Inadmissible appeal against interlocutory revision order and nullity of recusal rejection for lack of relevant procedural critique

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 23 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat obligarea pârâţilor D. şi E. la plata:

- daunelor materiale în cuantum de 1.729 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat; 300 RON, reprezentând contravaloarea unei geci, şi 400 RON, reprezentând contravaloarea telefonului mobil; şi

- daunelor morale pentru atingerile aduse demnităţii şi onoarei, în cuantum de 1.500 euro pentru fiecare reclamant.

2. Deciziile pronunţate în dosarul nr. x/2018:

Prin sentinţa civilă nr. 2497 din 24 iulie 2020, pronunţată de Judecătoria Arad, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect pretenţii. A fost obligată pârâta D. la plata sumei de 500 euro către reclamanta B., reprezentând daune morale. A fost respinsă în rest cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E., având ca obiect pretenţii. S-au compensat în parte cheltuielile de judecată şi reclamanţii au fost obligaţi la plata sumei de 2.500 RON către pârâtul E., reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 900 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad s-a respins apelul formulat de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E. împotriva încheierii din 9 iulie 2020 şi a sentinţei civile nr. 2497 din 24 iulie 2020, pronunţate de Judecătoria Arad. De asemenea, a fost respins şi apelul declarat de pârâta D. împotriva aceleaşi sentinţe.

Prin decizia civilă nr. 152 din 10 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 900 din 24 noiembrie 2021 şi a încheierilor din 27 august 2021, 10 noiembrie 2021 şi 23 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi E..

3. Cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2022, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, sub dosarul nr. x/2022, recurenţii A., B. şi C. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 152 din 10 mai 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Timişoara.

Prin încheierea din 8 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, au fost consemnate dezbaterile şi concluziile pe fond, reţinându-se că, în şedinţă publică, petentul C., în calitate de revizuent şi reprezentant al celorlalţi doi revizuenţi, A. şi B., a arătat ca se impune formularea unei cereri de recuzare. Instanţa a dispus amânarea iniţială a pronunţării asupra cererii de revizuire pentru 21 decembrie 2022, dată la care s-a dispus amânarea pronunţării pentru 28 decembrie 2022, când a fost pronunţată decizia nr. 430 de către Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

4. Cererea de recuzare:

Prin cererea comunicată la 19 decembrie 2022, petenţii A., B. şi C. au solicitat recuzarea preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire, doamna judecător F., pentru motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil.

5. Încheierea pronunţată asupra cererii de recuzare:

Prin încheierea din 22 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător F., formulată de petenţii A., B. şi C..

6. Recursul declarat în cauză:

Petenţii A., B. şi C. au declarat recurs împotriva încheierii din 22 decembrie 2022 şi încheierii din 8 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Recurenţii au solicitat casarea încheierii din 22 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, şi trimiterea cauzei unei alte instanţe de acelaşi grad, în temeiul dispoziţiilor art. 487 teza a II-a C. proc. civ.

Prezentând circumstanţele în care au formulat cererea de recuzare, recurenţii au arătat că încheierea de recuzare a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la 22 decembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, având ca obiect cererea de revizuire, respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 152 din 10 mai 2022.

De asemenea, au menţionat că, în calitate de revizuenţi, au formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, nou învestit cu judecarea revizuirii, urmare a desfiinţării completului învestit iniţial, în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Completul învestit cu judecarea cererii de revizuire a considerat calea de atac ca fiind admisibilă, astfel că prin încheierea din 10 noiembrie 2022 a admis sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul din 8 decembrie 2022, în condiţiile în care completul avea altă compunere, petenţii au constatat incompatibilitatea preşedintelui completului de judecată, pe de-o parte, raportat la împrejurarea că acesta a invocat pretinsa inadmisibilitate a cererii de revizuire, iar, pe de altă parte, având în vedere că domnul avocat C. suferă de scăderea bilaterală a auzului, neputând înţelege conţinutul complet şi exact al excepţiei inadmisibilităţii, invocată din oficiu.

Faţă de aceste împrejurări, recurenţii au precizat că domnul avocat C., care are şi calitatea de parte în cauză, a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a fi în măsură să formuleze apărări cu privire la excepţia invocată, după ce va lua cunoştinţă de încheierea de şedinţă, care însă nu le-a fost comunicată.

