Judicial delay in drafting appellate decision under statutory deadline

Şedinţa publică din data de 2 august 2022

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Stadiul procesului la curtea de apel

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018, au fost înregistrate apelurile formulate de reclamanta A. şi de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 2954 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 237 din data de 16 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă: a admis apelurile; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că numărul de puncte cuvenit reclamantei este în cuantum de 85.367, corespunzător unei cote de 75% din drept; a obligat-o pe apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să acorde prin decizia de compensare un număr de 61.741 puncte în favoarea intervenientei B. S.A., corespunzător unei cote de 27% din drept; a păstrat celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate; a respins cererea apelantei-reclamante de obligare a apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

I.2. Contestaţia la tergiversarea judecăţii

La data de 21 iulie 2022, petenta A. a formulat contestaţie privind tergiversarea soluţionării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, contestaţie înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Jutiţie sub nr. x/2018/a1, invocând că, potrivit art. 426 alin. (5) coroborat cu art. 427 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea trebuie redactată şi semnată în termen de 30 de zile de la pronunţare şi comunicată de îndată ce a fost redactată şi semnată, or, în speţă, au trecut mai mult de 5 luni de la pronunţarea deciziei, fără ca aceasta să îi fie comunicată.

A susţinut petenta că, în cauză, este vorba despre o încălcare a dreptului său la soluţionarea procesului într-un termen optim şi rezonabil, aşa cum este reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind evidentă încălcarea drepturilor sale procesuale, dar şi a termenului rezonabil în care o astfel de cauză poate fi soluţionată.

Ca atare, prevalându-se de dispoziţiile art. 525 şi urm. din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/2022, publicată în M. Of. nr. 682 din 8 iulie 2022, petenta a solicitat luarea măsurilor legale în vederea redactării, semnării şi comunicării deciziei civile nr. 237 din data de 16 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o admite pentru argumentele expuse în continuare.

Reglementările legale referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediul circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

Din economia normei enunţate, rezultă că ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de art. 522 alin. (2) din acelaşi cod. Potrivit normei evocate, contestaţia privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situaţii:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

În acest context, contestaţia la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.

Verificându-se aceste cerinţe legale, Înalta Curte constată că situaţia descrisă de petentă se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ.

Astfel, decizia prin care curtea de apel a soluţionat apelurile declarate în cauză a fost pronunţată la data de 16 februarie 2022, iar, din verificările efectuate în aplicaţia ECRIS, rezultă că, până la această dată, decizia nu a fost redactată.

Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare, iar, conform art. 427 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, de îndată ce a fost redactată şi semnată, în condiţiile legi.

În aplicarea prevederilor 24 şi 27 din C. proc. civ., se are în vedere forma în vigoare la data declanşării procesului, anume 3 octombrie 2018, anterior modificării Codului prin Legea nr. 310/2018.

În acelaşi sens, art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, iar, în cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori; această formă a normei din legea de organizare judiciară este în vigoare de la data de 23 iulie 2018, urmare a modificării aduse art. 16 din Legea nr. 304/2018 prin Legea nr. 207/2018, publicată în M. Oficial nr. 638 din 20 iulie 2018, fiind în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul primei instanţe.

Ca atare, cum de la data pronunţării deciziei de către curtea de apel - 16 februarie 2022 - au trecut mai mult de 5 luni, iar hotărârea nu a fost redactată, Înalta Curte reţine că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea acestei obligaţii de către instanţă s-a împlinit, a fost depăşit şi nici până la această dată nu a fost efectuat actul de procedură al redactării motivelor deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Or, această ipoteză are semnificaţia unei tergiversări a procesului, în accepţiunea dispoziţiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petentei la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, în condiţiile în care instanţa are obligaţia de a lua toate măsurile necesare respectării termenului de redactare, semnare şi comunicare a hotărârilor.

Aşa fiind, apreciind întemeiată contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. privind dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., o va admite şi va dispune obligarea judecătorului redactor să îndeplinească actul de procedură al motivării deciziei civile nr. 237 din data de 16 februarie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de petenta A..

Obligă pe judecătorul redactor să îndeplinească actul de procedură al redactării deciziei civile nr. 237 din 16 februarie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 august 2022.