Property registration challenge fails; appeal annulled as void for exceeding cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1936/2022 din 15.07.2022 a Tribunalului Iaşi, pronunţate în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 15 decembrie 2023.

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a învederat faptul că starea de sănătate precară nu îi permite prezenţa la termenele de judecată stabilite.

Totodată, a arătat că a solicitat Curţii de apel Iaşi să dispună efectuarea unei percheziţii informatice, în condiţiile art. 168 din C. pen.

În continuare, a învederat aspecte ce ţin de fondul pricinii deduse judecăţii referitoare la demersurile pretins ilegale întreprinse de Primarul Comunei Valea Seacă cu privire la intabularea, pe baza unor înscrisuri false, a dreptului de proprietate asupra imobilului care face obiectul titlului de proprietate exhibat şi pentru care solicită instanţei obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral şi material suferit, chestiuni care au fost reiterate în cuprinsul notelor şi a concluziilor scrise depuse la dosar la data de 12 ianuarie 2024, respectiv la data de 23 mai 2024.

3. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, instanţa de recurs are a examina doar legalitate hotărârii recurate şi numai în raport cu motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Dispoziţiile înscrise în 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd, de altminteri, că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 487 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca aspectele invocate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Astfel, prin încheierea recurată, a fost suspendată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1936/2022 din 15.07.2022 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa părţilor la termenul de judecată şi inexistenţa unei solicitări de judecată în lipsă.

Fără a se raporta la considerentele instanţei în ceea ce priveşte măsura suspendării judecăţii determinată de lipsa părţilor la termenul de judecată şi de faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, recurentul-reclamant critică soluţia pe fondul pricinii deduse judecăţii, invocând apărări cu privire la demersurile efectuate la instanţele de fond învestite cu soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Astfel de susţineri, însă, nu pot fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme, aceste chestiuni vizează fondul pricinii deduse judecăţii şi care nu pot face obiect de analiză în faţa instanţei de recurs care este chemată să verifice exclusiv legalitatea soluţiei de suspendare dispuse de către instanţa de apel în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele relevate prin memoriul de recurs de către recurentul-reclamant nu sunt susţinute de argumente care să contureze vreo nelegalitate a încheierii atacate, situaţie faţă de care devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2024.