Cassation appeal annulled as null for challenging evidentiary interpretation in property retention and loss of use dispute

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată principale şi conexe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă în data de 06.02.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului compus din teren, în suprafaţă de 3.690,5 mp, teren intravilan al comunei Daia, jud. Giurgiu, cu următoarele vecinătăţi: la est şi sud cu drum comunal, la vest cu şos. Giurgiu-Bucureşti şi construcţii constând în atelier mecanic şi vopsitorie în suprafaţă de 7,25 mp, cu nr. cadastral x, situate pe acest teren; obligarea pârâţilor, potrivit art. 2.495 C. civ., ca efect al dreptului de retenţie, să plătească reclamantei suma de 395.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru cheltuielile necesare şi utile pe care reclamanta le-a efectuat cu privire la imobilul în litigiu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2.495 C. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă în data de 22.06.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii A. S.R.L., prin lichidator judiciar E., F. şi G., solicitând: evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Comuna Daia, Judeţul Giurgiu, Şoseaua x, colţ cu str. x, fosta moară, în prezent având destinaţie de magazin, service auto, alte construcţii şi teren de 3.690 mp, întrucât nu deţin nici un titlu; să se constatate că a intervenit accesiunea imobiliară artificială a reclamanţilor asupra tuturor lucrărilor utile realizate de pârâţi asupra imobilului-construcţie, fostă moară, din Comuna Daia, judeţul Giurgiu, Şoseaua x, fără număr, după cum urmează: înlocuirea acoperişului, înlocuirea de cabluri electrice, reparaţii la gard.

Întrucât pârâţii au fost de rea-credinţă, reclamanţii ar urma să plătească pârâţilor jumătate din sporul de valoare, conform art. 581 alin. (2) lit. a) C. civ., lucrări pe care le-au evaluat la suma de 10.000 RON.

Arată că reclamanţii au devenit proprietari asupra tuturor lucrărilor voluptuorii realizate de pârâţi: lucrările de schimbare destinaţie a vechiului spaţiu; construcţiile de birouri, discotecă, bar. Aceste lucrări au fost începute şi nefinalizate, astfel că ele nu au sporit valoarea construcţiei.

Întrucât pârâţii au fost de rea-credinţă, solicită se se constate, în principal, că reclamanţii nu au nicio obligaţie faţă de pârâţi.

În subsidiar, dacă instanţa ar aprecia că aceste lucrări au caracter util, reclamanţii ar urma să plătească pârâţilor jumătate din sporul de valoare adus construcţiilor vechi, conform art. 584 alin. (2) lit. a) C. civ., ţinând cont de faptul că lucrările sunt începute şi nefinalizate. Au evaluat aceste lucrări la suma de 40.000 RON.

Au mai solicitat şi să se constate că a intervenit prescripţia dreptului părţilor de a pretinde plata contravalorii lucrărilor pe care le-au edificat, respectiv obligarea pârâţilor, în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului teren şi construcţii deţinute de reclamanţi în comuna Daia, judeţul Giurgiu, din februarie 2014 şi până la predarea efectivă a imobilului, în cuantum de 1.700 euro pe lună.

Prin încheierea de şedinţă din 20.12.2016 Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x al aceleiaşi instanţe.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Giurgiu

Prin sentinţa civilă nr. 255 din 29 decembrie 2022, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis, în parte, cererea principală formulată de S.C. A. S.R.L. şi cererea conexă; a omologat rapoartele de expertiză tehnică, astfel specialitatea topocadastrală, întocmit de expert tehnic H., specialitatea contabilă, întocmit de expert tehnic I., şi specialitatea construcţii civile şi industriale, întocmit de către expert tehnic J., cu completările ulterioare, consecinţă a admiterii unor obiecţiuni dintre cele formulate de părţi; a respins, ca rămas fără obiect, petitul din cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. privind instituirea dreptului de retenţie asupra imobilului ce a constituit fosta K.; a respins, ca rămas fără obiect, petitul din cererea conexă privind evacuarea S.C. A. S.R.L. din imobilul în litigiu.

A constatat că reclamanta S.C. A. S.R.L. a efectuat în perioada 2001-2010 lucrări de construcţii, amenajări şi îmbunătăţiri asupra imobilului fosta Moară în valoare de 285.020 RON şi, pe cale de consecinţă, i-a obligat pe pârâţii-reclamanţi B., C. şi D. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 250.080 RON, reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei utilizate de reclamantă pentru realizarea lucrărilor; a constatat că pârâţii-reclamanţi B., C. şi D. sunt proprietarii tuturor lucrărilor de construcţii, amenajări şi îmbunătăţiri, realizate de reclamantă asupra imobilului fosta K., ca efect al accesiunii imobiliare artificiale intervenită în condiţiile art. 494 alin. (1) şi (3) din vechiul C. civ. a respins excepţia prescripţiei dreptului reclamantei-pârâte de a pretinde plata contravalorii lucrărilor realizate; a obligat-o pe reclamanta profesionistă să plătească pârâţilor persoane fizice suma de 548.502 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului în litigiu pentru perioada februarie 2014 - 07 octombrie 2019 şi cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1344A din 20 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de toate părţile cauzei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă E..

