Third-party annulment claim fails for lack of standing; appeal dismissed with costs.

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 20.07.2015 sub nr. dosar x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi B., constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015 emise în baza Legii nr. 10/2001 şi obligarea Primarului Municipiului Piteşti să emită pe numele defunctului C., dispoziţie de restituire în natură pentru diferenţa de suprafaţă de 7.703 mp teren, situat în Piteşti, judeţul Argeş, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti, suprafaţă identificată în raportul de expertiză tehnică D., care face parte din suprafaţa de 15.952 mp, respectiv punerea efectivă în posesie şi emiterea procesului-verbal de punere în posesie. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti să emită pe numele defunctului C. dispoziţie de restituire în natură pentru suprafaţa de 15.952 mp, conform deciziei civile nr. 86/2008 a Curţii de Apel Piteşti, punerea efectivă în posesie şi emiterea procesului-verbal de punere în posesie numai pentru suprafaţa de 7.703 mp.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 2, 4, 9, 10, 21, 25 din Legea nr. 10/2001, art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013, art. 555, art. 1179, art. 1235, art. 1236, art. 1237 şi art. 1238 C. civ.

La data de 24.07.2015, E. a depus cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emise de Primarul Municipiului Piteşti.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat acţiunea, arătând că nu a formulat contestaţie în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, ci acţiune în anulare de drept comun împotriva dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015 a Primarului Municipiului Piteşti, emise în baza Legii nr. 10/2001, indicând valoarea bunului la care se referă dispoziţia atacată la 215.352 RON. De asemenea, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emisă de Primarul Municipiului Piteşti în baza Legii nr. 10/2001, cererea fiind formulată de un terţ. S-a luat act de precizare prin încheierea din 27.01.2016 .

La data de 11.10.2016 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu F., prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015, emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi obligarea acestuia să emită pe numele autorului C. şi moştenitorilor acestuia dispoziţie de restituire pentru suprafaţa de teren de 15.952 mp.

Prin cererea formulată la data de 14.10.2015 în dosarul nr. x/2015, reclamanta S.C. G. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Piteşti şi B., constatarea nulităţii dispoziţiei nr. 1035/25.06.2015 emise de Primarul Municipiului Piteşti, prin care s-a dispus restituirea în natură către B. a terenului de 15.952 mp.

Prin încheierea din 12.04.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunal Argeş, secţia civilă a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015.

La data de 14.08.2015, a formulat cerere de chemare în judecată reclamanta S.C. H. S.A. înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, solicitând, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi B., constatarea nulităţii şi anularea dispoziţiei nr. 1035/2015 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.

Prin încheierea din 16.11.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet civil de primă instanţă.

Prin încheierea din 26.04.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia de conexitate şi a conexat dosarul nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015 al aceleiaşi instanţe.

Prin cererea de intervenţie depusă la data de 09.11.2016, I., în calitate de moştenitor al defunctei J., la rândul său, unică moştenitoare a defunctului C., a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1035/2015 emise de Primarul Municipiului Piteşti şi obligarea acestuia să emită, pe numele defunctului C., dispoziţie de restituire pentru diferenţa de 7.703 mp teren, situat în Piteşti, str. x, care face parte din suprafaţa de 15.952 mp şi punerea sa efectivă în posesie.

La data de 14.06.2017, a formulat cerere de intervenţie accesorie K., prin care a susţinut apărările pârâtului B..

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 115/21.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins acţiunile formulate de reclamantele S.C. G. S.A. şi S.C. H. S.A.; a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul I., dispunând anularea dispoziţiei nr. 1035/2015 emise de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti şi a respins cererile de intervenţie formulate de E., F. şi K., iar pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a fost obligat să emită o dispoziţie pe numele defunctului C. pentru suprafaţa de teren de 7.703 mp.

Prin decizia nr. 161/25.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 115/21.03.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, formulată de petenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în sensul că a admis şi cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. în ceea ce priveşte nulitatea dispoziţiei nr. 1035/2015 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.

