Negative jurisdictional conflict resolved: Buftea Court competent for divorce as last common residence means actual domicile at filing date.

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă la data de 9 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 18 decembrie 2004, din culpă comună, stabilirea domiciliului minorei C. la mamă, precum şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 11026 din data de 5 decembrie 2023, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buftea, secţia civilă a făcut aplicarea art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, din actele de stare civilă ale părţilor depuse la dosar, precum şi din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că niciuna dintre părţi nu are domiciliul şi nici reşedinţa în judeţul Ilfov şi nici nu s-a probat faptul că acestea ar fi avut ultimul domiciliu comun într-o localitate aflată pe raza judeţului Ilfov.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3777 din data de 3 aprilie 2024: a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Buftea; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Astfel, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, dând eficienţă prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. a reţinut că, la data formulării cererii de divorţ, ultimul domiciliu comun în fapt al părţilor se afla, potrivit celor arătate de acestea în faţa instanţei de judecată, în oraşul Voluntari, acolo unde mai locuia la data indicată pârâtul, aspecte ce se coroborează cu cele menţionate în referatul de anchetă psihosocială.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În prezenta cauză, Judecătoria Buftea, secţia I civilă şi Judecătoria Ploieşti, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la noţiunea de "domiciliu" şi la sintagma "locuieşte" din cuprinsul prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Buftea, secţia civilă a avut în vedere domiciliul părţilor, astfel cum rezultă din cărţile de identitate, în timp ce Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, s-a raportat la domiciliul de fapt al acestora, la data formulării acţiunii.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul B. la data de 18 decembrie 2004, din culpă comună, stabilirea domiciliului minorei C. la mamă, precum şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

Faţă de obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior redat, Înalta Curte costată că instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte prin aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., normă reţinută, de altfel, şi de cele două judecătorii care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei.

Potrivit acestor dispoziţii legale, cererea de divorţ este de competenţa "judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Noţiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că noţiunea de "domiciliu" vizează, în sens procesual, locuinţa unde se află în fapt persoana fizică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura şi respecta dreptul la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Astfel, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ.:

"Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.", aceste prevederi legale constituind o consacrare expresă a faptului că pentru stabilirea competenţei teritoriale, ceea ce prezintă importanţă este domiciliul, sediul sau reşedinţa pe care părţile le au la momentul sesizării instanţei, fiind lipsită de relevanţă din această perspectivă o eventuală schimbare ulterioară a acestora.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, va ţine seama de locuinţa efectivă a părţilor, urmând a verifica dacă acestea au avut un domiciliu comun şi unde locuiau efectiv la data sesizării instanţei de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 9 iunie 2023, s-a menţionat că atât reclamanta, cât şi pârâtul au reşedinţa în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, împrejurare confirmată, pe de o parte, de susţinerile formulate de părţi în faţa Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, precum şi de cele menţionate în cuprinsul raportul de anchetă psihosocială nr. 16894 din data de 12 octombrie 2023, întocmit de Direcţia Asistenţă Socială Voluntari - Compartimentul Autoritate Tutelară.

Astfel, conform celor consemnate în partea introductivă a deciziei civile nr. 3777 din data de 3 aprilie 2024, pronunţate de Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, reclamanta a precizat că a locuit împreună cu pârâtul în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, până la data de 15 septembrie 2023, când s-a mutat în Bucureşti, împreună cu copii.

Totodată, reclamanta a arătat că, după luna septembrie 2023, pârâtul nu a mai locuit în fapt la adresa din localitatea Voluntari, ci s-a mutat la o rudă.

Afirmaţiile reclamantei nu au fost contrazise de către pârât, acesta, prin reprezentant, arătând că, la data soluţionării dosarului de către Judecătoria Buftea, secţia civilă, ambii locuiau în Bucureşti, însă, între timp s-au mutat înapoi în Voluntari.

Prin raportul de anchetă psihosocială întocmit în cauză la data de 12 octombrie 2023, s-a reţinut că la adresa din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, la data de 10 octombrie 2023, locuia pârâtul, care a declarat că, în luna septembrie 2023, soţia sa a părăsit domiciliul conjugal împreună cu cei doi copii.

Ca atare, faţă de circumstanţele de fapt arătate, Înalta Curte constată că părţile au avut ultimul domiciliu comun în judeţul Ilfov, adresă la care părţile locuiau în fapt, la data declanşării prezentului litigiu - 9 iunie 2023.

Având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă, ca instanţă în a cărei circumscripţie s-a aflat ultimul domiciliu comun al soţilor şi în care, la data sesizării instanţei, aceştia încă locuiau.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.