Appeal over compensation recalculations ruled inadmissible; lower court revision decision final.

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 214 din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de revizuenţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 143/24.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs revizuenţii A., B. şi C., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 20 noiembrie 2023.

La 20 decembrie 2023, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

În şedinţa publică din 23 mai 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a soluţiona cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Recursul ce face obiectul cauzei de faţă a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023, prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 143/24.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022.

Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." La alin. (6) al aceluiaşi articol se prevede că "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", însă acest ultim text de lege nu este incident în prezenta cauză, întrucât revizuenţii nu au formulat nicio critică susceptibilă de a fi încadrată în acest caz de revizuire, curtea de apel reţinând faptul că aspectele relevate reprezintă simple nemulţumiri ale părţilor cu privire la modul de soluţionare al dosarului, context în care sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.

Din moment ce, în prezenta cauză, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, rezultă că, pentru a se stabili dacă este admisibil recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023, trebuie a se verifica dacă decizia civilă nr. 143/24.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, este supusă, potrivit legii, căii de atac a recursului.

Or, decizia civilă nr. 143/24.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, ca instanţă de apel, este o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu se poate exercita calea de atac extraordinară a recursului. La această concluzie se ajunge având în vedere împrejurarea că obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de apel Timişoara l-a constituit contestaţia formulată, în condiţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, împotriva deciziei de compensare nr. 50647 din 28 iulie 2022 emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pentru recalcularea valorii exprimate în puncte a imobilului situat în Pecica, înscris în CF nr. x Pecica, nr. 647, judeţul Arad.

Conform art. 35 din Lege anr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (11) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit cărora "hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

În acest context normativ, rezultă că decizia civilă nr. 143/24.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în soluţionarea apelului, este o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu poate fi exercitată calea de atac extraordinară a recursului, astfel că, făcând aplicarea în cauză a prevederilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., se ajunge la concluzia că nici decizia civilă nr. 214 din 27 septembrie 2023, prin care a fost soluţionată revizuirea împotriva hotărârii 143/24.05.2023, nu este supusă recursului.

Sub aspectul analizat, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând principiul legalităţii căilor de atac, prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", context în care se reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalităţii, cât şi a principiului egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condiţiile legii.

Totodată, liberul acces la justiţie nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prevederile art. 6 din Convenţie nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs (cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Faţă de aceste considerente, în urma coroborării prevederilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. cu cele ale art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare, şi va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de revizuenţii C., B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii C., B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 27 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2024.