Revision Appeal Null for Failure to Frame Evidence and Admissibility Challenges Within Statutory Cassation Grounds

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor- Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, revizuirea sentinţei civile nr. 1370/08.11.2016 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2015, cu consecinţa schimbării hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3, 4, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale art. 6, alin. (1), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene art. 20, art. 47, Tratatul Uniunii Europene art. 6 alin. (1), (2) şi 3, Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene art. 20, alin. (1) şi (2).

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Suceava

Prin sentinţa nr. 31/31.05.2021, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins excepţia de tardivitate; a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia nr. 1233/25.11.2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul revizuentului împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuentul A..

Recurentul a arătat că instanţele anterioare nu au administrat probele pe care a fost întemeiată cererea de revizuire, deşi acestea au fost specificate în cuprinsul acţiunii, respectiv adresa nr. x/19.01.2021 emisă de SPCLEP Fălticeni, adresa nr. x/29.07.2013 emisă de DEPABD Bucureşti, înregistrarea audio din 18.05.2021 a şedinţei de judecată, Nota raport nr. x/20.09.2013. Despre aceasta din urmă, recurentul arată că a fost emisă la data de 20.09.2013, deşi sesizarea prin care s-a solicitat instituirea consemnului la frontieră pentru minorul A., cetăţean român şi B., cetăţeană elenă, s-a făcut la data de 19.09.2013, astfel încât s-a procedat la o întârziere de cel puţin 24 de ore, timp suficient ca persoanele sesizate în vederea reţinerii la punctele de frontieră a intimatei să părăsească teritoriul României, nefiind supuse unui control amănunţit la ieşirea din ţară. Această notă a fost ataşată la întâmpinare la fond, nefiind depusă procedural, conform art. 148-150 C. proc. civ., respectiv în conformitate cu originalul, aspect care nu a fost luat în considerare. Semnăturile de pe nota de raport ale numiţilor C. şi D. nu sunt identice cu celelalte semnături de pe documentele pe care intimata le-a depus pe parcursul ciclurilor procesuale, respectiv adresa nr. x/23.09.2013, adresa nr. x/04.10.2013, adresa nr. x/12.02.2014, întâmpinarea din 02.03.2015 şi întâmpinarea din 12.01.2018. În acest context, intimata nu şi-a îndeplinit atribuţiile de servici cu bună credinţă.

Motivele de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire al adevărului, urmare a descoperirii unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate, înscrisuri ce au, în opinia recurentului, o importanţă hotărâtoare în dezlegarea pricinii.

În ceea ce priveşte sintagma "descoperirea înscrisurilor", recurentul apreciază că aceasta reprezintă momentul la care înscrisurile au ajuns în mod efectiv, în posesia părţii care le invocă.

Referitor la solicitarea către intimată din data de 19.09.2013, recurentul a arătat că a dovedit că în paşapoartele elene minorul purta altă identitate decât cea atribuită legal. În prezent minorul are identitatea de A., iar numita B. a intentat proces penal recurentului pentru abandon de familie atât în România, unde minorul se numeşte A., cât şi în Grecia, unde minorul se numeşte A..

A mai arătat recurentul că de la data de 19.09.2013 şi până în prezent nu şi-a văzut copilul şi nu are această posibilitate, deoarece identitatea sa nu-i permite să vadă un copil cu o altă identitate.

A solicitat admiterea probei cu înscrisuri, respectiv Convocare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă din Atena şi comunicată prin Biroul de Cooperare Judiciară Internaţională din cadrul Judecătoriei Fălticeni, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în două exemplare. A solicitat ca intimata să depună Nota raport nr. x/20.09.2013 în conformitate cu originalul. A solicitat admiterea recursului, judecata în lipsă şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie completul de filtru a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, la data de 15.06.2022.

Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate, recurentul a solicitat respingerea excepţiei de nulitate, admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi a arătat că raportorul a interpretat eronat dispoziţiile art. 148-150 C. proc. civ., întrucât legea prevede întocmai ceea ce a specificat recurentul, respectiv art. 150 alin. (2), copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. Textul invocat de raportor este "înscris în formă originală", text care nu rezultă din conţinutul cererii de revizuire.

Referitor la identitatea semnăturilor de pe anumite documente, arată că însuşi faptul că acestea nu sunt identificate prin raport dovedeşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a reiterat aspecte învederate prin cererea de recurs privind modalitatea de motivare a hotărârii atacate şi Nota de raport nr. x/20.09.2013.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi a arătat că instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor lucrurilor care s-au cerut, a respectat cadrul procesual fixat de părţi, iar în limitele acestui cadru a soluţionat pricina în întregul ei. Hotărârea instanţei de apel a fost motivată în fapt şi în drept, cu respectarea principiului aflării adevărului în procesul civil, a analizat probele administrate şi a stabilit situaţia de fapt şi împrejurările concrete deduse judecăţii cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în termenul legal, recurentul a solicitat respingerea excepţiilor procesuale, înlăturarea apărărilor intimatului şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că deşi recurentul indică drept motiv de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu expune critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Astfel, critica privind modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor formulată prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se circumscrie cazului de casare invocat (care vizează nemotivarea sau motivarea inadecvată a hotărârii judecătoreşti) şi nu poate forma obiect de analiză în cadrul recursului, întrucât reprezintă o chestiune de temeinicie a hotărârii atacate, iar instanţa de recurs este învestită exclusiv cu controlul de legalitate al acesteia.

De asemenea, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 148-150 C. proc. civ. în sensul nedepunerii la dosar a unui anumit înscris în forma originală/certificată pentru conformitate, nu poate fi reţinută în calea de atac a recursului, având în vedere că analiza instanţei de apel cu referire la respectivul înscris (Nota de raport nr. x/20.09.2013) a vizat lipsa caracterului de act nou în sensul dispoziţiilor art. 509 pct. 5 şi astfel, lipsa relevanţei şi a utilităţii în soluţionarea cererii de revizuire.

De aceea, susţinerea din punctul de vedere depus de către recurent la raportul de admisibilitate, în sensul că dispoziţiile art. 148-150 C. proc. civ., pe care le-a invocat, au conţinutul indicat (al necesităţii depunerii unui înscris în forma originală) este una inadecvată, fără nicio legătură cu aspectele de drept tranşate prin decizia atacată şi care au vizat neîntrunirea cerinţelor de admisibilitate ale înscrisurilor de care s-a prevalat partea, pentru a fi deschisă calea de atac a revizuirii.

Faţă de cele arătate, apărarea formulată de către recurent nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., ci tot un aspect legat de modalitatea de administrare a probatoriilor care nu poate fi avut în vedere de către instanţa de control judiciar.

De asemenea, critica privind identitatea semnăturilor de pe anumite documente depuse la dosar nu are corespondent în niciunul din cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ., pentru a putea fi analizată ca atare de către instanţa de recurs.

Aspectele privind modalitatea în care este consemnată identitatea minorului în Grecia şi în România, momentul şi circumstanţele emiterii Notei de raport nr. x/20.09.2013, litigiile în care recurentul figurează ca parte împreună cu numita B., reprezintă chestiuni de fapt care nu pot fi subsumate vreuneia din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către recurent chestiunilor deduse judecăţii prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este una pur formală, apărările învederate nefiind subsumabile nici motivului de recurs invocat, dar nici vreunei alte ipoteze reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1233 din 25 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1233 din 25 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.