Peremption of extraordinary appeal due to six-month procedural inactivity attributable to parties

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1507A din 25 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia perimării, ridicată de instanţă din oficiu şi, în baza dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ. a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă A. prin mandatar B., împotriva sentinţei civile nr. 349/05.03.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1507A din 25 octombrie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat recurs domnul B. (mandatarul recurentei-reclamante). Prin precizarea aflată la dosar, domnul B. a menţionat că are calitatea de mandatar în prezenta cauză.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 17 noiembrie 2022, sub nr. x/2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind repartizată completului de judecată nr. 9.

Prin rezoluţia din data de 13 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2023 în vederea soluţionării cererii de recurs.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecata cererii de recurs, reţinând că, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 26 aprilie 2024, Înalta Curte a acordat termen la 28 mai 2024 pentru discutarea perimării, termen la care, din oficiu, a invocat excepţia perimării cauzei, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din data 17 octombrie 2023, mai mult de şase luni.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Mai reţine Înalta Curte şi dispoziţiile art. 418 C. proc. civ. din a căror interpretare per a contrario rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, cursul perimării nu este suspendat, precum şi dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se poate constata şi din oficiu.

Perimarea este o sancţiune procedurală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, un anumit timp prevăzut de lege.

Rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

Deci, pentru a opera perimarea, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii care se desprind din prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., anume: învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni şi lăsarea în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

În speţă, se constată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, respectiv din data de 17 octombrie 2023, când judecata a fost suspendată conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor şi nu a fost invocat, neputând fi aşadar reţinut, niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata perimată cerere de recurs în raport de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. şi art. 420 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1507 A din 25 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs depunându-se la secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2024.