Territorial jurisdiction for presidential orders seeking provisional custody and maintenance measures in pending divorce proceedings

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

deliberând, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub numărul x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună stabilirea locuinţei minorului C., la domiciliul său, respectiv în Bucureşti, str. x, pe tot timpul procesului de divorţ, obligarea pârâtei, pe timpul procesului, la întreţinerea minorului, prin stabilirea unei pensii de întreţinere lunare în cuantum de 1/4 din veniturile acesteia, iar în subsidiar, în cazul în care se va considera că această cerere nu este întemeiată, a solicitat stabilirea unui program de vizită al minorului pe tot timpul procesului de divorţ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3301 din 8 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că temeiul juridic al cererii formulate de reclamant, pe calea ordonanţei preşedinţiale, se încadrează în "Procedura divorţului", reglementată în Titlul I al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 915-998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate faţă de reglementările similare care nu privesc procedura divorţului.

Având în vedere dosarul de divorţ dintre părţi înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraş sub nr. x/2021, s-a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Făgăraş, prin sentinţa civilă nr. 1066/31.05.2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, iar instanţa învestită cu soluţionarea cererii de divorţ, poate lua măsurile vremelnice, până la soluţionarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, cu privire la stabilirea vremelnică a locuinţei minorului.

Or, dosarul de divorţ dintre părţi înregistrat pe rolul Judecătoriei Făgăraş sub nr. x/2021, a fost declinat prin sentinţa civilă nr. 1048/25.05.2022, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, unde părţile au avut ultimul domiciliu comun.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în cauză, competenţa soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

Prin acţiunea formulată, pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând să se dispună stabilirea locuinţei minorului C., la domiciliul său, respectiv în Bucureşti, str. x, pe tot timpul procesului de divorţ, obligarea pârâtei, pe timpul procesului, la întreţinerea minorului, prin stabilirea unei pensii de întreţinere lunare în cuantum de 1/4 din veniturile acesteia, iar în subsidiar, în cazul în care se va considera că această cerere nu este întemeiată, a solicitat stabilirea unui program de vizită al minorului pe tot timpul procesului de divorţ.

Art. 998 C. proc. civ. reglementează instanţa competentă pentru soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială, arătând că o cerere de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Referitor la instanţa competentă în materie de divorţ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul". Potrivit alin. (2), dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Art. 920 C. proc. civ. instituie posibilitatea ca instanţa, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, să poată lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

În raport de competenţa teritorială astfel reglementată în materie de divorţ, se constată că pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti este înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect principal procesul de divorţ între părţile din prezentul dosar, fiind stabilit termen de judecată la data de 19 octombrie 2022.

Din formularea art. 920 C. proc. civ., evocat anterior, rezultă că instanţa care poate lua respectivele măsuri vremelnice în timpul procesului este instanţa pe rolul căreia se află acţiunea de divorţ, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra luării respectivei măsuri, fiind instanţa care se pronunţă şi asupra unei cereri accesorii divorţului referitoare la stabilirea domiciliului minorului, iar o astfel de cerere reprezintă o acţiune asupra fondului ce trebuie avută în vedere la stabilirea instanţei competente să soluţioneze o cerere de ordonanţă preşedinţială având acelaşi obiect.

Prin urmare, dând eficienţă acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală, consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să judece cererea de ordonanţă preşedinţială este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ între părţile litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.