Competent civil court for lifting criminal-law precautionary sequester: identity of the first-instance court and legal symmetry principle

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 04.02.2022, reclamantul A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, Aleea x, mansardă, judeţul Vâlcea, prin ordonanţa procurorului din data de 15.05.2013, menţinut prin sentinţa penală nr. 711/2015 a Tribunalului Bucureşti şi prin decizia nr. 1747/A/2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi radierea sechestrului asigurător din CF nr. x.

Prin precizarea depusă la data de 21.02.2022, reclamantul a arătat că temeiul de drept este reprezentat de art. 957 alin. (1) C. proc. civ., art. 2524 C. pen., coroborate cu art. 697, art. 706 C. proc. civ.

Cu privire la cel de-al doilea petit a arătat că este întemeiat pe dispoziţiile art. 907 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 2309/20.05.2022, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa că, potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.

În speţă, reclamantul nu invocă neregularităţi privind modul de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului, ipoteză în care, în acord cu norma menţionată, competenţa ar reveni instanţei civile.

Dimpotrivă, acesta solicită în mod expres ridicarea sechestrului asigurător, cerere care este de competenţa exclusivă a instanţei care a menţinut această măsură asigurătorie, în speţă Tribunalul Bucureşti.

Cât priveşte dispoziţiile referitoare la prescripţia executării silite şi la perimarea executării silite, care au fost indicate în plus de reclamant, acestea nu au incidenţă în cazul cererii de ridicare a sechestrului, ci se circumscriu unei executări silite - ipoteză ce nu a fost pretinsă de reclamant.

S-a mai reţinut că nici în raport de dispoziţiile art. 957 C. proc. civ. invocate de reclamant, ce vizează alte ipoteze decât cea dedusă judecăţii, nu se identifică niciun criteriu pe baza căruia competenţa materială ar aparţine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Cât priveşte petitul accesoriu, prin care se solicită radierea sechestrului din cartea funciară, sunt incidente dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

Prin sentinţa nr. 1646/01.11.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, având în vedere că măsura sechestrului asigurător este dispusă în cadrul unui proces penal, obiectul cererii nu se circumscrie dispoziţiilor art. 957 C. proc. civ., fără a exista vreo legătură cu măsura asigurătorie care se dispune conform Codului de procedură civilă şi care, pentru a respecta principiul simetriei formelor, ar urma să fie ridicat de către instanţa de judecată care l-a instituit (oricum, acest organ fiind DIICOT, iar nu Tribunalul Bucureşti).

Totodată, având în vedere motivarea cererii de chemare în judecată prin care se solicită ridicarea sechestrului ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 250 pct. 8 C. proc. pen., conform cărora după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, urmând a fi aplicabile dispoziţiile din materia contestaţiei la executare.

Or, potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare o constituie judecătoria, în speţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin raportare la domiciliul reclamantului.

Chiar şi admiţând că această cerere nu corespunde domeniului de aplicare a art. 250 pct. 8 C. proc. pen., având în vedere natura juridică a sechestrului de sarcină ce poartă asupra unui imobil, competenţa ar trebui, din punct de vedere teritorial, atribuită instanţei de la locul situării imobilului, conform art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, prin raportare la valoarea de până în 200.000 RON a sumelor solicitate prin cererea de constituire de parte civilă formulate în cadrul procesului penal de pârâţi, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 711/2015, rezultă că cererea este de competenţa Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, potrivit art. 94 lit. k) C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului A. de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, Aleea x, mansardă, judeţul Vâlcea, prin ordonanţa procurorului din data de 15.05.2013, măsură menţinută atât prin sentinţa penală nr. 711/2015 a Tribunalului Bucureşti, cât şi prin decizia nr. 1747/A/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, cu consecinţa radierii acestuia din CF nr. x.

Prin sentinţa penală nr. 711/30.04.2015 pronunţată în dosar nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a condamnat pe inculpatul A. (reclamantul din prezenta cauză) la o pedeapsă finală de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969, a cărei executare a fost dispusă a se realiza în forma suspendării sub supraveghere, cu un termen de încercare de 8 ani; a menţinut măsurile asigurătorii, constând în instituirea unui sechestru asupra următoarelor bunuri: imobil - apartament identificat cu nr. x, situat în Rîmnicu-Vîlcea, Aleea x, mansardă, aparţinând inculpatul A.; autoturism marca x, serie motor x, serie şasiu x, cu numărul de înmatriculare x, aparţinând inculpatul B.; sumele de 24020 EUR şi 20 GBP aparţinând inculpatul B.; suma de 2100 EUR aparţinând inculpatul C..

Prin decizia penală nr. 1747/A/17.12.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală a luat act de retragerea apelului inculpatului A. (şi a altor câţiva inculpaţi) împotriva sentinţei de mai sus; a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală; a desfiinţat în parte sentinţa şi, în ce-l priveşte pe inculpatul reclamant în prezenta cauză, a stabilit o pedeapsă finală de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b vechiul C. pen. a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, inclusiv cu privire la menţinerea măsurii asigurătorii a cărei ridicare face obiectul procesului civil în cadrul căruia s-a ivit prezentul conflict de competenţă.

Aşa cum rezultă din dispozitivele celor două hotărâri anterior menţionate, prin menţinerea măsurii asigurătorii dispuse cu prilejul urmăririi penale, instanţele penale (fond şi apel) au lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Potrivit art. 397 alin. (5) C. proc. pen., "În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii".

Pentru a garanta protecţia drepturilor părţilor civile, legiuitorul a prevăzut, prin textul legal anterior citat, că dispoziţia de menţinere a măsurilor asiguratorii este limitată pentru o perioadă de 30 de zile, timp în care partea civilă are posibilitatea sesizării unei instanţe civile cu analizarea pretenţiilor civile. Dacă partea civilă nu ia măsuri pentru sesizarea instanţei civile în termenul dat, acelaşi text legal prevede că măsura sechestrului asigurator încetează de drept.

Încetarea de drept a sechestrului asigurator însă nu duce la radierea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a menţiunilor din cartea funciară. Astfel că, proprietarul bunurilor supuse sechestrului asigurător trebuie să sesizeze instanţa de judecată cu o astfel de cerere pentru constatarea încetării de drept a măsurii, cum este cazul în speţă.

Referitor la instanţa competentă să soluţioneze cereri în materia sechestrului asigurător, ea este reglementată de dispoziţiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă."

Reiese, aşadar, că, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanţei competente să analizeze, în primă instanţă, cererea prin care se tinde la obţinerea titlului executor.

De asemenea, dispoziţiile art. 956-957 C. proc. civ. prevăd că instanţa competentă a dispune instituirea este competentă a constata şi desfiinţarea de drept, respectiv a dispune ridicarea sechestrului asigurator.

Cum în speţă, instanţa competentă material şi teritorial să judece, în primă instanţă pricina, a fost Tribunalul Bucureşti, secţia penală, care a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale, rezultă că secţia civilă a Tribunalului Bucureşti este competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza pendinte (în speţă, secţia a IV a civilă a Tribunalului Bucureşti, una dintre instanţele aflate în conflict).

Astfel, întrucât în speţă instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă a fost Tribunalul Bucureşti, rezultă că aceleiaşi instanţe îi revine competenţa să soluţioneze şi cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), iar competenţa în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparţine, pe raţiuni de identitate (mutatis mutandis) instanţei care a instituit/menţinut măsura.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.