Au mai apreciat recurenţii că, atât obiectiv, cât şi subiectiv, preşedintele completului putea şi trebuia să constate că domnul avocat C. are o problemă, însă a considerat că este mai importantă respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, decât respectarea principiilor generale ale procesului civil, în special: dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii, principiul oralităţii, principiul aflării adevărului.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au solicitat să se constate nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, în condiţiile în care cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost admisă de către completul de judecată învestit iniţial, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia, deşi reprezintă o chestiune juridică de esenţă pentru soluţionarea cauzei.

Printr-o altă critică au arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii prin care au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a formula apărări cu privire la excepţia invocată, faţă de conţinutul încheierii din 8 decembrie 2022, care nu a fost redactată în termen de 3 zile. În mod nereal, s-a menţionat că încheierea a fost redactată la 9 decembrie 2022, dovada în acest sens fiind faptul că, accesând dosarul electronic, au avut posibilitatea de a vizualiza această încheiere abia la 6 februarie 2023. În condiţiile menţionate, recurenţii au apreciat că le-a fost obstrucţionat liberul acces la justiţie, ceea ce constituie o vădită încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţia României, art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 Protocolul 1 din CEDO.

Următoarele susţineri din cererea de recurs privesc încheierea din 8 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus amânarea pronunţării asupra cererii de revizuire.

În esenţă, recurenţii au invocat că instanţa a lăsat să se înţeleagă că deja a hotărât respingerea cererii de revizuire, deşi revizuentul C. solicitase acordarea unui termen de judecată.

De asemenea, au argumentat că decizia nr. 152 din 10 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara evocă fondul, astfel că poate fi supusă revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

7. Apărările formulate:

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor la 4 şi 5 aprilie 2023 . Intimaţii nu au depus întâmpinare.

8. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 15 martie 2023 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 14 iunie 2023, s-a stabilit termen de judecată la 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

Prin încheierea din 26 octombrie 2023, Înalta Curte a constatat că, faţă de data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 23 ianuarie 2018, sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ., forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, publicată în M.Of. nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

S-a dispus parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., urmând a se analiza în complet de filtru raportul pe care îl va întocmi magistratul-asistent, şi s-a stabilit termen la 18 ianuarie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, complet CF x, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva încheierilor din 8 decembrie 2022 şi din 22 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 8 decembrie 2022, reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu, Înalta Curte o va admite şi va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Prin decizia civilă nr. 152/10.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de recurenţii reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 900/24.11.2021 şi a încheierilor din 10.11.2021, 27.08.2021 şi 23.11.2021, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi E., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 152/10.05.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, au formulat cerere de revizuire revizuenţii B., A. şi C., în contradictoriu cu intimaţii E. şi D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în sensul schimbării hotărârii atacate, în partea recurată, în principal reprezentând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5; în partea privind încălcarea dispoziţiilor art. 5l alin. (5) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, prin modalitatea de soluţionare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 în cadrul deciziei civile nr. 152 din 10.05.2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, modalitate care cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ., în sensul că "S-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", ceea ce impune schimbarea în tot în această parte a hotărârii, cu precizarea că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2022, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a amânat iniţial pronunţarea la data de 21 decembrie 2022, când a amânat-o la data de 28 decembrie 2022, dată la care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B., A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 152/10 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2018.

În ceea ce priveşte încheierea din 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care pronunţarea asupra cererii de revizuire s-a amânat la 21 decembrie 2022, se constată că aceasta face parte integrantă din decizia civilă nr. 430 din 28 decembrie 2022, motiv pentru care nu poate fi atacată separat de această decizie.

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recursul poate fi formulat împotriva încheierilor premergătoare - preparatorii şi interlocutorii - numai odată cu recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cauza în fond, în afară de cazul când legea dispune altfel (art. 466 alin. (4), coroborat cu art. 494 C. proc. civ.) şi în ipoteza în care decizia poate fi atacată cu recurs.

Sunt distinct reglementate încheierile premergătoare care pot fi atacate separat cu apel, înainte ca instanţa să se pronunţe asupra fondului [art. 64 alin. (4), art. 69 alin. (3), art. 74 alin. (2) şi art. 77 alin. (2), art. 361 alin. (2), art. 718 alin. (6), art. 990 alin. (4) C. proc. civ..].

