Property revendication appeal nullified for cursory cassation grounds; lower ownership rejections stand.

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea introductivă înregistrată la instanţă la data de 2.05.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând a fi obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul împreună cu construcţia si plantaţiile aflate pe el, situate în Oradea str. x judeţul Bihor, înscris în CF sub nr. x şi să-i plătească cheltuielile de judecata.

La data de 15.05.2022 reclamanta a depus o cerere de chemare în garanţie a S.C. C. S.R.L. solicitând obligarea chematei în garanţie la restituirea imobilului situat in Oradea str. x jud. Bihor, având ipoteca legala, valoare pentru suma de 190.000 RON, reprezentând preţul neachitat in favoarea S.C. C. S.R.L., înscris in CF sub nr. x, precum şi obligarea chematei in garanţie, la plata cheltuielilor de judecata si la plata dobânzii legale.

Pârâtul B. a depus întâmpinare solicitând pe cale de excepţie inadmisibilitatea acţiunii, având in vedere lipsa calităţii de proprietar a reclamantei, precum şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A.. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondata, cu cheltuieli de judecata.

Prin cererea introductivă înregistrată sub dosar nr. x/2022 la data de 16 noiembrie 2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea imobilului situat in Oradea str. x jud. Bihor, având ipoteca legala în valoare de 190 000 RON, reprezentând preţul neachitat in favoarea S.C. C. S.R.L., înscris in CF sub nr x şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata si la plata dobânzii legale.

Prin încheierea nr. 9/C/CC/25.01.2023 s-a dispus reunirea cauzei din dosarul nr. x/2022 cu cauza din dosarul nr. x/2022.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin sentinţa civilă nr. 67/C din data de 19 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, instanţa a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii introductive şi a calităţii procesuale active a reclamantei, excepţii invocate de pârâtul B. prin întâmpinare; a respins acţiunea civilă introdusă de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. şi cu pârâtul chemat în garanţie C. S.R.L., având ca obiect revendicare imobiliară; a respins cererea pârâtului B. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin decizia nr. 1000-A din 4 octombrie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul - pârât B. şi cu intimata - chemată în garanţie S.C. C. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 67/C din 19 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor; fără cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1000-A din 4 octombrie 2023 a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A..

Recurenta critică sentinţa instanţei de fond şi decizia instanţei de apel şi susţine că hotărârea Curţii de Apel Oradea este rezultatul interpretării greşite a materialului probator administrat în cauză şi a legislaţiei specifice.

Arată că imobilul revendicat este proprietatea comună devălmaşă a reclamantei şi a fostului soţ, D. decedat la 09.06.2020. Învederează că, înainte de deces, acesta a precizat în dosarul nr. x/2019, la fila x, că predarea imobilului avea ca scop stingerea litigiului, restituirea productelor sumei de 45.012 RON, pe care o va stabili instanţa de judecată în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie şi împărţirea banilor proveniţi din vânzarea imobilului, pag 4-5 dosar nr. x/2019.

Recurenta pretinde că instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 566 alin. (1) şi alin. (3) C. civ. şi arată că a achitat taxa de timbru la valoarea de 200.000 euro, a ataşat raportul de expertiză a Camerei Notariloir Publici, dovada valorii reale a imobilului, a solicitat instanţei expertiză imobiliară şi audierea martorilor care au asistat la AGA, fostul soţ hotărând să îi atribuie reclamantei imobilul, iar imobilul GATER ROSIA să-i fie atribuit acestuia. În acest context, expune consideraţii cu privire la intenţia înstrăinării imobilului şi discuţii dintre membrii familiei sale, sens în care precizează că fostul soţ nu a contestat dreptul recurentei.

Învederează că hotărârea cuprinde motive contradictorii întrucât în anul 2009 recurenta era despărţită de fostul soţ, nu divorţată, astfel cum a reţinut instanţa. Subsumat aceleiaşi critici - existenţa unor motive contradictorii situaţiei de fapt- reclamanta arată că nu a modificat obiectul judecăţii şi a exercitat o posesie utilă, neîntreruptă şi sub nume de proprietar timp de 18 ani. Totodată, instanţa de apel reţine contradictoriu că proprietarul imobilului ar fi manifestat o lipsă de diligenţă lasând timp îndelungat bunul său la dispoziţia altei persoane.