Prin decizia nr. 4628/21.11.2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte motivele de apel formulate de E. prin cererea depusă la 18.03.2019; a respins apelurile formulate de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti, de reclamantele H. S.A. şi S.C. G. S.A. împotriva sentinţei nr. 115/21.03.2018 a Tribunalului Argeş; a admis apelurile formulate de pârâtul B., E. şi K. împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis, în parte, cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii E., I. şi F. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta K.; a anulat dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 1035/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii; a respins celelalte cereri şi pretenţii formulate.

Prin decizia nr. 462/21.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelurile formulate de pârâtul B. şi intervenientul în interes propriu E. împotriva sentinţei civile nr. 161/25.04.2018 a Tribunalului Argeş; a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a admis, în parte, acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. şi a anulat dispoziţia Primarul Municipiului Piteşti nr. 1035/2015, numai în ceea ce priveşte titularul restituirii; a respins celelalte pretenţii formulate.

Prin încheierea din 21.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus conexarea dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2015, în raport de prevederile art. 139 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 205/04.02.2021 pronunţată în dosar nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul formulat de Primarul Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 4628/21.11.2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă; a respins recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. împotriva aceleiaşi decizii; a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. si de intervenientul I. împotriva deciziei nr. 4628/21.11.2019 şi a deciziei nr. 4629/21.11.2019 ale Curţii de Apel Piteşti; a casat deciziile recurate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. Al doilea ciclu procesual

Prin încheierea din 25.10.2022, Curtea de Apel Piteşti a dispus introducerea în cauză a numitei L., în calitate de moştenitor, care a preluat poziţia procesuală a defunctului intervenient în nume propriu, F..

Prin decizia nr. 4683/15.11.2022 pronunţată în rejudecare de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 115/21.03.2018 de către pârâtul B. şi intervenienta în interesul acestuia, K., de intervenientul în interes propriu E., precum şi apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 161/25.04.2018 de acelaşi pârât şi acelaşi intervenient în interes propriu.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., intervenientul în interes propriu E..

Recurentul a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii. A susţinut că, deşi a formulat apărări în cauză, instanţa de apel s-a limitat la a-şi însuşi cele consemnate în întâmpinările şi motivele de apel ale părţilor din dosar, cu interese contrare intereselor recurentului, iar în cuprinsul hotărârii instanţa de apel nu a făcut referiri justificate la criticile sale. Instanţa de apel a preluat exclusiv motivarea tribunalului şi a celorlalte instanţe care au judecat cauzele ce au derivat din obiectul prezentului dosar, fără a face şi o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, fără o minimă examinare a apărărilor recurentului, fapt ce contravine exigenţelor art. 425 C. proc. civ. şi art. 6 paragraf 1 din CEDO, aspect de natură a atrage nulitatea hotărârii pronunţate.

Recurentul pretinde că invocă un drept propriu, iar calitatea procesuală activă este justificată de calitatea de moştenitor al persoanei îndreptăţite, C., conform certificatului de moştenitor nr. x/19.12.2012 şi promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005, precum şi deciziei nr. 86/A/31.03.2008 a Curţii de Apel Piteşti.

Certificatul de moştenitor a fost desfiinţat în mod nelegal astfel că poate produce în continuare efecte juridice, iar calitatea acestuia de moştenitor este consfinţită prin prevederile art. 1133 alin. (1) C. civ.

Recurentul învederează că în niciuna dintre cauzele aflate pe rolul instanţelor nu s-a solicitat repunerea în situaţia anterioară, iar recurentul nu a fost parte în dosarul nr. x/2009, astfel încât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.05.2005, încheiată de recurent şi C. este în vigoare şi produce efecte juridice.

Calitatea procesuală de intervenient a fost admisă în principiu, astfel că recurentul a dobândit dreptul de a fi parte în proces, cu interes propriu în soluţionarea litigiului şi nu se mai poate reveni, în contextul în care inclusiv în citativ era menţionată calitatea de "intervenient".