Există încheieri premergătoare care, în funcţie de instanţa care le-a pronunţat, pot fi atacate fie cu apel, fie cu recurs [art. 64 alin. (4), art. 953 alin. (3), art. 958 şi art. 970 alin. (1) C. proc. civ..].

Întrucât încheierea din 8 decembrie 2022 nu se încadrează în dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte va reţine că recursul este inadmisibil, deoarece încheierea recurată poate fi atacată numai odată cu recursul formulat împotriva hotărârii prin care se va soluţiona cauza în fond, în măsura în care partea are deschisă această cale de atac. În plus, în cauză partea nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 430 din 28 decembrie 2022, date fiind dispoziţiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Cum, în cauză, s-a formulat cerere de revizuire a unei decizii pronunţate în recurs (decizia civilă nr. 152 din 10 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Timoşoara), partea nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 430 din 28 decembrie 2022 şi nici împotriva încheierii de amânare a pronunţării din data de 8 decembrie 2022, parte integrantă din decizia anterior menţionată.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., încheierea din 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Examinând excepţia nulităţii recursului declarat împotriva încheierii din 22 decembrie 2022, reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul declarat împotriva acestei încheieri, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenţii să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prevederi legale care au în vedere situaţia în care instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, recurenţii nu au formulat, în concret, critici de nelegalitate subsumabile motivului de casare invocat.

În realitate, memoriul de recurs, care se întinde pe mai multe pagini, şi în conţinutul căruia se fac referiri la texte de lege şi la principii ce decurg din jurisprudenţa în materie a curţii de contencios european, se bazează pe susţineri străine de încheierea recurată, fără a se arăta, în concret, modalitatea în care instanţa care a soluţionat cererea de recuzare a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au solicitat să se constate nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, în condiţiile în care cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost admisă de către completul de judecată învestit iniţial, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia, deşi reprezintă o chestiune juridică de esenţă pentru soluţionarea cauzei.

Cu privire la acest motiv de recurs se constată că instanţa a fost învestită cu o cerere de recuzare a doamnei judecător F., fiind invocate motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) punctele 1 şi 13 din C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 6 Paragraful 1 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, înfăptuit de un tribunal independent, în cadrul unei judecăţi echidistante.

Analizând cererea de recuzare, instanţa a reţinut că nu sunt incidente motivele de incompatibilitate prevăzute de ar. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ. în privinţa doamnei judecător F. în dosarul nr. x/2022 şi a respins ca atare cererea formulată, argumentând punctual, prin raportare la fiecare caz de incompatibilitate, motivele care au condus la adoptarea unei astfel de soluţii.

Or, analizând conţinutul încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2022, se constată că instanţa nu a fost învestită şi, în consecinţă, nu s-a pronunţat cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această chestiune fiind discutată în cadrul dosarului având ca obiect cerere de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 152/10.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2018.

Prin urmare, critica adusă încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2022 este străină de dezlegările date de instanţă, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Printr-o altă critică recurenţii au arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii prin care au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a formula apărări cu privire la excepţia invocată, faţă de conţinutul încheierii din 8 decembrie 2022, care nu a fost redactată în termen de 3 zile. În mod nereal, s-a menţionat că încheierea a fost redactată la 9 decembrie 2022, dovada în acest sens fiind faptul că, accesând dosarul electronic, au avut posibilitatea de a vizualiza această încheiere abia la 6 februarie 2023. În condiţiile menţionate, recurenţii au apreciat că le-a fost obstrucţionat liberul acces la justiţie, ceea ce constituie o vădită încălcare a prevederilor art. 21 din Constituţia României, art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 Protocolul 1 din CEDO.

Aspectele invocate în cuprinsul acestui motiv de recurs vizează modalitatea de desfăşurare a dezbaterilor de la termenul de judecată din 8 decembrie 2022 şi nu aspecte care să vizeze incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., nefiind prezentate critici îndreptate împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2022 care să atragă anularea acesteia.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi al prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2022.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Admite excepţia nulităţii recursului declarat împotriva încheierii din 22 decembrie 2022.

Anulează recursul declarat de petenţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.