Insurance Recovery Jurisdiction Conflict: Derivative Competence of Appellate Court Based on Unchallenged First-Instance Specialization

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă materială procesuală, reţine următoarele:

I. Circumstanţele şi obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 iunie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (BAAR) a solicitat obligarea pârâtului A., în solidar cu pârâtul B. (devenită ulterior C. SRL), în calitate de comitent al acestuia, la plata sumei de 48.877,85 RON, compusă din 48.590,85 RON, achitată către autorităţile din Germania cu comisionul bancar aferent (10.450,18 EUR plată şi 3,50 EUR comision bancar) şi 287,00 RON pentru traducerea de documente; 3.309,17 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 48.590,85 RON, calculată până la 20 martie 2019 inclusiv (data depunerii prezentei acţiuni); la plata dobânzii legale aferente sumei de 48.877,85 RON, de la data formulării prezentei acţiuni până la achitarea debitului; suma de 1.043,38 RON, reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 2174 din 30 martie 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare de pârâta C. S.R.L., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Prin sentinţa civilă nr. 55 din 23 martie 2022, Judecătoria Topoloveni a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, către pârâta C. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 4224 din 20 decembrie 2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin încheierea din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, reţinând că decizia civilă atacată a fost pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă de drept comun, prin urmare, instanţa superioară este Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de recurs, iar secţia corespunzătoare este secţia I civilă, singura competentă material procesual să soluţioneze calea de atac exercitată, potrivit deciziei nr. 4/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin încheierea din 7 februarie 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Această instanţă a reţinut că nu este incidentă dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în decizia nr. 4/2023, având în vedere că aceasta stabileşte o normă generală de competenţă, iar nu una specială, care este stabilită prin interpretarea emisă de aceeaşi instanţă în decizia nr. 13/2020, prin care s-a stabilit că "În litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât şi în litigiile privind acţiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competenţa materială procesuală revine secţiilor specializate."

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cele două secţii are Curţii de Apel Piteşti şi-au declinat reciproc competenţa în legătură cu soluţionarea recursului declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 4224 din 20 decembrie a Tribunalului Argeş, secţia civilă.

În conformitate cu art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, "ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Rezultă astfel că, dacă necompetenţa materială ori teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei de necompetenţă nu mai este posibilă în calea de atac.

În soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că excepţia de necompetenţă materială procesuală nu a fost invocată în faţa instanţei de apel, Tribunalul Argeş, secţia civilă, care prin încheierea din 25 noiembrie 2022 a rămas în pronunţare asupra apelului declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei civile nr. 55 din 23 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Topoloveni. Prin urmare, aspectul competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentului litigiu a fost tranşat definitiv în faţa instanţei de apel, cauza fiind soluţionată în fond de către un complet civil de drept comun din cadrul secţiei civile a Tribunalului Argeş, iar nu de către o secţie specializată.

Competenţa instanţei de recurs, fiind una derivată, se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în apel. În măsura în care necompetenţa materială, inclusiv cea procesuală, nu a fost invocată în termenul legal, respectiv la primul termen de judecată în faţa primei instanţe la care părţile legal citate pot pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., aceasta se acoperă definitiv, iar instanţa sesizată devine competentă să judece litigiul, prin efectul unei prorogări de competenţă sui generis, chiar dacă în mod normal nu ar fi fost competentă să judece astfel de litigii.

Argumentele expuse sunt susţinute de jurisprudenţa obligatorie a instanţei supreme. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 26 iunie 2023, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, a stabilit:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;

- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

S-a reţinut că, aplicând principiul competenţei derivate problemei de drept ce constituie obiect al recursului în interesul legii, rezultă că, "atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă."

Raportat la circumstanţele cauzei, se observă că ne aflăm în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat, în apel, de o instanţă de fond care este structurată în formaţiuni de judecată specializate (Tribunalul Argeş), astfel că în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar va fi respectată specializarea instanţei de apel, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2024.