Susţine că, pe de-o parte, instanţa de apel a reţinut că nu ar fi îndreptăţită solicitarea sa de anulare a deciziei pe motiv că aceasta ar fi fost emisă pe numele moştenitorului (B. - fiul lui C.) iar nu pe numele autorului comun-C. însă, pe de altă parte, a reţinut interesul acestuia în admiterea apelului (în sensul ca instanţa să emită dispoziţie pentru suprafaţa de 15.952 mp), motiv pentru care curtea de apel a pronunţat o decizie contradictorie.

Recurentul învederează că formulează aceleaşi critici ce au făcut obiectul motivelor de apel împotriva sentinţei civile nr. 115/21.03.2018, arătând că motivarea instanţei contravine cu cele deja statuate prin decizia nr. 3235/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Arată recurentul că instanţa s-a pronunţat asupra unor chestiuni care depăşesc limitele obiectului dedus judecăţii, întrucât era învestită să se pronunţe asupra anulării Dispoziţiei nr. 1035/2015 şi emiterii unei noi dispoziţii pentru suprafaţa de 15.952 mp pe numele autorului C., or instanţa a hotărât persoanele/părţile care urmează să beneficieze de dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren, în ciuda faptului că aceste aspecte fac obiectul unor alte litigii.

Decizia nr. 161/2018, fundamentul juridic care a stat la baza motivării instanţei, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti.

Recurentul solicită a se avea în vedere la pronunţarea soluţiei în recurs şi cele statuate prin sentinţa civilă nr. 22/29.01.2014 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia civilă nr. 228/1405.2014 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3235/19.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în dosarul nr. x/2009.

La momentul pronunţării deciziei recurate, instanţa de judecata avea la îndemână toate soluţiile pronunţate, în fond, în apel cât şi în recurs cu privire la obiectul acestui litigiu, al apărărilor recurentului, înscrisurile aflate la dosarele cauzelor, dar nu a apreciat că toate acestea ar putea schimba soluţia pronunţată, în care a fost dedusă spre judecată cauza şi în special, efectul prevederilor Legii nr. 10/2001 faţă de persoanele îndreptăţite să beneficieze de prevederile acestei legi.

De asemenea, recurentul a solicitat a se avea în vedere cu titlu de jurisprudenţă decizia nr. 759/19.06.2018 a Tribunalului Suceava.

În conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. (1) C. proc. civ., neintroducerea în cauză, din oficiu, de către instanţă, a terţului, în cazurile expres prevăzute de lege, este sancţionată cu nulitatea absolută extrinsecă potrivit art. 176 pct. 6 din C. proc. civ. a hotărârii primei instanţe, aceasta putând fi invocată în calea de atac a apelului sau a recursului, de orice persoană interesată iar, ca motiv de ordine publică, conform art. 479 C. proc. civ., inclusiv de către instanţa ierarhic superioară.

În susţinerea argumentelor din memoriul de recurs, invocă prevederile art. 11, art. 20, art. 21 din Constituţie.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 20.03.2024 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 12.06.2024.

Prin raportul de admisibilitate s-a reţinut că recursul este încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., iar art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod a fost invocat formal.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi intimatul intervenient I. au invocat nulitatea recursului iar, în situaţia în care se va trece peste această excepţie, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat (sens în care au formulat argumente cu un conţinut similar).