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând decizia atacată pe aspectul obligării sale la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului pentru perioada februarie 2014-07 octombrie 2019.

În dezvoltarea motivului de recurs indicat, recurenta a arătat că instanţa de apel a reţinut prin decizia atacată că expertul a prezentat explicaţii referitoare la comparabilele folosite şi la modul de întocmire a expertizei, în sensul că "expertul a menţionat că nu a putut identifica comparabile edificatoare din judeţul Giurgiu".

Dacă expertul nu a identificat comparabile edificatoare din judeţul Giurgiu, ar fi trebuit să menţioneze că nu poate cuantifica lipsa de folosinţă în baza datelor existente şi a preferat să preia date din publicaţii.

Arată că nu a realizat acest lucru în mod obiectiv, pentru că acele comparabile trebuiau luate din zona localităţii Daia, judeţul Giurgiu (o comună cu 2.300 de locuitori), o zonă exclusiv rurală, fără industrie.

Expertul evaluator nu a avut în vedere, în virtutea obligaţiilor sale, că o chirie de piaţă este suma estimată pentru care un drept asupra proprietăţii imobiliare ar putea fi închiriat, la data evaluării, între un locator hotărât şi un locatar hotărât, cu clauze de închiriere adecvate, într-o tranzacţie nepărtinitoare, după un marketing adecvat şi în care părţile au acţionat fiecare în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.

Un exemplu în acest sens este o clădire nelocuită, precum în speţă, care, din punct de vedere tehnic, nu are venit net de exploatare.

Un venit net de exploatare stabilizat ar presupune că această clădire este închiriată la o rată normală şi la nivelurile obişnuite de ocupare.

Arată că venitul net din exploatare este venitul brut (venitul brut potenţial), mai puţin locurile de muncă vacante şi pierderile din colectare minus cheltuielile de funcţionare (dar fără serviciul datoriei, impozitul pe venit şi/sau taxele de amortizare aplicate de contabili).

În mod eronat se reţine că "expertul a folosit oferte pentru oraşe mari, primare şi secundare de la mai multe agenţii si a stabilit coeficientul de reducere".

Precizează că, prin încheierea de şedinţă din 07 iunie 2022, Tribunalul Giurgiu a respins obiecţiunile reclamantei-recurente pe această temă.

De asemenea, menţionează şi că a solicitat în apel întocmirea unui alt raport de expertiză, însă apelul său a fost respins, motiv pentru care consideră că instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra aspectelor invocate referitoare la cuantumului lipsei de folosinţă, pronunţând o hotărâre nelegală.

Arată, în acest sens, că a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatorii, care să determine, în condiţii concrete, valoarea lipsei de folosinţă, prin indicatori şi date comparative, ţinând cont de mediul rural în care se găseşte imobilul în cauză.

Afirmă că prima instanţa a analizat obiecţiunile pe care le-a formulat, dar de fiecare dată se menţionează că s-au efectuat reducerile de rigoare, fără ca rezultatul reducerii să stabilească alte sume.

Precizează că dovada cea mai concludentă în sprijinul celor afirmate este că în termen de patru ani, de când recurenta a fost evacuată din acest imobil, nu a fost nimeni interesat de închiriere, din cauza cuantumului foarte mare al chiriei cerute.

Mai arată şi că instanţa de apel a analizat criticile pe care le-a formulat şi a dat o interpretare greşită, concluzionând că reclamanta-recurentă nu ar fi pus la dispoziţia instanţei comparabile şi că nu ar fi criticat metoda concretă de evaluare.

Însă, menţionează că aceasta a fost tocmai motivul principal de apel şi că, în aceste condiţii, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţa, pentru a se pronunţa în sensul administrării de noi probatorii.

5. Apărări formulate în cauză

Intimaţii B., C. şi D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, întrucât recurenta nu precizează punctual care normă de drept material a fost încălcată sau greşit aplicată, recursul fiind, practic, nemotivat.

Pe fondul recursului, au solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat, întrucât instanţa de apel a reţinut că recurenta nu a produs ea însăşi dovezi, nu a depus comparabile, prin care să probeze o altă plajă valorică a lipsei de folosinţă.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimaţilor şi admiterea căii de atac formulate.

6. Procedura filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 07.12.2023.

Prin rezoluţia de primire s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în 19.03.2024, s-a reţinut că reclamanta are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate.

Cu toate acestea, s-a reţinut că susţinerile ce vizează modul de interpretare al probatoriului nu poate fi primită, întrucât instanţa de recurs cenzurează numai aspecte ce ţin de nelegalitatea deciziei atacate, nu de netemeinicia acesteia, iar în ceea ce priveşte criticile referitoare la faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe motivul de apel referitor la modalitatea de cuantificare a chiriei pentru un imobil nelocuit şi care nu are niciun venit de exploatare, respectiv la nemotivarea refuzului de a încuviinţa o nouă expertiză în apel, raportat la insuficienţa elementelor probatorii, s-a arătat că urmează a se aprecia, de către completul de filtru, posibilitatea încadrării acestora în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, pentru a-şi exprima poziţia procesuală, după cum urmează: recurentei în data de 25.03.2024 (conform dovezii de la fila x), iar intimaţilor în data de 25.03.2024, respectiv 26.03.2024 (confom dovezilor de la filele x), fără însă ca părţile să formuleze puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 25.04.2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimaţii-pârâţi, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul, pentru considerentele expuse în continuare.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie.

Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate a hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.

Scopul recursului transcede, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele şi le poate aprecia (în primă instanţă) sau, după caz, reaprecia (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanţei de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanţă de fond, în mod vădit contrar rolului şi funcţiilor căii extraordinare de atac a recursului.

Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenta se limitează la a expune consideraţii în legătură cu maniera de administrare şi de interpretare a probatoriului de către instanţa de prim control judiciar, fără a dezvolta, însă, critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate.

Astfel, sub un prim aspect, recurenta înţelege să critice raportul de expertiză judiciară administrat în faţa primei instanţe, arătând, totodată, că, prin încheierea din 07 iunie 2022, Tribunalul Giurgiu a respins obiecţiunile pe care le-a formulat împotriva acestuia.

Or, aceste susţineri, care nu indică, punctual, în ce constă pretinsa nelegalitate săvârşită de instanţa de apel cu ocazia pronunţării deciziei atacate, ci realizează, mai degrabă, aprecieri cu privire la greşita interpretare a probelor şi a reţinerii stării de fapt, nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Aceasta întrucât exigenţele procedurale ale motivului de casare invocat de parte impuneau, dimpotrivă, invocarea unei greşite interpretări a unor texte de lege, iar nu a elementelor de probatoriu - aspecte de temeinicie a căror apreciere revine exclusiv instanţelor fondului.

În egală măsură, a solicita, la acest moment procesual, o nouă dezlegare în raport cu obiecţiunile formulate împotriva raportului de expertiză, constituie o nesocotire a limitelor în care instanţa de recurs examinează cauza, exclusiv din perspectiva legalităţii acesteia, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., iar nu şi cu privire la faptele cauzei, astfel cum decurg din maniera de interpretare a probatoriului administrat.

Prin urmare, cum criticile recurentei vizează, în realitate, doar o reinterpretare a elementelor de probatoriu (care nu mai pot fi supuse unei noi dezbateri în faţa instanţei de recurs), în legătură cu care solicită o nouă dezlegare, acestea nu sunt susceptibile de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

În egală măsură, nici susţinerile recurentei în sensul că "instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra incidenţei cuantumului lipsei de folosinţă invocat", prin aceea că a respins solicitarea sa de a se întocmi un alt raport de expertiză, nu supun dezbaterii critici de nelegalitate - singurele susceptibile de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

Critica are un caracter pur formal, nefiind aptă a învesti legal instanţa de recurs, din moment ce, contrar celor afirmate, instanţa de prim control judiciar, analizând motivele de apel referitoare la modalitatea de determinare, de către expert, a cuantumului lipsei de folosinţă a imobilului, a concluzionat în sensul că "susţinerea apelantei referitoare la modul de stabilire a contravalorii lipsei de folosinţă este una generică, în condiţiile în care expertul a prezentat explicaţiile referitoare la comparabilele folosite şi la modul de întocmire a expertizei", respectiv că "apelanta-reclamantă-pârâtă s-a mulţumit să afirme generic că nu s-au folosit comparabile potrivite, fără a pune la dispoziţia instanţei, astfel de comparabile".

Aşadar, în realitate, recurenta-pârâtă nu invocă o eventuală greşeală de judecată a instanţei de apel, ci doar reiterează susţinerile referitoare la probatoriul administrat în faţa primei instanţe (pe care le-a dedus judecăţii în calea devolutivă de atac) şi care au primit dezlegare judiciară din partea instanţei de apel, astfel cum s-a arătat.

Or, această manieră de motivare a recursului nu este aptă să răspundă cerinţelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta omiţând să contrapună dezlegărilor instanţei de apel argumente de nelegalitate, care să poată forma obiectul analizei instanţei de recurs.

Se observă, aşadar, că recurenta nu a realizat o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept şi aptă de cenzură de legalitate, ci s-a limitat doar la a reproşa modalitatea în care au fost interpretate probele de către instanţa de apel, cu ocazia controlului devolutiv al sentinţei tribunalului, la a expune consideraţii generale şi la a reitera contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare.

Procedând astfel, nu este posibilă conturarea limitelor de exercitare a verificării jurisdicţionale din prezenta fază procesuală, circumscrisă strict aspectelor de nelegalitate, pe baza situaţiei determinate de instanţele fondului, singurele care au competenţa de administrare şi evaluare a probatoriului în conturarea cadrului factual, în timp ce instanţa de recurs verifică doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum s-a arătat în precedent.

Prin urmare, din moment ce recurenta nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente şi nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, nu este posibilă examinarea legalităţii deciziei recurate.

Pentru toate aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimaţii-pârâţi prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Daia, prin lichidator judiciar E., împotriva deciziei civile nr. 1344A/2023 din 20 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Daia, prin lichidator judiciar E., împotriva deciziei civile nr. 1344A/2023 din 20 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.