Nullity of cassation appeal for failure to develop specific grounds of illegality in judicial error compensation claim

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu în data de 13.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 55.000 RON cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a soluţionării sesizărilor penale formulate, invocând, totodată, faptul că valoarea daunelor materiale solicitate urmează a fi precizată la primul termen de judecată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.349 şi urm. C. civ., respectiv art. 94 şi 96 din Legea 303/2004.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în ipoteza în care reclamantul precizează că a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în pretenţii, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu-Jiu şi excepţia nulităţii capătului de cerere care vizează daunele materiale, iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

În data de 28.04.2022, reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. şi a solicitat obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 58.000 RON, iar a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, B., C. şi D. şi la plata daunelor materiale, al căror cuantum a arătat îl va indica până la primul termen de judecată.

În şedinţa publică din data de 06.05.2022, Judecătoria Târgu-Jiu a luat act de precizarea reclamantului, prin care a arătat că suma pretinsă cu titlu de daune morale este în cuantum de 100.000 RON, fiind solicitată de la pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în solidar cu pârâţii indicaţi în cererea completatoare, iar suma pretinsă cu titlu de daune materiale este în cuantum de 500 RON, pe care o solicită doar de la pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în solidar cu pârâţii B., C. şi D..

Pârâtul H. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamant, iar, pe cale reconvenţională, a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru lezarea dreptului la onoare şi demnitate, precum şi a dreptului la imagine.

Prin sentinţa nr. 3868/10.06.2022, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, pe cale de întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj în data de 12.07.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 256/04.10.2022, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă; a constatat conflictul negativ de competenţă ivit şi a înaintat cauza Curţii de Apel Craiova, în vederea soluţionării acestuia.

Prin sentinţa nr. 63/2022 din 27.10.2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin sentinţa nr. 26/2023 din 31.01.2023, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. şi a respins cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor; a respins cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul H..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 378/2023 din 26.10.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 5 C. proc. civ., reclamantul A..

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel nu a examinat pretenţiile formulate în raport cu cele două cazuri de eroare judiciară prevăzute de dispoziţiile art. 96 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, invocat de către acesta, ci s-a limitat la analiza doar îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 538 şi art. 539 C. proc. pen., cu toate că aceste dispoziţii legale nu au fost invocate de către parte.

A precizat că, în mod similar, inclusiv prima instanţă s-a referit la cele două cazuri de eroare judiciară, reglementate de art. 96 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, fără a le aplica la cadrul factual incident în cauză, limitându-se doar la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 538 C. proc. pen.

După expunerea pe larg a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a menţionat şi că, în speţă, au fost încălcate atât regulile de procedură, cât şi dispoziţiile de drept material, din moment ce instanţele de fond nu au analizat pretenţiile deduse judecăţii din perspectiva prevederilor art. 96 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, în care consideră că se încadrează.

5. Apărări formulate în cauză

În data de 08.03.2024, în termen procedural, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În dezvoltarea excepţiei nulităţii recursului, intimatul-pârât a arătat că recurentul doar indică motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 5 C. proc. civ., fără însă a şi dezvolta motive subsumabile acestor prevederi.

Astfel, a indicat că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., drept pentru care a solicitat constatarea nulităţii recursului.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, având în vedere că simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţiile pronunţate în cauză, fără a fi identificate dispoziţiile de drept material şi procesual prin care să-i fi fost încălcate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime, nu poate fi asimilată unei erori judiciare, în sensul dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Aşadar, având în vedere că răspunderea patrimonială a Statului Român prin Ministerul Finanţelor pentru pretinsul prejudiciu cauzat prin eroarea judiciară săvârşită în cauzele penale la care a făcut trimitere nu poate fi angajată decât în condiţiile legii speciale, iar reclamantul nu a făcut dovada existenţei, potrivit dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, a unei erori judiciare, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în mod corect, au constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de prevederile legale invocate.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate de către tribunal şi de către curtea de apel sunt legale şi temeinice.