Sub aspectul nulităţii căii de atac, intimaţii au arătat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind arătate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea acestora. În speţă, deşi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată. Recurentul s-a rezumat la a prezenta doar aspectele ce ţin de situaţia de fapt, istoricul unor litigii, analiza şi interpretarea probatoriului, fără a preciza în concret care sunt normele de drept material încălcate. La pct. 12 din cererea de recurs se arată chiar de către recurent faptul că acesta a reluat aceleaşi critici formulate şi prin cererea de apel declarată împotriva sentinţei civile nr. 115/21.03.2018, acestea fiind critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Totodată, intimaţii susţin că recurentul nu a arătat în ce a constat pretinsa nemotivare a instanţei, criticile invocate sub acest aspect neputând fi încadrate în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimaţii au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Sub un prim aspect s-a arătat că instanţa a respins cererea de intervenţie principală formulată de E., constatând că nu are calitate procesuală activă şi interes pentru a invoca anularea Dispoziţiei nr. 1035/2015, întrucât s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat, prin decizia nr. 1335/2011 a Curţii de Apel Braşov, că acesta nu mai este creditorul obligaţiei de perfectare a antecontractului de vânzare-cumpărare, rămânând un singur creditor chirografar. Or, sub acest aspect, prin apelul formulat, nu a fost criticată hotărârea instanţei.

De asemenea, intimaţii arată că este nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. S-a susţinut de către recurent faptul că instanţa ar fi înlăturat apărările şi susţinerile acestuia şi că nu ar fi acordat valenţă corectă tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Însă, instanţa de apel a făcut propria analiză a apelului intervenientului, arătând raţionamentul juridic pentru care a adoptat soluţia pronunţată. Trimiterea la anumite hotărâri judecătoreşti nu reprezintă neanalizarea şi nemotivarea argumentelor părţii, aşa cum susţine recurentul, curtea de apel fiind obligată să ţină cont de hotărârile care au dezlegat anumite situaţii juridice.

În cuprinsul întâmpinărilor s-a arătat că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, nefiind indicate normele de drept greşit aplicate şi încălcate de instanţa de apel.

Intervenientul nu mai poate pretinde un drept propriu asupra terenului de 15.952 mp, în baza promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/2005 şi completată prin actul adiţional autentificat sub nr. x/2006, existând autoritate de lucru judecat (decizia civilă nr. 1333/2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov).

Referitor la motivul invocat potrivit căruia recurentul ar fi moştenitorul lui C., intimaţii învederează că actul ce îi consfinţea acest drept - convenţia de cesiune drepturi succesorale nr. 467/2011 - a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 2035/2015 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 3607/2016 a Tribunalului Argeş, iar în ceea ce priveşte celelalte motive de recurs, acestea se referă la fondul cauzei, susţineri ce nu pot fi analizate în condiţiile în care B. şi celelalte părţi nu au înţeles să declare recurs.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de apel a înlăturat din analiza sa apărările şi susţinerile acestuia, nu a acordat valenţa corectă tuturor înscrisurilor aflate la dosar şi a preluat motivările instanţelor anterioare.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. despre care recurentul pretinde că au fost încălcate, reglementează, în mod imperativ, obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituie, printre altele, o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional, întrucât hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreţionar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului, consecinţă a unor raţionamente logice făcute de instanţă.

În speţă, se constată că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de textul legal anterior citat, întrucât instanţa de apel a expus în mod corespunzător argumentele ce au determinat formarea convingerii sale şi a răspuns tuturor chestiunilor deduse judecăţii prin intermediul motivelor de apel formulate de către intervenient, motivul de recurs invocat nefiind incident.

Pronunţându-se în limitele trasate prin decizia de casare, respectiv de a justifica lipsa calităţii procesuale active şi a interesului intervenientului în nume propriu E., instanţa a analizat în mod riguros apelul acestuia, referitor la care a avut de dezlegat un aspect procedural legat de interesul intervenientului din perspectiva dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa nu a evaluat, în mod discreţionar, anumite apărări sau înscrisuri în detrimentul altora, ci s-a pronunţat funcţie de probele administrate în dosar şi de situaţiile constatate cu putere de lucru judecat în considerentele unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii purtate anterior între aceleaşi părţi.

De altfel, recurentul nici nu indică, în concret, ce anume înscrisuri sau ce anume apărări au fost analizate în mod prioritar faţă de propriile susţineri, astfel încât critica este, în realitate, una pur formală şi nesusţinută de argumente care să contureze aspecte de nelegalitate din perspectiva modalităţii de motivare.

