Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1427/2022 AI generated

Conflict of jurisdiction in forced execution challenge resolved by affirming competence of the court that authorized execution

Case Number Decizia nr. 1427/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Timișoara District Court is the competent forum to hear the case, thereby rejecting the Bucharest court's declination. The dispute arose from a debtor's challenge to forced execution (contestație la executare) initiated by a creditor based on an enforcement title issued by the Timișoara District Court, which had previously authorized the execution; while the initial court declined jurisdiction arguing the debtor's registered office was in Bucharest, the receiving court reverted the matter citing the title's reference to a local branch, creating the conflict. The Supreme Court applied the principle of the uniqueness of the execution court, holding under Articles 650 and 714 of the Code of Civil Procedure, as clarified by Decision No. 20/2021 in the interest of law, that the court which authorized the forced execution retains exclusive territorial competence for all subsequent incidents, including challenges to execution, regardless of any subsequent changes or arguments regarding the debtor's domicile or seat.

Legislator headnote

AI generated

art. 719 C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 650 alin. (2) C. proc. civ, art. 650 alin. (1) C. proc. civ, art. 650 alin. (2) din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in forced execution challenge resolved by affirming competence of the court that authorized execution: Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Timişoara, deşi a evocat paragrafe din decizia RIL nr. 20/2021 a instanţei supreme, a reţinut că în cauza de faţă există un singur debitor, iar în raport cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., la data sesizării organului de executare sediul debitorului se afla în Bucureşti.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction enforcement decision e-justice conflict of interests Civil Procedure Code

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 27.08.2021, sub nr. x/2021*, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata B. a formulat contestaţie la executare, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună în principal, anularea executării silită care formează obiectul dosarului nr. x/2021 al BEJA C. şi D.; a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 9712/21.07.2021, pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021; anularea tuturor formelor de executare silită întocmite în dosarul execuţional mai sus menţionat, inclusiv somaţia, toate încheierile emise de executor pentru stabilirea debitului, a cheltuielilor de executare, etc., precum şi toate celelalte acte emise în dosarul execuţional până la data depunerii prezentei contestaţii, inclusiv înştiinţările şi adresele către bancă, iar, în subsidiar, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 9712/21.07.2021, pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021; a actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. x/2021 al BEJ C.

şi D., constând în: somaţia de executare din data de 04.08.2021 şi înştiinţarea din data de 04.08.2021; încheierea din 04.08.2021 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în sumă de 2.341,10 RON; încheierea din data de 12.08.2021 de eliberare a sumei consemnate, prin care s-au reţinut 3.958,46 RON cheltuieli de executare silită şi s-a eliberat sus-numitei creditoare suma de 7.933,22 euro; încheierea din data de 12.08.2021 de stabilire a cheltuielilor suplimentare de executare silită constând în onorariul executorului judecătoresc în sumă de 5,116,75 RON; adresa din data de 12.08.2021 prin care se solicită băncii să comunice componenţa sumelor de 8.746,88 euro şi 19.788,37 RON; adresa din data de 20.08.2021 prin care se comunică creanţa nerecuperată în dosarul execuţional mai sus menţionat; adresa emisă de executor către bancă în data de 18.08.2021 prin care solicită modalitatea de stabilire a sumelor achitate cu titlul de comision de administrare/gestionare, precum şi modul de calcul al accesoriilor; a tuturor celelalte acte emise în dosarul execuţional până la data depunerii prezentei contestaţii, inclusiv înştiinţările şi adresele către bancă; să dispună reducerea cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc până la limita minimă prevăzută de Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti; suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 C. proc. civ. până la soluţionarea contestaţiei la executare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 15283 din 22 decembrie 2021, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Timişoara, deşi a evocat paragrafe din decizia RIL nr. 20/2021 a instanţei supreme, a reţinut că în cauza de faţă există un singur debitor, iar în raport cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., la data sesizării organului de executare sediul debitorului se afla în Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 3708 din 12 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara şi. constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat instanţei supreme cauza în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a constatat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., precum şi faptul că sediul debitorului este în Timişoara, astfel cum este menţionat în titlul executoriu, care menţionează ca pârât E. S.A. Bucureşti Sucursala Timiş.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea civilă nr. 9712 din 21.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Timişoara, a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei E. S.A. Bucureşti, la cererea creditoarei B., în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 13099/24.11.2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2020.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea anterior menţionată, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, aplicabilă în cauza pendinte, care a avut de lămurit "dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare" (par. 47).

Prin această decizie instanţa supremă a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel" (par. 70), iar "ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare" (par. 71).

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

De altfel, Decizia nr. 20/2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care vizează contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este aplicabilă chiar a fortiori în cauza pendinte, în care există un singur debitor, întrucât principiul unicităţii instanţei de executare recunoscut de respectiva decizie nu este umbrit, contestat nici măcar din perspectiva aspectului pluralităţii de debitori cu pluralitatea lor de domicilii, aspect oricum nerelevant, potrivit algoritmului impus prin decizia în interesul legii menţionată.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.