Complaint over delayed appeal finalization dismissed as unfounded; delay remedy cannot address substantive omissions.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 10 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, formulată de petenţii A. şi B. prin reprezentant A..

Pentru a hotărî astfel, raportat la conţinutul contestaţiei formulate în cauză, curtea de apel a reţinut că, potrivit menţiunilor din sistemul informatic Ecris, decizia civilă nr. 452A/30.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021 a fost redactată la data de 09.05.2022, astfel că lipseşte premisa ce ar fi stat la baza luării măsurilor legale la care face referire art. 522 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva încheierii de şedinţă din 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cause cu minori şi de familie, petenţii A. şi B. prin reprezentant A. au formulat plângere, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 iunie 2022, sub nr. x/2021/a1, fiind repartizată aleatoriu, spe soluţionare, completului nr. 9.

În motivarea căii de atac, petenţii au arătat că decizia civilă nr. 452A/30.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021 este incompletă, astfel că nu a rămas fără obiect contestaţia formulată.

Susţin că nu au fost pronunţate "soluţiile cu privire la: cererea incidentală asupra infracţiunii de denunţ calomnios pentru uz de fals, în condiţiile în care nu a fost sesizată instanţa competentă; nulitatea actelor de adjudecare despre care nu a avut cunoştinţă în condiţiile în care licitaţia nu a îndeplinit condiţiile legale de comunicare şi publicitate; cererea de despăgubiri pentru exercitarea cu rea-credinţă de către pârâtă a drepturilor procesuale printr-un apel vădit şicanatoriu, denunţ calomnios pentru uz de fals şi încălcarea obligaţiei de a depune întâmpinare".

În drept, au fost invocate art. 522 alin. (2) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 11, art. 20 şi art. 21 din Constituţia României.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Contestaţia privind tergiversarea procesului a fost reglementată de legiuitor drept remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea situaţiilor în care instanţa nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce ţin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanţii la proces sau nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil, această procedură fiind subsumată scopului de a se asigura, în condiţiile legii, luarea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.

Aşadar, scopul instituirii acestei proceduri a fost acela de a se remedia rapid şi eficient situaţiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanţei, fie din motive imputabile instanţei - atunci când nu a luat măsurile legale necesare pentru accelerarea procesului, nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege sau a stabilit termene judiciare inadecvate, etc.

Aspectele reclamate de petenţi prin plângerea formulată vizează nepronunţarea instanţei de apel cu privire la "cererea incidentală asupra infracţiunii de denunţ calomnios pentru uz de fals, în condiţiile în care nu a fost sesizată instanţa competentă; nulitatea actelor de adjudecare despre care nu a avut cunoştinţă în condiţiile în care licitaţia nu a îndeplinit condiţiile legale de comunicare şi publicitate; cererea de despăgubiri pentru exercitarea cu rea-credinţă de către pârâtă a drepturilor procesuale printr-un apel vădit şicanatoriu, denunţ calomnios pentru uz de fals şi încălcarea obligaţiei de a depune întâmpinare".

Prin prisma argumentelor expuse, Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă atacată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că decizia civilă nr. 452A/30.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021 a fost redactată la data de 09.05.2022, cauza fiind astfel soluţionată, astfel că nu mai pot fi luate măsurile prevăzute de art. 522 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 522 alin. (2) C. proc. civ. circumstanţiază situaţiile de inacţiune din partea instanţei care conduc la încălcarea obligaţiei privind soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil şi în care instanţa poate fi considerată în culpă, însă, pentru admiterea prezentei plângeri nu este suficientă doar reţinerea faptului că durata procesului, raportat la obiectul cauzei, nu este una rezonabilă, ci este necesar a se verifica existenţa situaţiilor de inacţiune culpabilă a instanţei cu privire la îndeplinirea din oficiu a unui act de procedură sau luarea măsurilor prevăzute de lege pentru a se asigura îndeplinirea unui act de procedură, aspecte ce nu se verifică în speţă.

În speţă, Înalta Curte constată faptul că nu poate fi imputată instanţei de judecată o atitudine de tergiversare a soluţionării cauzei în contextul în care la data formulării contestaţiei la tergiversare - 4.05.2022, dosarul nr. x/2021 era deja soluţionat de către Curtea de Apel Bucureşti prin decizia civilă nr. 452A/30.03.2022, redactată la data de 9.05.2022, în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 310/2018 - care prevede că, în cazuri temeinic motivate, termenul de redactare a hotărârii judecătoreşti poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Principiul fundamental al procesului civil privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., nu poate înlătura un alt principiu fundamental, cel al bunei-credinţe, ce presupune că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

În plus, Înalta Curte constată că aspectele reclamate de petenţi prin plângerea pendinte ţin de judecata pe fond a cauzei în legătură cu a cărei judecată s-a formulat contestaţia la tergiversare, iar instanţa învestită cu prezenta plângere nu se poate prevala de atribuţiile unei instanţe de control judiciar pentru a se pronunţa cu privire la modul de judecată efectivă a dosarului de către instanţa de apel, această procedură nefiind concepută de legiuitor ca o modalitate de interferare în judecata cauzei respective, astfel cum petenţii solicită. De altfel, eventualele omisiuni învederate de petenţi ale instanţei pot fi complinite prin mijloace legale special atribuite de legiuitor în acest sens (de exemplu, completarea hotărârii, căile de atac ordinare şi extraordinare, etc).

Este necesar a se preciza că prin dispoziţiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a subliniat limitele învestirii instanţei în cadrul acestei proceduri, aceasta neputând să fie sesizată în mod legal decât pentru adoptarea unor măsuri care să conducă la soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil.

În consecinţă, având în vedere că argumentele invocate de petenţi nu conturează o încălcare a obligaţiei de către instanţa de judecată sub aspectul tergiversării soluţionării cauzei, cu depăşirea termenului optim şi previzibil, raportat la circumstanţele pricinii originare, astfel cum ele au fost ilustrate, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva încheierii din 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată, plângerea împotriva încheierii din 10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petenţii A. şi B. prin reprezentant A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.