Arată recurenta că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 566 C. civ., art. 1846-1848 vechiul C. civ., iar martorii nu au fost audiaţi.

Reiterează că a avut posesia imobilului în perioada 1999-2017 şi în perioada 2020-2023, neîntrerupt.

Învederează că potrivit art. 930 alin. (1) C. civ., dreptul de proprietate asupra imobilului şi dezmembramintele sale pot fi înscrise în cartea funciară în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care a posedat timp de 10 ani, dacă posesia lui a fost neviciată.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurenta înţelege să critice hotărârea atacată.

Art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin prisma considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte constată că prin demersul judiciar iniţiat, recurenta-reclamantă a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. şi a invocat, pe de o parte, vicii ale motivării hotărârii - motive contradictorii - iar, pe de altă parte, că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează acţiunea în revendicare imobiliară şi dobândirea proprietăţii prin uzucapiune.

Critica subsumată motivului de casare reglementat de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a fost concentrată şi rezumată în a se susţine faptul că motivarea hotărârii este contradictorie situaţiei de fapt, or teza motivului de casare evocat a fost înţeleasă greşit de către parte.

Contradicţia la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când priveşte considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este, practic, nemotivată. Astfel, ipoteza existenţei unor motive contradictorii are în vedere soluţia unor considerente care se exclud reciproc, însă partea nu a dezvoltat critici de nelegalitate sub acest aspect.

Argumentele recurentei ce vizează împrejurări de fapt, pretins reţinute eronat de către instanţa de apel - starea civilă a recurentei la nivelul anului 2009, posesia imobilului- nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Pe de altă parte, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pretinde că au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 566 C. civ., art. 1846-1848 vechiul C. civ., fără a arăta, în concret, cum s-a realizat această încălcare, limitându-se doar la simple afirmaţii, nesusţinute de argumente care să facă posibilă analiza de legalitate.

Aceasta întrucât, din considerentele deciziei atacate, rezultă că instanţa de apel a verificat condiţiile impuse de prevederile art. 563 C. civ. şi a reţinut că reclamanta nu are calitatea de proprietar al imobilului revendicat, bunul fiind înstrăinat prin Contractul de donaţie autentificat sub nr. x/5.06.2005 (ulterior fiind încheiate vânzări succesive, iar dreptul de proprietate asupra imobilului se află în patrimoniul pârâtului B.).

Totodată, cadrul factual reţinut de instanţa devolutivă de control judiciar, care nu poate face obiectul reevaluării în faţa instanţei de recurs, a statuat că recurenta a stăpânit imobilul în perioada 1999-2009 în calitate de coproprietar, iar în perioada 2009-2017 a avut calitatea de detentor precar, astfel că nu sunt îndeplinite condiţia uzucapiunii privind lipsa de diligenţă a proprietarului şi exercitarea de către reclamantă a unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate şi sub nume de proprietar.

În acest context, al analizei ample şi complete efectuate de către instanţa de apel, Înalta Curte are în vedere că recurenta nu a expus critici concrete privind dezlegările date de către instanţa de apel.

Nici invocarea generică a prevederilor art. 930 alin. (1) C. civ. nu plasează argumentele recurentei sub incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în condiţiile în care nu se raportează la dezlegările instanţei de apel.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către recurentă chestiunilor deduse judecăţii prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., este una pur formală, apărările învederate nefiind subsumabile nici motivelor de recurs invocate, dar nici vreunei alte ipoteze reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Practic, prin criticile formulate, recurenta-reclamantă urmăreşte doar reevaluarea situaţiei de fapt şi modificarea deciziei, urmare a unei reaprecieri a probelor, pentru ca în acest mod să ateste îndeplinirea condiţiilor revendicării imobiliare ori uzucapiunii.

O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulţumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, care îşi au corespondent în considerentele deciziei atacate.

Astfel, cum, în speţă, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1000-A din 4 octombrie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.