În data de 25.03.2024, în termen procedural, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea intimatului, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului-pârât şi admiterea căii de atac formulate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, cerinţă ce este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reţine că instanţa de recurs are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, verificând ansamblul susţinerilor formulate prin memoriul de recurs, se constată că deşi cererea de recurs a fost formal întemeiată pe motivele de casare constând în situaţia în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (pct. 4 al art. 488 C. proc. civ.), respectiv cea în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (pct. 5 al aceluiaşi articol), recurentul a omis să dezvolte critici de nelegalitate derivate din perspectiva acestora, în sensul indicării, punctual, în ce au constat eventualele greşeli de judecată săvârşite de instanţa de apel conform cazurilor de casare invocate, motiv pentru care acestea nu pot face obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

În schimb, limitându-se, pe de o parte, doar la a reitera parte din criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicţională din partea instanţei devolutive de control judiciar, iar, pe de altă parte, la a repune în discuţie circumstanţele factuale pe care şi-a întemeiat demersul procesual ce formează obiectul litigiului pendinte, recurentul nu aduce critici concrete, de nelegalitate, deciziei atacate, care să poată fi subsumabile inclusiv celorlalte motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, sub un prim aspect, se constată că, ignorând dezlegările instanţei de control judiciar devolutiv ex lege (care, procedând la verificarea sentinţei tribunalului în limitele criticilor formulate de către reclamantul-apelant, a statuat în sensul că "în mod corect prima instanţă a apreciat că, din coroborarea dispoziţiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 cu cele ale art. 538 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că în materie penală legiuitorul a reglementat concret ipotezele specifice de eroare judiciară, iar reclamantul nu se încadrează în acestea"), recurentul-reclamant s-a limitat doar la a relua, în mod formal, acelaşi susţineri care au fost deduse judecăţii şi în calea ordinară de atac, în sensul că analiza pretenţiilor sale ar fi avut loc în mod greşit doar din perspectiva prevederilor art. 538 C. proc. pen., iar nu şi a celor ale art. 96 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, invocate în mod expres de către acesta.

În egală măsură, nu constituie o critică de nelegalitate nici simpla susţinere a recurentului-reclamant în sensul că dispoziţiile art. 96 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004 "se regăsesc" în sintagma "ori în alte cazuri" din cadrul titlului Capitolului VI al C. proc. pen., cât timp aceasta nu a fost însoţită de o argumentaţie juridică efectivă, menită să combată reţinerile instanţei de apel, în sensul că "sintagma ori în alte cazuri, înscrisă în titlul Capitolului VI al C. proc. pen. nu are corespondent într-un text din capitolul respectiv", respectiv că "răspunderea statului în temeiul celor înscrise în Capitolul VI din C. proc. pen. poate interveni numai în cazurile şi condiţiile arătate la art. 538 şi 539 C. proc. pen..".

Or, prin această manieră de redactare a memoriului de recurs, care nu contrapune critici concrete dezlegărilor date prin decizia atacată, se constată că recurentul-reclamant a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

În consecinţă, cum recurentul-reclamant nu tinde, printr-o argumentaţie juridică propriu-zisă, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simpla readucere în discuţie, cu o motivaţie identică, a unor chestiuni deja tranşate în faza procesuală anterioară, nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale.

Nici susţinerile formulate în continuare în cuprinsul memoriului de recurs nu constituie veritabile critici de nelegalitate, apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, din moment ce recurentul-reclamant se rezumă doar la a prezenta contextul factual din speţă şi la a-şi exprima nemulţumirea în raport cu modalitatea de desfăşurare şi de soluţionare a proceselor penale în care a participat, astfel cum au fost detaliate prin cererea de recurs, respectiv de a critica legislaţia în materie penală, în legătură cu care afirmă că este "neclară, incompletă, neprevizibilă şi cu foarte multe articole neconstituţionale".

Cum, însă, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, dezacordul părţii faţă de soluţiile pronunţate în respectivele pricini, de chestiuni de ordin general, precum şi relatarea situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, în acest sens sunt şi prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să spună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, din moment ce recurentul-reclamant nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau eventualele greşeli de judecată ale instanţei de apel în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, nu este posibilă verificarea legalităţii deciziei atacate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 378/2023 din 26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 378/2023 din 26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.