Împrejurarea că instanţa a făcut referire la dezlegări date prin hotărâri definitive care au tranşat litigii anterioare ale părţilor, nu înseamnă, cum eronat se pretinde, că "s-au preluat motivările altor hotărâri", lipsind propria motivare, ci că a fost valorificat în proces, în mod corect, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat unor astfel de hotărâri.

De asemenea, invocând pretinsa neanalizare a apărărilor pe fond formulate de către intervenient, se ignoră ordinea procedurală în care sunt supuse analizei diferitele aspecte ale procesului, împrejurarea că prioritară este stabilirea calităţii procesuale, în absenţa justificării căreia nu se mai pot face apărări pe fondul cauzei.

Prin urmare, critica este nefondată.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul invocă, în susţinerea interesului său în demersul judiciar, existenţa certificatului de moştenitor nr. x/19.12.2012 eliberat de BNP Asociaţi M. şi N., respectiv promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005 autentificată de BNP O..

Se reţine că obiectul litigiilor purtate între părţi, printre care şi cel din prezenta cauză, este reprezentat de disputarea dreptului de proprietate asupra unui teren restituit notificatorului în prezent decedat, prin Dispoziţia de restituire nr. 1035/25.06.2015 emisă de Primarul Municipiului Piteşti (terenul în suprafaţă de 15952 mp situat în str. x din Piteşti), dispoziţie a cărei anulare este solicitată în prezenta cauză de către S.C. A. S.R.L. în ce priveşte diferenţa de 7703 mp.

Recurentul încearcă să justifice calitatea procesuală (aceea de intervenient în nume propriu) prin cele două acte anterior menţionate, despre care arată că atestă transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea sa.

În ce priveşte certificatul de moştenitor (respectiv convenţia de cesiune de drepturi succesorale, menţionată în finalul acestuia) se constată că invocarea sa drept cauză juridică a intervenţiei în proces - care să justifice aşadar, interesul demersului şi respectiv, legitimarea procesuală - s-a realizat omisso medio, abia în faza procesuală a recursului (nefiind indicat ca atare în cererea de intervenţie şi neconstituind obiect al criticilor în apel).

Împrejurarea că printr-un considerent supraabundent şi, ca atare, realizat în afara limitelor judecăţii, instanţa de apel reţine şi că "în ceea ce priveşte o pretinsă dobândire a drepturilor succesorale, de pe urma aceleiaşi persoane îndreptăţite, nu se constată temeiuri active, câtă vreme contractul de vânzare a acestora a fost judecătoreşte desfiinţat" nu este una aptă să modifice/completeze cauza juridică a cererii de intervenţie în interes propriu.

Aceste aspecte de ordin procedural sunt aşadar, unele care se impun judecăţii în mod prioritar celei care, pe fondul ei, ar fi dus, oricum, la aceeaşi dezlegare, în contextul în care convenţia de vânzare de drepturi succesorale nr. 467/12.09.2011 a fost anulată în cadrul dosarului nr. x/2013, prin sentinţa nr. 2035/03.03.2015 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia nr. 3607/17.11.2016 a Tribunalului Argeş, secţia civilă (litigiu în care J. a figurat în calitate de reclamant, iar intervenientul în calitate de pârât).

În ce priveşte promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005, autentificată de BNP O., Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 1333/R/12.10.2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x/2009, dosar în care, contrar afirmaţiilor din memoriul de recurs, recurentul a avut calitatea de reclamant, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că prin antecontractul din 21.09.2005 părţile au inserat o clauză de dezicere (prin care promitentul vânzător îşi rezerva dreptul de a se răzgândi, sub sancţiunea plăţii unor daune interese), clauză care a fost activată de către promitentul-vânzător, astfel încât promitentul-cumpărător (recurentul intervenient) a devenit creditorul obligaţiei de a solicita daune interese (creditor chirografar, ce nu mai are vocaţia procesuală de a solicita constatarea nulităţii cesiunii drepturilor litigioase întemeiată pe fraudarea intereselor sale de contractant).

