Constitutional exception challenging judicial inspection autonomy within the High Council of Judiciary dismissed for lack of relevance to civil liability claim

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2023 şi reiterată în faţa instanţei de apel, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, text legal potrivit căruia Inspecţia Judiciară funcţionează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Petentul a arătat că această normă contravine dispoziţiilor art. 133 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Constituţia României, iar aceste dispoziţii nu permit ca structura Consiliului Superior al Magistraturii să fie modificată, prin înfiinţarea Direcţiei de Inspecţie Judiciară în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât structura CSM apare ca alcătuită, astfel:

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;

c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşa fiind, Direcţia de Inspecţie Judiciară, cu aparatul său propriu, nu este în drept să funcţioneze în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru că în componenţa Consiliului Superior al Magistraturii nu este permisă funcţionarea altei structuri de peste 100 membri numiţi, care au obţinut personalitate juridică după 10 ani, prin încălcarea legii fundamentale, Direcţia de Inspecţiei Judiciară neexistând în perioada 2003 - 2013, aceasta luând fiinţă doar în anul 2013.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea de şedinţă din 25.04.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea apelantului-reclamant A. având ca obiect sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, este nelegală, întrucât excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, petentul este parte în litigiu şi nu există o decizie anterioară cu acest obiect a Curţii Constituţionale.

Recurentul a solicitat să se ia act de faptul că există o strânsă legătură între cererea de a constata neconstitutionalitatea dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 care nu sunt permise a fi astfel reglementate prin lege din pricina dispoziţiilor art. 133 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Constituţia României, prin care s-a reglementat faptul că în structura Consiliului Superior al Magistraturii nu poate funcţiona (în afară de cele două secţii pentru judecători şi procurori), şi o altă structură cu personalitate juridică care se autodefineşte pe sine Direcţia de Inspecţie Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care s-a înfiintat în anul 2013, după 10 ani de la modificarea Constituţiei României în anul 2003.

Totodată, recurentul a reiterat motivele prezentate în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a concluzionat că Direcţia de Inspecţie Judiciară, cu aparatul său propriu, nu este în drept să funcţioneze în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru că în componenţa acestuia nu este permisă funcţionarea altei structuri de peste 100 de membri numiţi, care au obţinut personalitate juridică după 10 ani, prin încălcarea legii fundamentale. Se impune precizarea că Direcţia de Inspecţie Judiciară nu a existat în perioada 2003-2013, fiind înfiinţată doar în anul 2013.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, aşa cum în mod corect a statuat şi instanţa învestită cu aceasta.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată;

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4)Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei, în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei.

Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiţii nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Analizând condiţiile de admisibilitate anterior menţionate, instanţa învestită cu excepţia de neconstituţionalitate în discuţie a constatat, în mod corect, că una dintre acestea nu este îndeplinită, respectiv aceea ca textul legal a cărui neconformitate cu legea fundamentală se invocă să aibă legătură cu pricina.

În acord cu cele statuate prin hotărârea recurată, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de lege iar soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acesteia este una în acord cu dispoziţiile legale în materie.

Astfel, obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie solicitarea reclamantului A. de obligare a pârâtei B. la plata de despăgubiri (daune materiale şi morale) pentru producerea unui pretins prejudiciu prin clasarea nejustificată a sesizărilor adresate de către reclamant Consiliului Superior al Magistraturii şi redirecţionate Inspecţiei Judiciare, cât şi prin intervenirea ilegală a pârâtei într-o serie de litigii în care reclamantul figurează ca parte.

Calificarea juridică dată de către prima instanţă şi necontestată în apel este aceea a unui litigiu căruia îi sunt aplicabile normele de drept din materia răspunderii civile delictuale.

Dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, a căror neconstituţionalitate se invocă, prevăd că Inspecţia Judiciară funcţionează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Aceste dispoziţii nu au fost invocate sau aduse în discuţie în cadrul litigiului de fond şi nu sunt relevante în ce priveşte soluţia ce urmează a se da în acest litigiu, întrucât în analiza îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale astfel cum au fost deduse judecăţii în cadrul procesual menţionat, modalitatea de organizare şi funcţionare a unei structuri din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă o chestiune străină de context.

Prin urmare, condiţia prevăzută de lege sub acest aspect nu este îndeplinită, determinând astfel caracterul inadmisibil al solicitării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 25 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.