Waste-collection debt appeal quashed and remanded for lack of material jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed the decision of the Ploiești Court of Appeal and remanded the case to the Prahova Tribunal for adjudication of the (correct) appeal against the first-instance judgment; thus, the appellate decision is annulled and the case proceeds at the correct forum. The underlying dispute concerned an action by a sanitation company against a commercial defendant for unpaid waste-collection services (principal sum of 2,906,802 ROL plus 853,682 ROL in late-payment penalties) arising from a contract for March 2001–May 2003; the first-instance court partially granted the claim, the defendant appealed, and the Court of Appeal—mischaracterizing the appeal as an "apel"—dismissed it as unfounded, prompting the defendant's recourse. The decisive legal basis was the court's own motion invocation of public-policy lack of material jurisdiction under Articles 282¹(1) and 299(2) of the Code of Civil Procedure (as amended by O.U.G. No. 138/2000 and O.U.G. No. 58/2003): because the claim concerned a monetary obligation below 200 million ROL, the first-instance judgment was subject only to recourse (recurs) before the High Court, not appeal, and the Court of Appeal's decision was absolutely null pursuant to Articles 159 and 304 point 3 C. proc. civ.; the cassation therefore applied Article 312(6) C. proc. civ. without addressing the remaining grounds of recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 2822 C. proc. civ, art. 2821 C. proc. civ, art. 7202 C. proc. civ, art. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, art. 2821 alin. (1) C. proc. civ; Waste-collection debt appeal quashed and remanded for lack of material jurisdiction: The underlying dispute concerned an action by a sanitation company against a commercial defendant for unpaid waste-collection services (principal sum of 2,906,802 ROL plus 853,682 ROL in late-payment penalties) arising from a contract for March 2001–May 2003; the first-instance court partially granted the claim, the defendant appealed, and the Court of Appeal—mischaracterizing the appeal as an "apel"—dismissed it as unfounded, prompting the defendant's recourse. The decisive legal basis was the court's own motion invocation of public-policy lack of material jurisdiction under Articles 282¹(1) and 299(2) of the Code of Civil Procedure (as amended by O.U.G. No. 138/2000 and O.U.G. No. 58/2003): because the claim concerned a monetary obligation below 200 million ROL, the first-instance judgment was subject only to recourse (recurs) before the High Court, not appeal, and the Court of Appeal's decision was absolutely null pursuant to Articles 159 and 304 point 3 C. proc. civ.; the cassation therefore applied Article 312(6) C. proc. civ. without addressing the remaining grounds of recourse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the procedural basis for admitting the appeal and quashing the lower court's decision.
Cited as the ground for cassation (breach of jurisdiction) justifying the annulment.
Cited to establish that the lower court's lack of material jurisdiction was a matter of public order, rendering its decision absolutely null.
Used to show that the decision at first instance was not subject to appeal but to recourse, a key point in the jurisdictional analysis.
Cited to demonstrate that the material competence for the recourse belonged to the High Court, not the Court of Appeal.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1369 din 19 aprilie 2004, Judecătoria Târgoviște a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.R.E. SA Târgoviște împotriva pârâtei SC C.L.C. SRL Târgoviște și a obligat-o la plata sumelor de 2.906.802 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate în perioada martie 2001 – mai 2003, precum și la 853.682 lei penalități de întârziere, plus 392.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs la 29 aprilie 2004, pe care l-a motivat ulterior, invocând nelegalitate și netemeinicia, deoarece i s-a încălcat dreptul la apărare și nu există temei legal sau contractual pentru obligarea sa la plata sumelor pretinse.
Curtea de Apel Ploiești, calificând calea de atac ca fiind apel, a pronunțat decizia nr. 488 din 29 iunie 2004 și l-a respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, aceleași critici.
Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ. a invocat, ca motiv de recurs de ordine publică, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei a Curții de Apel Ploiești, în raport de calea de atac, potrivit art. 2822 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 2821 C. proc. civ., introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, de modificare a Codului de procedură civilă, „nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date, în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală, privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.
Așa fiind, la momentul pronunțării, în raport cu obiectul dedus judecății, hotărârea instanței de fond era supusă căii de atac a recursului și nu, potrivit art. 7202 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, combinat cu art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., devenit incident și în materie comercială.
Totodată, potrivit art. 299 alin. (2) C. proc. civ. introdus prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003, de modificare a Codului de procedură civilă, în vigoare la momentul pronunțării deciziei ce face obiectul recursului de față, competența materială de soluționare a căii de atac a recursului revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu Curții de Apel Ploiești.
Procedând la judecarea căii de atac, cu încălcarea dispozițiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., instanța, încălcând și dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. evocate, situație în care hotărârea acesteia este nulă absolut – necompetentă fiind de ordine publică, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, potrivit art. 159 C. proc. civ.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce face imposibilă analizarea celorlalte motive de recurs, în concordanță cu modificările intervenite, de imediată aplicare ale art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat în urma aprobării, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 195 din 25 iunie 2004, a O.U.G. nr. 58/2003;
Se va admite recursul, se va casa decizia nr. 488 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești și se va trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea căii de atac a recursului, împotriva sentinței civile nr. 1369 din 19 aprilie 2004 a Judecătoriei Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta SC C.L.C. SRL Târgoviște, împotriva deciziei 488 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, casează decizia și trimite cauza, pentru judecarea căii de atac a recursului, la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2004.