Prin aceeaşi decizie, s-a mai reţinut că terenul revendicat în baza Legii nr. 10/2001, care a făcut obiectul notificării, nu se regăseşte în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/2005 şi completată prin actul adiţional autentificat sub nr. x/2006, astfel încât, sub acest aspect, promisiunea de vânzare-cumpărare nu poate să confere reclamantului un drept pentru un imobil care nu a făcut obiectul acesteia.

Prin urmare, nici promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005 nu este aptă să susţină interesul recurentului-intervenient în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, conferă acestuia calitatea de creditor chirografar în raport cu obiectul acelei convenţii, iar nu vocaţia la dreptul de proprietate dezbătut în prezent, iar pe de altă parte, nu vizează terenul revendicat în baza Legii nr. 10/2001 referitor la care s-a emis dispoziţia de restituire a cărei anulare a fost solicitată în prezentul dosar.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentului, împrejurarea că intervenţia în nume propriu a fost admisă în principiu nu presupune, în mod automat, soluţionarea în mod favorabil a pretenţiilor titularului cererii, astfel cum greşit susţine acesta, cu atât mai mult dacă în cauză a intervenit un impediment de ordin procedural legat de interesul în promovarea demersului judiciar.

Astfel, potrivit art. 61 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare", iar potrivit art. 64 alin. (2) "După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată".

În etapa admiterii în principiu, instanţa verifică dacă pretenţiile deduse judecăţii prin cererea de intervenţie au sau nu legătură cu litigiul în care aceasta a fost formulată, fără ca prin admiterea în principiu să se realizeze o soluţionare pe fond a cererii, care se va desfăşura la un moment procesual ulterior.

Intervenţia principală însă, spre deosebire de cea accesorie, conferă titularului său o poziţie procesuală echivalentă cu cea a reclamantului, iar dacă pe parcursul judecăţii, chiar după admiterea în principiu, intervin elemente de ordin procedural care atestă că partea nu a dovedit interesul ca o condiţie esenţială a oricărei acţiuni (intervenţia principală fiind echivalentul acţiunii introductive de instanţă), demersul judiciar va fi respins ca atare.

Prin urmare, contrar afirmaţiilor recurentului, admiterea în principiu a unei cereri de intervenţie nu se suprapune de plano cu admiterea pe fond a acesteia, situaţie faţă de care soluţia instanţei nu este una contradictorie, ci derivă din constatările făcute pe baza probelor administrate.

Decizia nr. 86/A/31.03.2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosar nr. x/2007, la care face trimitere recurentul (în sensul că prin constatarea că din patrimoniul autorului său, C., nu a ieşit niciodată imobilul în litigiu, este consfinţită calitatea de moştenitor a recurentului) este fără relevanţă raportat la problema de drept dezbătută în recursul intervenientului.

Prin această hotărâre s-a dispus obligarea Primarului Municipiului Piteşti să restituie în natură reclamantului (notificatorul C.) suprafaţa de teren de 15.952 mp, în baza ei fiind emisă Dispoziţia de restituire nr. 1035/25.06.2015.

Chiar dacă obiectul prezentului litigiu este acţiunea terţilor (reclamantele din prezenta cauză) de anulare a dispoziţiei de restituire în natură (în speţă, dispoziţia nr. x/25.06.2015), recursul nu vizează în ce măsură respectiva dispoziţie a respectat sau nu condiţiile legii (aspecte care excedează cadrului procesual delimitat prin decizia de casare), ci aspectul de nelegalitate dacă intervenientul principal are sau nu interes în promovarea cererii de intervenţie în nume propriu, respectiv dacă are sau nu vocaţie la dreptul de proprietate asupra bunului restituit în natură, pentru a justifica astfel calitatea procesuală, cum acesta susţine.

