. proc. civ., reclamantul putând introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1), fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9.

Conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente iar în cauză alegerea de competenţă a fost deja realizată de reclamanţi, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Neamţ, în a cărui circumscripţie teritorială s-a produs pretinsul prejudiciu.

Din probele administrate, rezultă că reclamanţii locuiesc în municipiul Piatra Neamţ, prejudiciul producându-se în locul unde domiciliază aceştia, respectiv oraşul Piatra Neamţ, întrucât acesta este mediul social în care a avut rezonanţă şi impact fapta ilicită a pârâţilor, acolo unde fapta săvârşită are potenţialul de a le afecta reclamanţilor imaginea sau dreptul la viaţă privată.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

În aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamanţii au înţeles să învestească Tribunalul Neamţ, instanţa de la locul unde s-a produs prejudiciul de imagine şi afectarea vieţii de familie, invocând în mod expres dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, pentru următoarele argumente:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanţii au solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se constate încălcarea, de către pârâţi, a drepturilor la viaţa privată şi la propria imagine, cu interzicerea pentru viitor a difuzării/prelucrării nelegale a înregistrărilor respective, înlăturarea din conţinutul website-urilor deţinute/administrate de către aceştia a tuturor materialelor audiovizuale în care sunt incluse/prelucrate nelegal înregistrările vizate de cererea de chemare în judecată, cu obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 998 C. proc. civ. care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale la care au înţeles să recurgă reclamanţii, "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

Prin urmare, competenţa de a soluţiona cererea de ordonanţă preşedinţială este determinată de instanţa competentă să judece fondul dreptului, dispoziţiile citate mai sus vizând atât competenţa materială cât şi cea teritorială a instanţei.

Înalta Curte constată că, pe de o parte, demersul judiciar a fost determinat de informaţiile făcute publice de către pârâţi în legătură cu desfăşurarea unei cercetări penale în care este implicat fiul acestora, cercetare care se desfăşoară în raza teritorială a Tribunalului Neamţ, de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Neamţ.

Pe de altă parte, potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic al instanţelor Ecris, rezultă că pe rolul Tribunalului Neamţ există dosarul nr. x/2024, având ca obiect cereri privind apărarea drepturilor nepatrimoniale, privind aceleaşi părţi, cu termen de judecată la data de 17.06.2024.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente iar, în cauză, se reţine că alegerea de competenţă a fost deja realizată de reclamanţi, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Neamţ, în a cărui circumscripţie teritorială s-a produs pretinsul prejudiciu.

Înalta Curte reţine că textele legale anterior menţionate se coroborează cu dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., care atrag o competenţă subsecventă celei specifice fondului dreptului dedus judecăţii, respectiv a Tribunalului Neamţ, ca instanţă ce are în soluţionare cauza civilă privind acţiunea în apărarea drepturilor nepatrimoniale, formulată pe calea dreptului comun.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.