Or, statuările deciziei nr. 86/A/31.03.2008 cu privire la patrimoniul notificatorului (autorul recurentului) nu susţin calitatea şi interesul intervenientului în prezenta cauză, câtă vreme urmare a procedurilor judiciare desfăşurate între părţi, s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că nici convenţia de drepturi succesorale nr. 467/12.09.2011 (care a fost anulată prin sentinţa nr. 2035/03.03.2015 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia nr. 3607/17.11.2016 a Tribunalului Argeş, secţia civilă) şi nici promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/21.09.2005 (în care a fost activată, de către promitentul-vânzător, C., clauza de dezicere) nu conferă recurentului vocaţia la dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Referitor la afirmaţiile recurentului în sensul că anumite soluţii ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în diferitele dosare purtate între părţi au fost soluţionate în mod nelegal, Înalta Curte constată că modalitatea în care au fost dezlegate chestiunile deduse judecăţii în cadrul altor dosare, nu poate fi cenzurată în prezenta cale extraordinară de atac. Dimpotrivă, nu pot fi ignorate statuările cu putere de lucru judecat conţinute în considerentele acelor hotărâri judecătoreşti, în măsura în care care au legătură cu obiectul şi apărările formulate în cadrul prezentului litigiu.

Recurentul învederează, de asemenea, în mod inadecvat, că motivele de nelegalitate din prezentul recurs vizează şi sentinţa nr. 115/21.03.2018 a Tribunalului Argeş, pronunţată de prima instanţă, în primul ciclu procesual al cauzei, ignorând faptul că în recurs pot fi analizate doar acele critici îndreptate împotriva considerentelor instanţei de apel, întrucât criticilor formulate împotriva sentinţei menţionate li s-a răspuns deja prin hotărârea atacată, nemaiputând fi reluate în cadrul controlului de legalitate exercitat în configuraţia juridică a recursului, ca şi când n-ar fi făcut obiectul judecăţii din apel (ci doar în măsura în care se invocă o nelegală dezlegare a acestora).

Se constată, totodată, că trimiterile pe care recurentul le face la coparticiparea procesuală obligatorie sunt străine cauzei, întrucât acesta nu se află într-un asemenea raport juridic, ci a promovat, într-o manifestare procesuală proprie, o cerere de intervenţie în nume propriu, a cărei admitere în principiu, aşa cum deja s-a arătat, nu presupune, în mod automat, o admitere pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii în cadrul acesteia. Or, dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. evocate de recurent reglementează introducerea forţată, a altor persoane, din oficiu, în cauză, iar art. 79 reglementează procedura de judecată în asemenea situaţii, fiind, prin urmare, străine de obiectul recursului.

De asemenea, susţinerile recurentului privind efectele Legii nr. 10/2001 faţă de persoanele îndreptăţite să beneficieze de prevederile acestui act normativ nu pot fi avute în vedere, întrucât nu se circumscriu problemei de drept obiect al prezentului recurs, respectiv calitatea şi interesul intervenientului în nume propriu în litigiul având ca obiect anularea dispoziţiei de restituire (art. 33 C. proc. civ.), întrucât aspectul procedural privind legitimarea procesuală este prioritar şi face imposibilă analizarea aspectelor de fond ale pricinii în cazul recurentului.

Elementele de fapt pe care recurentul a arătat că înţelege să le reitereze prin memoriul de recurs nu pot fi avute în vedere în calea extraordinară de atac, în care sunt analizate exclusiv aspecte de nelegalitate ale cauzei, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În concluzie, toate criticile deduse judecăţii de către recurentul-intervenient au fost găsite nefondate, recursul urnmând să fie respins în consecinţă.

Având în vedere soluţia ce se va da asupra prezentului recurs şi faptul că intimatul-intervenient I. a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 RON reprezentând onorariu de avocat, pe care le-a dovedit cu chitanţa aflată la dosar, Înalta Curte constată că recurentul este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient E. împotriva deciziei nr. 4683 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi va obliga recurentul la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-intervenient I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intervenient E. împotriva deciziei nr. 4683 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-intervenient la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-intervenient I..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2024.